Decizia nr. 565/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 27 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Energaz Business & Partners - S.R.L. din comuna Tărlungeni, județul Brașov, în Dosarul nr. 10.299/197/2019 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 459D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că tehnica de reglementare utilizată în cadrul dispozițiilor criticate este în conformitate cu regulile cuprinse în

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, iar norma contravențională indică în mod clar și neechivoc în cuprinsul său obiectul material al contravenției, și anume nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele, astfel că este reglementată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului acesteia să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar rezulta din săvârșirea unei anumite fapte.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.299/197/2019, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 27 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Energaz Business & Partners - S.R.L. din comuna Tărlungeni, județul Brașov, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 123/2012 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare principiului legalității, întrucât sintagma „nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de ANRE, inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele“ este neclară și conduce la ideea ca orice încălcare a legii să fie interpretată ca o abatere comercială care să atragă incidența aplicării acestui text de lege, mai ales că nu există niciun act normativ care să definească în mod expres ce înseamnă reglementări comerciale, astfel că pentru orice încălcare a normelor în vigoare sau a contractelor încheiate cu consumatorii poate avea incidență textul respectiv, iar participantul la activitățile reglementate de

Legea nr. 123/2012

poate fi supus unei duble sancțiuni, atât de natură civilă, cât și de natură administrativă. De asemenea, nu este stabilit în mod clar prin lege elementul material al laturii obiective a contravenției, context în care norma are caracter imprevizibil ca urmare a faptului că sancțiunea este dispusă prin lege, iar elementul material al contravenției este determinat prin ordine ale președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce sunt emise astfel de ordine, dispozițiile pot fi interpretate ca fiind de natură comercială, astfel încât să se nască noi contravenții, fără ca destinatarii normelor să realizeze că printr-o anumită conduită săvârșesc o contravenție deosebit de gravă. Astfel, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este cea care legiferează dispoziții legale, le interpretează și aplică sancțiunile pe care le-a instituit prin aceste norme, aspect ce contravine și principiului separației puterilor în stat. Prin urmare, modalitatea neconstituțională de reglementare a prevederilor criticate a dat posibilitatea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei de a interpreta și aplica legea într-un mod excesiv și arbitrar, în sensul că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele și dispozițiile acestei autorități constituie contravenție, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu constituie o contravenție, ci se circumscrie unor aspecte, spre exemplu, de natură contractuală între profesioniști. Totodată, se mai învederează că, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , amenda este una din cele trei sancțiuni aplicabile pentru comiterea unei fapte contravenționale și, chiar dacă în dreptul intern este calificată ca fiind o sancțiune administrativă, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta a fost asociată sancțiunilor penale, astfel că procedura aplicării acestora se supune prevederilor

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

6.

Judecătoria Brașov - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 194 pct. 27 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (…) 27. nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de ANRE, inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele;“.

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

referitor la principiul separației puterilor în stat și la principiul legalității și ale

art. 23 alin. (12)

potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 194 pct. 27 din Legea nr. 123/2012

fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracțiuni și contravenții și stabilesc faptul că nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de ANRE, inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele, constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale.

13.

În ceea ce privește noțiunea de „reglementări comerciale“, având în vedere considerentele de principiu referitoare la

art. 1 alin. (5) din Constituție , coroborate cu prevederile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reține că în cadrul soluțiilor legislative adoptate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și a noțiunilor folosite în reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite (art. 25), iar, „dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat“ sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acesteia/acestuia în context se stabilește prin actul normativ în discuție, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatorie pentru actele normative din aceeași materie [art. 37 alin. (2)].

14.

Or, Curtea constată că noțiunea în discuție are deja consacrare pe plan legislativ, întrucât, spre exemplu,

Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, la art. 6 alin. (1) prevede că, în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a

Codului civil , referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor

art. 1 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului (în prezent abrogată, în vigoare fiind

Legea nr. 265/2022

privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 26 iulie 2022), precum și cu cele aduse prin această lege. Prin urmare, și reglementările în discuție se referă la activitatea subiecților mai sus menționați, care desfășoară activități în domeniul gazelor naturale (sau al energiei electrice și al energiei termice), cu referire la sectorul activităților privind producția, transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale și a gazelor naturale lichefiate, în practică noțiunea fiind interpretată cu luarea în considerare de către profesioniști a întregului cadru legislativ în materie și relațiilor ce derivă din activitatea acestora. Această activitate este prevăzută prin lege și este supusă unei monitorizări din partea unei autorități de reglementare competente, astfel cum este Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale, aspect ce se circumscrie noțiunii de organizare a executării legii. Totodată, ordinele, deciziile sau avizele ANRE se emit, printre altele, pentru aprobarea reglementărilor tehnice și comerciale pentru funcționarea sigură și eficientă a sectorului energiei electrice, termice și al gazelor naturale [ art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 160/2012 , cu modificările și completările ulterioare]. Spre exemplu, astfel de reglementări sunt:

Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 221/2018

privind obligația participanților la piața de gaze naturale de a tranzacționa pe piețele centralizate din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 27 decembrie 2018,

Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 143/2020

privind obligația de a oferta gaze naturale pe piețele centralizate a producătorilor de gaze naturale a căror producție anuală realizată în anul anterior depășește 3.000.000 MWh, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 17 iulie 2020, cu modificările și completările ulterioare.

