Decizia nr. 279/2025

Decizia nr. 713 din 2 noiembrie 2021 .

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. Excepția a fost ridicată de Mirela Elena Negoiță în Dosarul nr. 1.946/109/2020 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 756D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 986D/2022, nr. 1.428D/2022, nr. 2.469D/2022 și nr. 2.985D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Ana-Maria Filip în Dosarul nr. 1.819/103/2021 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, de Ioan Cristian Uța în Dosarul nr. 525/117/2022 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Steluța Uța în Dosarul nr. 391/62/2022 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale și de Bogdan Radu Jurcă în Dosarul nr. 4.856/107/2021 al Tribunalului Alba - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 986D/2022, nr. 1.428D/2022, nr. 2.469D/2022 și nr. 2.985D/2023 la Dosarul nr. 756D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.946/109/2020, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției și ale

articolului unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. Excepția a fost ridicată de Mirela Elena Negoiță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare.

Prin Încheierea din 17 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.819/103/2021, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 . Excepția a fost ridicată de Ana-Maria Filip într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a pensiei de serviciu.

Prin Încheierea din 16 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 525/117/2022, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

și ale

articolului unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019 . Excepția a fost ridicată de Ioan Cristian Uța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare.

10.

Prin Încheierea din 15 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 391/62/2022, Tribunalul Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 . Excepția a fost ridicată de Elena Steluța Uța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare.

11.

Prin Încheierea din 12 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.856/107/2021, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , prin intermediul cărora a fost modificat

articolul unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019 . Excepția a fost ridicată de Bogdan Radu Jurcă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin adoptarea

Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 .

se încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și ale

art. 61 alin. (1) , întrucât nu a existat necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, este mai degrabă vorba de contracararea unei măsuri de politică legislativă, adoptată de Parlament în domeniul statutului magistratului. Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu situații similare. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a sancționat o ordonanță de urgență emisă într-un domeniu în care Parlamentul intervenise deja, făcându-se trimitere la

13.

Se mai susține că adoptarea

Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 .

contravine prevederilor

art. 115 alin. (6) din Constituție , întrucât prin ordonanță de urgență nu poate fi afectat un drept prevăzut de Constituție, respectiv dreptul la pensie, așa cum Curtea Constituțională a reținut prin

deciziile nr. 872

și

874 din 25 iunie 2010

și

14.

Se arată și că reglementarea prin ordonanță de urgență în domeniul pensiilor magistraților contravine prevederilor

art. 115 alin. (6) , ale

art. 124 alin. (3)

și ale

art. 125 din Constituție , întrucât ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Or, independența justiției este principiul fundamental de funcționare a puterii judecătorești. În acest sens, sunt invocate deciziile Curții Constituționale

nr. 20 din 2 februarie 2000 ,

nr. 873 din 25 iunie 2010 ,

nr. 153 din 6 mai 2020

și

nr. 900 din 15 decembrie 2020 .

15.

De asemenea, se arată că

a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 115 alin. (4)

și ale

art. 61 , întrucât nu sunt întrunite cerințele situației extraordinare și ale urgenței. Sunt invocate, în acest sens, considerente ale deciziilor Curții Constituționale

nr. 15 din 25 ianuarie 2000 ,

nr. 544 din 28 iunie 2006 ,

nr. 255 din 11 mai 2005 ,

nr. 258 din 14 martie 2006 ,

nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 ,

nr. 842 din 2 iunie 2009 ,

nr. 984 din 30 iunie 2009 ,

nr. 989 din 30 iunie 2009 ,

nr. 421 din 9 mai 2007 . Se arată că la baza adoptării ordonanței de urgență criticate nu stă nicio analiză a impactului pe care ar putea să-l aibă în mod efectiv intrarea în vigoare a prevederilor

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 . Chiar în preambulul ordonanței de urgență se vorbește despre „potențialul“ impact. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, „potențial“ semnifică ceva ce se poate întâmpla în mod virtual. Totodată, se arată că între data desfășurării întregii proceduri parlamentare de adoptare a dispozițiilor

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

și data intrării acestora în vigoare nu s-a petrecut nicio situație specială, extraordinară, care să justifice adoptarea ordonanței de urgență; altfel spus, situația avută în vedere de unica putere legiuitoare nu s-a modificat în niciun mod.

