Decizia nr. 329/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din

Legea nr. 323/2001

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, din care menționează Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 iulie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.526/2002, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al

Legii nr. 323/2001

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Zhu Xiao Hai într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca "articolul unic din

Legea nr. 323/2001 , prin eliminarea caii de atac a recursului, aduce vătămare dreptului de recurs", ceea ce contravine art. 24 alin. (1) și art. 20 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție.

Judecătoria Buftea apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, în realitate, excepția privește dispozițiile

art. 20 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , iar modificările aduse textului prin

Legea nr. 323/2001

nu ingradesc exercitarea dreptului la apărare, ci oferă garanții pentru realizarea dreptului și accelereaza procedura de soluționare a cererilor formulate de refugiati. Pe de altă parte, se arata ca nici art. 128 din Constituție și nici art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate ca fiind incalcate, nu stabilesc câte grade de jurisdicție sunt necesare pentru soluționarea diferitelor cauze.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul considera, în esenta, ca dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 24 din Constituție care "garantează dreptul la apărare în general și nu un dublu grad de jurisdicție pentru toate procedurile existente", iar Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție prevăd existenta dublului grad de jurisdicție doar pentru proceduri penale, or, în cauza, nu suntem în prezenta unei asemenea proceduri.

Avocatul Poporului apreciază ca textul de lege invocat ca fiind neconstitutional, și anume, în realitate,

art. 20 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , nu ingradeste exercitarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, "chiar dacă hotărârea este definitivă și irevocabilă", și nici nu contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se menționează în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale concretizata prin Decizia nr. 261/2000.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului unic din

Legea nr. 323/2001

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, care prevede: "Se aprobă

Ordonanța Guvernului nr. 102 din 31 august 2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, adoptată în temeiul

art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu următoarele modificări:

1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea următorul cuprins:

<<(5) Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.>>

2. Alineatul (6) al articolului 20 se abroga.

3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea următorul cuprins:

<<(6) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.>>"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege contravin art. 24 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Dreptul la apărare este garantat", precum și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție, potrivit cărora:

- Art. 6 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte din Constituție și din documentele internaționale invocate și în prezenta cauza. Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 ianuarie 2002, respingând excepțiile și statuand, în esenta, ca prevederile "articolului unic din

Legea nr. 323/2001

nu au nici o legătură cu dreptul la apărare și nu ingradesc în nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotărârea instanței de judecată este definitivă și irevocabilă nu înseamnă ca autorii excepțiilor sunt lipsiți de dreptul la apărare. Pe întreaga durata a procedurii accelerate petentii se bucura, potrivit

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , de dreptul de a fi asistați sau reprezentați de un avocat, de dreptul de a li se asigura în mod gratuit un interpret, de a fi consiliati și asistați de un reprezentant al organizațiilor neguvernamentale, de a fi informati cu privire la drepturile și obligațiile pe care le au".

Deoarece în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din

Legea nr. 323/2001

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2002.