15.

În acest context, este de menționat faptul că reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale președintelui ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind supuse procedurii de desfășurare a consultărilor publice, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, iar rezultatele procesului de consultare se publică pe pagina de internet a ANRE. Aceste operațiuni sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale cu privire la organizarea executării legilor, întrucât noțiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispozițiile

art. 108 alin. (2) din Constituție , are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii, astfel că legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, anumite aspecte ce necesită o expunere în detaliu și, în sensul textului constituțional al

art. 108 , această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004), argumentare ce este valabilă nu numai în ceea ce privește Guvernul, ci, mutatis mutandis, și în cazul altor autorități prevăzute de textele legale, în speță ANRE (pentru identitate de rațiune, a se vedea și

Decizia nr. 343 din 23 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 25 noiembrie 2019, paragraful 32, și

Decizia nr. 686 din 20 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010).

16.

Prin urmare, din această perspectivă, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului separației puterilor în stat și a principiului legalității, în componenta privind calitatea legii.

17.

Cu privire la faptele ce constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale, dispozițiile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, circumscriu cadrul sancționator general, astfel că alin. (2) reglementează sancțiunile contravenționale principale (avertismentul, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității), iar alin. (3), sancțiunile contravenționale complementare. În același timp,

art. 5 alin. (4)

stabilește și posibilitatea impunerii de noi sancțiuni contravenționale principale și complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravențiilor,

Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenții, precum și sancțiunile contravenționale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printr-o conduită contrară acesteia. Aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal ( Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reținut principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) (a se vedea

Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31, și

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, paragraful 18).

18.

În acest context, Curtea învederează jurisprudența sa referitoare la principiul calității legii prin care a statuat cu privire la obligația legiuitorului de a edicta norme clare, precise și previzibile ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii ( Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25). Principiul este în egală măsură aplicabil și în materie contravențională. De asemenea, Curtea Constituțională a făcut referire la cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reflectate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 , pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reținut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern și vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. De asemenea, a statuat că nu se poate considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile (pentru identitate de rațiune, și contravențiile), această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora ( Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).

19.

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că, în cuprinsul său,

Legea nr. 123/2012

reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la domeniul energiei electrice și al gazelor naturale. Totodată, observă că

art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012

dispune următoarele: „Contravențiilor prevăzute la

art. 194

le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor

art. 8 alin. (2) lit. a)

și ale

art. 28 alin. (1)

din acest ultim act normativ.“

20.

Ținând seama de cadrul legislativ precitat și aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate, la normele criticate, cu privire la elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 27 din Legea nr. 123/2012 , Curtea reține că acesta constă în nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de ANRE, inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele, și care atrage răspunderea contravențională sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 27 din Legea nr. 123/2012 .

21.

Așa fiind, Curtea reține că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Norma contravențională indică în mod clar și neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenției, și anume nerespectarea reglementărilor comerciale aprobate de ANRE, inclusiv a metodologiilor privind prețurile și tarifele, astfel că este determinabilă pentru stabilirea actelor a căror nerespectare atrage sancțiunea, fiind redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Prin urmare, legea definește în mod clar contravenția și sancțiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său, care este un profesionist în domeniul respectiv, să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională.

22.

De altfel, având în vedere domeniul tehnic specific al energiei electrice și al gazelor naturale reglementat de

Legea nr. 123/2012 , prin

Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 3 ianuarie 2018, paragraful 18, cu referire la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, instanța de contencios constituțional a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă și cu profesioniștii, obișnuiți să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea activității lor. Astfel, se poate aștepta ca aceștia să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă ( Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35).

23.

Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalității și la normele de calitate a legii și ținând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenții și la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, nu se poate reține neconstituționalitatea normelor criticate din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalității, coroborat cu principiul legalității incriminării și al pedepsei, reglementate și dezvoltate atât la nivel constituțional, cât și la nivel convențional, și, prin urmare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

24.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Energaz Business & Partners - S.R.L. din comuna Tărlungeni, județul Brașov, în Dosarul nr. 10.299/197/2019 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 194 pct. 27 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.