16.

Referitor la impactul major asupra funcționării instanțelor, se remarcă faptul că Guvernul nu a efectuat niciun studiu de impact privind numărul de magistrați care ar îndeplini condițiile de pensionare și câți dintre aceștia ar pleca efectiv din sistem, mulțumindu-se doar să preia exprimarea folosită de Comisia de la Veneția legată de potențialul impact, dar neexplicată.

17.

Se arată că instituția care exercită managementul resurselor umane în cadrul sistemului judiciar este Consiliul Superior al Magistraturii, conform atribuțiilor sale prevăzute de

Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta fiind, prin urmare, singura instituție competentă să se pronunțe asupra potențialului impact negativ al noii dispoziții privind pensionarea anticipată, și nu Guvernul.

18.

Referitor la motivarea din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , potrivit căreia schema de pensionare nou-introdusă afectează negativ sistemul dacă este corelată cu celelalte două măsuri propuse prin

pentru modificarea și completarea

privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv creșterea vechimii pentru promovare și creșterea perioadei de formare profesională, se arată că măsura creșterii duratei perioadei de formare profesională nu poate afecta sistemul prin reducerea numărului de magistrați în funcție, întrucât dispoziția referitoare la durata de 4 ani a cursurilor Institutului Național al Magistraturii nu se aplică până în anul școlar 2019-2020, conform dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019

privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

privind organizarea judiciară și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 215/2020

privind Consiliul Superior al Magistraturii. În egală măsură, creșterea vechimii pentru promovare nu poate avea vreun efect atât timp cât în sistem există foarte mulți magistrați care dețin gradul superior, deși funcționează la instanțele inferioare.

19.

În același timp,

art. 110 din Legea nr. 242/2018

prevede că judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a acestei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare.

20.

Pe de altă parte, este evident că măsuri de acoperire a posturilor libere în urma pensionării anticipate nu pot fi luate de Consiliul Superior al Magistraturii câtă vreme aceste locuri nu sunt încă libere.

21.

La aceste argumente se adaugă și faptul că prin

privind adoptarea unor măsuri în materia alcătuirii completurilor de judecată în apel au fost amânate dispozițiile legale referitoare la compunerea completelor de judecată în apel (3 judecători) până la 1 ianuarie 2023.

22.

Referitor la invocarea Opiniei preliminare a Comisiei de la Veneția, se apreciază că argumentele legate de evidențierea impactului potențial în raportul preliminar al Comisiei de la Veneția nu constituie o situație nouă. Acest raport a fost emis la data de 13 iulie 2018, când

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 .

se afla în procedură legislativă, urmată de o sesizare de neconstituționalitate. De asemenea, la pct. 150-154 din acest raport rezultă că se impuneau anumite analize cu privire la accesul în magistratură corelat cu sistemul de pensionare și că revenea inclusiv Consiliului Superior al Magistraturii (care nu a fost consultat real cu privire la necesitatea emiterii ordonanței) să facă propria analiză.

23.

De asemenea, se susține că ordonanța de urgență criticată încalcă principiul separației puterilor în stat și principiul predictibilității reglementării în condițiile în care timp de peste un an cât a durat procedura parlamentară textul

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

a fost supus analizelor, dezbaterilor, voturilor, susținut de toate autoritățile implicate în activitatea de justiție, și apoi, într-o singură zi, dreptul prevăzut de acest articol de lege a fost îndepărtat prin dispozițiile

24.

Se mai amintește că dreptul judecătorilor cu o vechime efectivă în funcție de peste 20 de ani la pensie de serviciu anticipată, indiferent de vârsta judecătorului, a fost recunoscut și în legislația anterioară, astfel că păstrarea sa asigură cerința de previzibilitate a legii. Se apreciază că prorogarea succesivă a termenului de intrare în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 242/2018

nu întrunește cerința previzibilității legii, componentă a constituționalității normei sub aspectul calității sale, și nici cerința ca termenul de prorogare să fie unul rezonabil.

