Decizia nr. 231/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna și ale art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 409/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 51/1998 15 decembrie 1998 (prevederi anume) privind valorificarea unor active bancare
- OG nr. 55/1999 24 august 1999 (prevederi anume) privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică i…
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999
și ale
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "ITIA" - S.A. București în Dosarul nr. 2.222/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin avocat Luciana Capusan, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare arata ca excepția este inadmisibila în ceea ce privește dispozițiile
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , întrucât acestea au fost abrogate prin
Legea nr. 409/2001 , și nefondata în ceea ce privește dispozițiile
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , deoarece aceste dispoziții nu sunt relevante în soluționarea cauzei. Considera ca principiul constituțional al accesului liber la justiție nu este încălcat, iar autorul excepției, sustinand aceasta, face, de fapt, confuzie "între stabilirea condițiilor în care se poate exercita un drept (în asa fel încât sa împiedice abuzul de drept) și însuși accesul la justiție".
Raportarea la dispozițiile art. 48 alin. (1) din Constituție, pe care o face autorul excepției, este nefondata, deoarece prevederile criticate se referă la posibilitatea contestarii măsurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în timp ce dispozițiile Legii fundamentale se referă la recunoașterea dreptului pretins.
Cat privește încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, arata ca libertatea comerțului nu înseamnă exonerarea agenților economici de plată datoriilor, iar "economia de piața nu înseamnă păstrarea dezechilibrului dintre veniturile publice și datoria publică în dăuna colectivității și în beneficiul debitorilor rau-platnici".
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Constituție, arata ca scopul cauțiunii este același din dreptul comun în materia executării silite, adică acela de a garanta creditorului de buna-credința a debitorului contestator și de a-l asigura pe cel dintâi ca eventualele prejudicii rezultate din întârzierea în executare pot fi acoperite.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile criticate nu încalcă nici una dintre dispozițiile constituționale invocate de autor. Ele instituie o procedură specială de recuperare a creditelor neperformante. Cauțiunea instituită prin dispozițiile
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
nu încalcă principiul accesului liber la justiție, ci, din contra, este o măsura de protecție a creditorului față de reaua-credința a debitorului. Solicita respingerea excepției, ca inadmisibila, pentru dispozițiile
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , arătând ca aceasta ordonanța a fost abrogată prin
Legea nr. 409/2001 , și ca neîntemeiată pentru dispozițiile
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.222/2001, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999
și ale
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "ITIA" - S.A. într-un litigiu având ca obiect recuperarea unei creanțe bancare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca prevederile legale atacate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece stabilirea unei cauțiuni de 20% din valoarea creanței, pentru contestarea în justiție a măsurilor luate de AVAB, împiedica accesul efectiv la justiție, debitorul neavând posibilitatea sa plătească o cauțiune atât de mare. Astfel, măsurile abuzive luate de AVAB nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, fiind astfel incalcate dispozițiile art. 48 din Legea fundamentală. Prin dispozițiile legale criticate se încalcă dispozițiile constituționale privind obligația statului de a ocroti libertatea comerțului, de a proteja concurenta loiala și de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, asa cum s-a statuat prin art. 134 din Legea fundamentală. În fine continuarea executării silite de către AVAB, în condițiile arătate, încalcă dreptul de proprietate al societății debitoare consacrat de art. 135 din Constituție.
Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata din următoarele considerente:
Dispozițiile legale invocate sunt constituționale deoarece accesul liber la justiție nu este îngrădit prin faptul ca s-au stabilit condiții pentru soluționarea anumitor cauze deduse judecații. Stabilirea cauțiunii potrivit dispozițiilor
nu împiedica accesul liber la justiție.
"Faptul ca dispozițiile legale au stabilit plata unei cauțiuni demonstreaza ca, în condițiile unei economii de piața, statul asigura valorificarea creanțelor și recuperarea acestora de către creditori.
În ce privește respectarea dispozițiilor art. 48 din Constituția României, acestea nu au fost incalcate prin stabilirea unei cauțiuni în condițiile
Legii nr. 409/2001 , deoarece reclamanta are posibilitatea recunoașterii dreptului pretins, anularea acțiunii și repararea pagubei, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
În ceea ce privește dispozițiile art. 135 din Constituția României, și anume faptul ca statul ocrotește proprietatea, aceste dispoziții sunt respectate, deoarece plata cauțiunii s-a stabilit tocmai pentru a se acoperi prejudiciul ce ar putea fi suferit de către o persoană fizica sau juridică prin neexecutarea drepturilor sale legitime.
În speta, reclamanta are obligația sa achite creditul datorat, potrivit titlului executoriu existent în cauza."
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca "ordonanța instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizării creanțelor bancare neperformante preluate de AVAB și a asigurării principiului celeritatii în soluționarea litigiilor și a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ".
