Decizia nr. 277/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 , excepție ridicată de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 306 C/2002, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al Tribunalului Neamt este identic cu cel al cauzei menționate.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 306 C/2002 la Dosarul nr. 305 C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând ca dispozițiile art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice nu încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumția de nevinovatie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 28 mai 2002, pronunțate în dosarele nr. 1.461/RC/2002 și, respectiv, nr. 1.940/RC/2002, Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 . Excepția a fost ridicată de Ioan Bag și, respectiv, de Dumitru Chele.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca prevederile din

Decretul nr. 328/1966

sunt neconstituționale, întrucât contravin dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție, care instituie prezumția de nevinovatie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.

Tribunalul Neamt considera excepția intemeiata, deoarece prin reținerea permisului de conducere o dată cu constatarea infracțiunii se ingradeste libertatea persoanei înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, excepția fiind neîntemeiată. În acest sens se arata ca măsura reținerii permisului de conducere în vederea anulării, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, reprezintă o măsura instituită de legiuitor pentru realizarea siguranței circulației pe drumurile publice. Ratiunea acestei măsuri rezida în pericolul social ridicat al infracțiunilor menționate în

art. 42 alin. 1 lit. a) și b) din Decretul nr. 328/1966

și în necesitatea apărării dreptului la viața și la integritate corporală a cetățenilor. De aceea, restrangerea este conformă cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, precum și cu cele ale alin. (2) din același articol, deoarece măsura durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești și nu afectează existenta dreptului, limitand doar temporar exercițiul acestuia. Reținerea permisului de conducere, în vederea anulării, apare ca o măsura justificată, conformă cu standardele constituționale și nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prezumției de nevinovatie, întrucât reținerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Avocatul Poporului arata ca autorii excepției interpretează eronat prevederile art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, referitoare la prezumția de nevinovatie, întrucât în cele doua spete infracțiunea de ucidere din culpa a fost deja constatată, iar reținerea permisului de conducere în vederea anulării este intemeiata atât din punct de vedere moral, cat și juridic. Măsura are ca scop prevenirea unor noi fapte. Se apreciază, în concluzie, ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. I alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în ambele dosare, dispozițiile art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:

"Organele poliției anulează permisul de conducere în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă:

a) pentru infracțiunile de ucidere sau vătămare grava a integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau a mai multor autovehicule, săvârșite din culpa, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație;

b) pentru infracțiunea de conducere a autovehiculelor în stare de ebrietate ori cu o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei;

c) la interzicerea de a exercita profesia sau ocupația de conducător de autovehicule.

Permisul de conducere se poate anula și în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru vreuna din infracțiunile prevăzute în art. 22 alin. 4 (infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală grava, tâlhărie, ultraj cu violenta ori pentru o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), cu excepția celor de la art. 37 (conducerea în stare de ebrietate), precum și pentru orice alta infracțiune, dacă la săvârșirea ei făptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător.

În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) și b), permisul de conducere va fi reținut, în vederea anulării, o dată cu constatarea săvârșirii infracțiunii, iar în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. c) și alin. 2, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare."

Autorii excepției susțin ca dispozițiile art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966

sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovatie, deoarece măsura reținerii permisului de conducere, în vederea anulării acestuia, se ia la data săvârșirii infracțiunii, aparand ca o restrangere a dreptului de a conduce autovehicule înainte de condamnarea definitivă pentru infracțiunea săvârșită.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Măsura reținerii permisului de conducere, în vederea anulării, se ia chiar în momentul constatării săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute de textul de lege în discuție, ca reactie preventivă imediata față de fapta săvârșită și de teama repetarii ei de către conducătorul auto în cauza. Restrangerea exercițiului dreptului de a conduce în continuare autovehiculul, înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, are ca temei pericolul social deosebit pentru securitatea unor valori de importanța excepționala, cum sunt viața sau integritatea corporală a persoanei și alte valori angajate în traficul rutier. Măsura este în concordanta cu prevederile art. 49 din Constituție, deoarece: reținerea permisului de conducere în vederea anulării este determinata de săvârșirea unei infracțiuni la regimul siguranței circulației rutiere, durează numai până la pronunțarea hotărârii definitive de condamnare, nu afectează existenta dreptului, ci doar limitează temporar exercițiul acestuia. Reținerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În cele doua spete, prin rechizitoriul procurorului, s-a reținut, în sarcina autorilor excepției de neconstituționalitate, săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa în varianta agravată prevăzută în art. 178 alin. 3 din Codul penal, precum și a infracțiunilor de vătămare corporală grava și vătămare corporală față de mai multe persoane. Asa fiind, ridicarea permisului de conducere al făptuitorului, în vederea anulării, apare justificată, iar textele legale care prevăd această măsură sunt constituționale.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 42 și 43 din Decretul nr. 328/1966

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 181 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002, statuand ca sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 3, cu referire la

art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt și de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2002.