25.

Se mai susține că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5) din Constituție

și din perspectiva nerespectării

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens, se arată că amânarea intrării în vigoare nu se încadrează în definiția modificării, completării și nici abrogării. În realitate, prin amânarea intrării în vigoare a actului normativ, dispozițiile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

sunt suspendate. Se arată însă că, potrivit

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 , asupra suspendării se poate dispune doar după intrarea în vigoare a actului normativ, or, dispozițiile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

nu au intrat în vigoare nici măcar o zi de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României.

26.

Totodată, dispozițiile

art. 66 din Legea nr. 24/2000

obligă legiuitorul derivat să prevadă data de început și data de sfârșit a evenimentului legislativ, însă

cuprinde doar data de sfârșit (1 ianuarie 2022).

27.

Prin urmare, adoptarea ordonanței de urgență a avut loc cu nerespectarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire mai sus, cu consecința încălcării principiului supremației legilor consacrat constituțional.

28.

Dat fiind că noțiunile de amânare și suspendare au efecte identice,

ar fi trebuit să prevadă expres, pentru claritate, dacă amânarea se face începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sau cu o dată ulterioară.

29.

Prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă se determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.

30.

În sfârșit, se susține că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

încalcă prevederile

art. 1 alin. (3) , ( 4)

și

(5) din Constituție , având în vedere că Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești, în condițiile în care, conform dispozițiilor

art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 , Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești, avizul fiind necesar cu atât mai mult cu cât proiectul de ordonanță de urgență nu a fost însoțit de un studiu de impact, deși acesta a fost recomandat de Comisia de la Veneția, conform punctului 155 din raportul preliminar.

31.

Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

32.

Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

33.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Alba - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate în critica de neconstituționalitate.

34.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

35.

Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.428D/2022, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În ceea ce privește caracterul urgent al măsurii și situația extraordinară care a justificat actul normativ, menționează că în preambulul ordonanței de urgență și în nota de fundamentare sunt prezentate pe larg motivele care au determinat adoptarea acesteia. Astfel, s-a instituit prevederea amânării cu 1 an a intrării în vigoare a dispozițiilor privind pensionarea magistraților cu o vechime între 20 și 25 de ani, fără limită de vârstă, ținând seama de faptul că, în mod previzibil, acest sistem de pensionare anticipată ar fi avut un impact major asupra funcționării instanțelor judecătorești și a parchetelor, asupra eficienței și calității actului de justiție, generând riscul de scădere substanțială a numărului magistraților în activitate, noua lege reglementând concomitent și creșterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum și a vechimii necesare pentru promovarea la instanțe și parchete, motiv pentru care s-a impus amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată. Impactul negativ al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat și în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

privind organizarea judiciară și

36.

Efectele negative cu impact major asupra justiției menționate mai sus au constituit o situație extraordinară care a reclamat o astfel de intervenție legislativă, urgența fiind justificată de faptul că

ar fi urmat să intre în vigoare la 18 octombrie 2018, ordonanța de urgență fiind emisă în data de 15 octombrie 2018, impunându-se intrarea în vigoare la aceeași dată cu legea.

37.

Referitor la susținerea că prin

se încalcă voința legiuitorului - Parlamentul României, care a adoptat o lege ce cuprinde posibilitatea pensionării anticipate a magistraților cu vechime între 20 și 25 de ani, fără limită de vârstă, arată că soluția amânării intrării în vigoare a acestei prevederi nu este o înfrângere a voinței legiuitorului, nefiind adoptată o soluție diametral opusă sau contrară legii adoptate de Parlamentul României. Legiuitorul delegat a intervenit în sensul amânării, pentru o perioadă limitată de timp, a intrării în vigoare a acelei dispoziții, din motive obiective legate strict de impactul măsurii asupra resurselor umane din cadrul instanțelor și al parchetelor. În plus, scopul principal al măsurii instituite este de a preîntâmpina o situație gravă, negativă, care ar fi afectat funcționarea justiției din România.

