Decizia nr. 501/2024

Articolul 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 : „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.“;

–

Articolul 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 : „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la

art. 2 alin. (1) lit. h) , poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.“;

–

Articolul 12

din Legea nr. 554/2004 : „Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situația în care reclamantul introduce acțiune împotriva autorității care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluționării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar și copia certificată după acest act.“;

–

Articolul 64

alin. (1) din Legea nr. 254/2013 : „(1) Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență, directorul penitenciarului are obligația de a lua măsurile corespunzătoare pentru punerea la dispoziția persoanei condamnate a materialelor necesare, precum și pentru instalarea de cutii poștale în interiorul penitenciarului.“

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, normele criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor

art. 3

privind interzicerea torturii, ale

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 8

privind dreptul la respectarea vieții private și de familie și ale

art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul-autor al excepției de neconstituționalitate a criticat încălcarea unor drepturi de către Consiliul Local al Municipiului Arad - Direcția de Asistență Socială Arad, în legătură cu modalitatea în care direcția a cules datele preliminare ale anchetei sociale efectuate (prin discuțiile purtate cu reclamantul-autor, deținut în Penitenciarul Arad, în prezența angajaților penitenciarului), precum și necomunicarea raportului de anchetă socială, sens în care, socotindu-se vătămat în drepturile sale, a solicitat anularea actului procedural întocmit de instituția pârâtă, administrat ca probă într-un dosar civil nesoluționat. Cu alte cuvinte, în fața instanței de contencios administrativ, reclamantul-autor al excepției de neconstituționalitate a criticat modul în care a fost administrată o probă sau un mijloc de probă într-un dosar civil de fond, nesoluționat, solicitând, în fapt, instanței de contencios administrativ să încalce principiul nemijlocirii administrării probelor, prevăzut de

art. 16 din Codul de procedură civilă , care stabilește că „probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cererilor în care legea stabilește altfel“.

14.

Totodată, Curtea reține că, prin sentința pronunțată în fond de către instanța de contencios administrativ, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, reținându-se, pe lângă lipsa procedurii prealabile, și inadmisibilitatea pe fond a acțiunii, în raport cu prevederile

art. 16

și

250 din Codul de procedură civilă , „criticile reclamantului fiind de neprimit în contencios administrativ, în condițiile în care pot fi invocate atât în procesul de fond, cât și în căile de atac formulate împotriva hotărârii ce se va pronunța în dosarul civil, aflat în curs de judecată“. Totodată, instanța de contencios administrativ a reținut că, în raport cu dispozițiile

art. 250 din Codul de procedură civilă , probarea unei stări de fapt pretins vătămătoare de către reclamant, prin întocmirea și depunerea raportului de anchetă socială într-un dosar civil nejudecat la data formulării și judecării acțiunii în contencios, nu poate fi analizată în cadrul unui proces de contencios distinct de procesul de fond nefinalizat, deoarece reclamantul are la îndemână mijloace procesuale specifice dreptului procesual civil pentru a contesta procedural, dar și pe fond, conținutul anchetei sociale și celelalte aspecte conexe, inclusiv dreptul de a cere anularea raportului de anchetă socială ori nevalorificarea acestuia ca probă și înlăturarea ei din probațiune.

15.

În aceste condiții, Curtea reamintește că, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012,

Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, paragraful 14, sau

Decizia nr. 525 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 17 decembrie 2021, paragraful 18, a statuat că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul textului de lege menționat anterior, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

16.

Așa fiind, Curtea a constatat că legătura cu soluționarea cauzei a excepției de neconstituționalitate este circumstanțiată de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiție. Cu alte cuvinte, atât timp cât dispoziția criticată este temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petent în fața instanțelor de drept comun, excepția de neconstituționalitate este admisibilă, aceste dispoziții având legătură cu soluționarea cauzei. Curtea a apreciat că această concluzie este susținută și de faptul că singurul efect al unei decizii de admitere pronunțate într-o astfel de speță este acela al creării posibilității accederii în fața unui judecător care va analiza pe fond cererea respectivă, fără însă ca decizia de admitere să aibă vreo influență asupra soluției dispuse de judecător, din perspectiva temeiniciei cererii.

17.

Or, raportat la elementele ce configurează speța dedusă controlului de constituționalitate în prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile

art. 7 alin. (1) , ale

art. 8 alin. (1)

și ale

art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

nu reprezintă temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii în contencios administrativ formulate de autor în fața instanțelor de drept comun. În consecință, Curtea constată că dispozițiile

art. 7 alin. (1) , ale

art. 8 alin. (1)

și ale

art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , așa încât excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) , ale

art. 8 alin. (1)

și ale

art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 2.178/108/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.