Autorul excepției face confuzie între stabilirea unor condiții legale privitoare la exercitarea unor drepturi, precum plata unei cauțiuni, care nu contravin accesului liber la justiție și care urmăresc sa împiedice abuzul de drept și să asigure celeritatea procedurii judecătorești, și încălcarea accesului la justiție (reglementat prin art. 21 din Legea fundamentală). Faptul ca în speta cauțiunea are o valoare de aproximativ 26 miliarde lei, iar societatea nu dispune de resursele financiare necesare nu constituie o problemă de constituționalitate.
Fața de susținerea ca dispozițiile
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
ar încalcă prevederile art. 48 din Legea fundamentală, se apreciază ca aceasta nu poate fi susținută, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei dispoziții constituționale. De altfel, potrivit prevederilor
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , persoana vătămată într-un drept al său se poate adresa instanței de judecată, în vederea recunoașterii dreptului pretins, a anulării actului administrativ contestat și repararii pagubei.
Din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă ca acestea nu încalcă prevederile art. 134 și nici ale art. 135 din Constituție. Unul dintre scopurile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
este de a asigura recuperarea de la debitori a creanțelor bancare, corespunzător obligației constituționale a statului de a proteja, în cadrul economiei de piața, interesele naționale în activitatea economico-financiară, în condițiile ocrotirii egale și nediscriminatorii a proprietății, indiferent de titular. Dispoziția înscrisă în art. 134 trebuie interpretată în strânsă legătură cu prevederea art. 101 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căreia Guvernul asigură realizarea politicii interne a tarii.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca reglementarea "privind plata unei cauțiuni, pentru evitarea relei-credințe în exercitarea drepturilor este prevăzută și de unele dispoziții din Codul de procedură civilă, de exemplu art. 279, 280, 384, 392, 403 și 420, și nu contravine art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și nici art. 48 din Constituție cu privire la recunoașterea dreptului pretins, întrucât orice drept poate fi recunoscut și exercitat numai în condițiile și cu respectarea condițiilor legale.
În ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 134 și 135 din Constituție, apar inadmisibile, întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente în cauza."
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999
privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, și ale
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, dispoziții legale ce au următorul cuprins:
Articolul 40
din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 : "Debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare potrivit prezentei ordonanțe și pot face contestație la executare, numai cu depunerea unei cauțiuni egale cu jumătate din valoarea activului bancar supus valorificării."
Articolul 25
alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , introdus prin
Legea nr. 409/2001 : "Debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanțe de urgență și pot face contestație la executare numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării."
Autorul excepției susține ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 21, art. 48, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și celor ale art. 135 alin. (1) din Constituția României, al căror conținut este următorul:
Articolul 21
: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Articolul 48
: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale."
Articolul 134
alin. (1) și alin. (2) lit. a): (1) "Economia României este economie de piața.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"
Articolul 135
alin. (1): "Statul ocrotește proprietatea."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 55/1999 , deci și ale art. 40, au fost abrogate prin
art. 35 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , dispoziții introduse prin
Legea nr. 409/2001 , lege intrata în vigoare la data de 19 iulie 2001, anterior datei de 16 noiembrie 2001, data la care instanța a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a acestora, situație în care instanța avea datoria ca, printr-o încheiere motivată, sa respingă excepția privind aceste dispoziții legale.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
Curtea constata următoarele:
Prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate și a credibilitatii interne și externe sau reglementării problemelor de natura financiară ale acestora pentru menținerea viabilitatii sistemului bancar, precum și pentru accelerarea procedurilor de recuperare a debitelor restante.
În vederea atingerii acestui obiectiv, prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
s-a instituit o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizării creanțelor bancare neperformante preluate de AVAB și a asigurării celeritatii în soluționarea litigiilor și a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ.
Instituirea, prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , a obligației la plata unei cauțiuni nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiție pentru apărarea unui drept subiectiv, ci i se limitează posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea soluționării cauzei.
Nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 și nici cele ale art. 135 din Constituție, deoarece executarea obligației de plată - fie și pe calea executării silite - corespunde principiilor economiei de piața și, totodată, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular.
Curtea, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 55/1999 , retinand, între altele, ca, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate, "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonanța, care nu contravin principiului accesului liber la justiție, condiții de natura sa împiedice abuzul de drept și, în același timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanțelor prevăzute de ordonanța, și, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justiție. În realitate cele doua condiții prevăzute în textele de lege criticate sunt justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonanța și nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justiție. De altfel, în ceea ce privește obligarea la cauțiune, Curtea constata ca art. 401 din Codul de procedură civilă, în materia contestației la executare, prevede o asemenea măsura chiar în cadrul procedurii obișnuite". Având în vedere asemanarea dintre cele doua texte:
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999
și
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , considerentele și soluția din acea decizie sunt valabile și în cauza de fața.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999
privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea Comercială "ITIA" - S.A. în Dosarul nr. 2.222/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a
art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 409/2001 , excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Lucretiu Cristescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.