38.

În privința susținerilor referitoare la afectarea unui drept constituțional - dreptul la muncă - a cărui componentă esențială este salariul, dar și cu privire la atingeri aduse independenței justiției, prin amânarea intrării în vigoare a dispozițiilor privind pensia anticipată a magistraților, Guvernul apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Dreptul la tipul de pensie reglementat prin

alin. (3) al art. 82 , astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 242/2018 , nu s-a născut atât timp cât legea nu a intrat în vigoare. Nu se poate susține că dreptul este afectat dacă acesta nu există. În plus, prin această ordonanță de urgență nu a fost eliminat beneficiul pensiei de serviciu al magistraților, fiind în prezent în vigoare prevederi legale prin care se reglementează pensia de serviciu în favoarea magistraților ( art. 82 din Legea nr. 303/2004 ), într-un cuantum apropiat de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea în calitate de magistrat, așa cum stabilește Curtea Constituțională în Decizia

nr. 873 din 25 iunie 2010 .

39.

De asemenea, contrar celor susținute în critica de neconstituționalitate, actul normativ nu doar că nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului (în speță, instanțele și parchetele), dar are consecințe pozitive asupra funcționării acestora, în sensul evitării blocării lor din cauza lipsei de personal (în special a celui cu experiență).

40.

De altfel, considerente similare în sensul netemeiniciei criticilor de neconstituționalitate invocate (atât extrinseci, cât și intrinseci) au fost reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 713 din 2 noiembrie 2021 , prin care a fost respinsă o excepție de neconstituționalitate având același obiect.

41.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

42.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

43.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, și dispozițiile

articolului unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 19 decembrie 2019, dispoziții care au următorul conținut:

–

Articolul V

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 : „Prevederile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92 din 15 octombrie 2018

privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2020.“;

–

Articol unic

pct. 1 din Legea nr. 239/2019 :

Se aprobă

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, cu următoarele modificări:

Articolul V

va avea următorul cuprins: «Art. V: Prevederile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022.»

44.

Curtea reține că dispozițiile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aveau, la data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, următoarea redactare: „De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și judecătorii și magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională cu o vechime între 20 și 25 de ani numai în aceste funcții, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în aceste funcții.“

45.

Curtea observă că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

și ale

articolului unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019

au fost abrogate, la data de 1 ianuarie 2022, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 86/2021 privind modificarea

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și privind abrogarea

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 16 aprilie 2021. Prin

art. I din Legea nr. 86/2021

s-a dispus totodată abrogarea, la aceeași dată, a prevederilor

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 , cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin

art. III din Legea nr. 86/2021

s-a prevăzut că dispozițiile

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 242/2018 , rămân în vigoare și după data încetării efectelor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 239/2019 . Ulterior,

Legea nr. 303/2004

a fost abrogată prin

art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022.

46.

Deși se constată că dispozițiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, având în vedere că dispozițiile de lege criticate au produs efecte juridice asupra dispozițiilor de lege pe care autorii excepției și-au fundamentat cererile de acordare anticipată a dreptului la pensia de serviciu și care constituie și temeiul acțiunilor în cadrul cărora s-au formulat excepțiile de neconstituționalitate, Curtea apreciază că sunt incidente cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din data de 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată.

47.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din

Constituție:

art. 1 alin. (3)-(5)

privind statul român,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 115 alin. (4)

și

(6)

referitoare la delegarea legislativă,

art. 124 alin. (3)

privind înfăptuirea justiției,

art. 125

referitor la statutul judecătorilor și

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

48.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi din Legea fundamentală și critici similare, pronunțându-se, în sensul respingerii criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate, prin

Decizia nr. 713 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 februarie 2022,

Decizia nr. 803 din 7 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 28 februarie 2022, și

Decizia nr. 459 din 25 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 23 februarie 2023.

49.

Prin deciziile mai sus amintite, analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la încălcarea

art. 1 alin. (5)

și a art . 115 alin. (4) din Constituție , Curtea a reținut că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența reglementării

art. V

din aceasta sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: acest sistem de pensionare anticipată va avea un impact major asupra funcționării instanțelor judecătorești și a parchetelor, asupra eficienței și calității actului de justiție, generând riscul de scădere substanțială a numărului magistraților în activitate, noua lege reglementând concomitent și creșterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum și a vechimii necesare pentru promovarea la instanțe și parchete, motiv pentru care se impune amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată; potențialul impact al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat și în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

privind organizarea judiciară și

privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția), recomandându-se renunțarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcționării sistemului. Având în vedere acestea, Curtea a apreciat că potențialul impact al pensionării anticipate a magistraților [cu 5 ani mai devreme față de norma generală privind pensionarea magistraților cuprinsă în

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ] constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condițiile în care generează riscul îngreunării sau chiar al blocării activității instanțelor de judecată și a parchetelor și, implicit, a actului de justiție. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, schemele de personal ale instanțelor judecătorești sunt subdimensionate (așa cum se precizează în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 ), iar, pe de altă parte, odată cu introducerea posibilității de pensionare anticipată, prin

Legea nr. 242/2018 , se prevăzuse și creșterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum și a vechimii necesare pentru promovarea la instanțe și parchete.

50.

Totodată, Curtea a arătat că, deși nu a fost întocmit de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) un studiu de impact al acestei măsuri legislative, riscul generat de posibilitatea pensionării anticipate a magistraților este independent de voința Guvernului și pune în pericol un interes public, realizarea unui act de justiție eficient și calitativ.

51.

În ceea ce privește invocarea în preambulul

a Opiniei preliminare privind proiectul de modificare a

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

privind organizarea judiciară și

privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei de la Veneția, prin care se recomandă renunțarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcționării sistemului, Curtea a observat că Guvernul doar invocă această opinie pentru a sublinia potențialul impact negativ pe care îl are pensionarea anticipată. Astfel, așa cum reiese din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , nu opinia sus-menționată constituie situația extraordinară care a condus la emiterea acestui act normativ, ci potențialul impact negativ asupra activității justiției, astfel că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.

52.

Cât privește urgența reglementării criticate, Curtea a reținut că aceasta a fost motivată în cuprinsul preambulului

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 .

ca fiind determinată de iminenta intrare în vigoare a măsurii legislative a pensionării anticipate a magistraților ( art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018

urma să intre în vigoare la 18 octombrie 2018), ceea ce ar fi putut să aibă un impact major asupra funcționării instanțelor judecătorești și a parchetelor, precum și asupra eficienței și calității actului de justiție. Așadar, măsura legislativă criticată a fost adoptată pentru a preîntâmpina îngreunarea sau chiar blocarea activității instanțelor de judecată și a parchetelor și, implicit, a actului de justiție, urgența reglementării fiind motivată corespunzător în preambulul

53.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție

din perspectiva nerespectării

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea a reținut că

a fost publicată la 16 octombrie 2018, între momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Legii nr. 242/2018

(15 octombrie 2018) și momentul intrării acesteia în vigoare (18 octombrie 2018). Această succesiune cronologică a actelor normative nu contravine prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , prin raportare la

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

(potrivit cărora actele normative de importanță și complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă și în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiția ca intervențiile propuse să intre în vigoare la aceeași dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ), deoarece

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

nu modifică, nu completează și nu abrogă

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 , ci are o existență de sine stătătoare, prin care se reglementează amânarea intrării în vigoare a acestuia.

54.

De asemenea, Curtea a reținut că nu sunt incidente nici prevederile

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

(potrivit cărora după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea), pentru că

nu era în vigoare la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , ci a intrat în vigoare după 2 zile, la 18 octombrie 2018.

55.

Totodată, Curtea a arătat că susținerea potrivit căreia

ar fi trebuit să prevadă expres dacă amânarea se face începând cu data intrării în vigoare a acesteia sau cu o dată ulterioară este neîntemeiată, de vreme ce

a prevăzut că dispozițiile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 , cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , intră în vigoare la o dată ulterioară, și anume la 1 ianuarie 2020.

56.

Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că, în cazul emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000

și, astfel, nu a fost încălcat principiul respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituție .

57.

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (5) din Constituție

și ale

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 , Curtea, analizând fișa legislativă a proiectului de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , a observat că aceasta a fost adoptată în ședința de Guvern din 15 octombrie 2018, iar proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență a fost transmis Camerei Deputaților, pentru dezbatere, cu Adresa nr. E189 din 16 octombrie 2021.

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiții cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanței de urgență, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea

art. 115 alin. (5) din Constituție .

58.

Cât privește critica raportată la încălcarea dispozițiilor

art. 61 alin. (1) din Constituție , Curtea a constatat că, având în vedere aceste prevederi constituționale, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, astfel că Parlamentul poate adopta orice soluție legislativă pe care o consideră oportună și necesară, în limitele impuse de Constituție, iar Guvernul poate emite în baza

art. 115 alin. (4) din Constituție

o ordonanță de urgență, tot în limitele impuse de Constituție, act normativ care își urmează cursul dezbaterii în Parlament, în temeiul

art. 115 alin. (5)

și

(7)

din Legea fundamentală.

59.

Referitor la susținerea potrivit căreia, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, Guvernul nu poate în mod fățiș să se opună unei legi deja adoptate de Parlament, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în speță, prin

Legea nr. 239/2019 , Parlamentul a aprobat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , chiar prelungind termenul de intrare în vigoare a

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 , cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , la 1 ianuarie 2022, iar, ulterior, Parlamentul a adoptat

Legea nr. 86/2021 , prin care dispozițiile

art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 , cu referire la

art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , sunt abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2022.

60.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă vizând lipsa avizului CSM, Curtea, analizând nota de fundamentare a

Deciziei nr. 713 din 2 noiembrie 2021 ,

(secțiunea a 6-a pct. 5), a constatat că Guvernul a solicitat avizul CSM. Împrejurarea că autoritatea care trebuie să emită un astfel de aviz, deși i s-a solicitat, nu și-a îndeplinit această atribuție constituie o înțelegere greșită a rolului său legal și constituțional, fără a fi însă afectată constituționalitatea legii asupra căreia nu a fost dat avizul.

61.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 , Curtea a reținut că

art. 47 alin. (2) din Constituție

garantează dreptul la pensia bazată pe contributivitate, iar nu dreptul la o pensie de serviciu acordată după minimum 20 de ani vechime.

62.

Referitor la pretinsa încălcare a

art. 124 din Constituție

privind independența justiției, Curtea a constatat că dispozițiile criticate amână intrarea în vigoare a posibilității pensionării magistraților cu o vechime în magistratură de minimum 20 de ani, fără îndeplinirea vreunei alte condiții, ceea ce nu afectează statutul judecătorilor sau al procurorilor, consacrat la nivel constituțional de

art. 125

și

132 , și nici nu afectează instituții fundamentale ale statului, cum sunt instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.

63.

Curtea a apreciat, de asemenea, că nu este încălcat nici

art. 115 alin. (6) din Constituție , având în vedere că din analiza criticilor de neconstituționalitate nu a fost reținută vreo afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului ori afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

64.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile

Deciziei nr. 803 din 7 decembrie 2021

și

Deciziei nr. 459 din 25 octombrie 2022

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

65.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mirela Elena Negoiță în Dosarul nr. 1.946/109/2020 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ana-Maria Filip în Dosarul nr. 1.819/103/2021 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, de Ioan Cristian Uța în Dosarul nr. 525/117/2022 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Steluța Uța în Dosarul nr. 391/62/2022 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale și de Bogdan Radu Jurcă în Dosarul nr. 4.856/107/2021 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției și ale

articolului unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019

privind aprobarea