Decizia nr. 315/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, excepție ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al Tribunalului București, Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspund avocat Stan Tarnoveanu pentru autorul excepției, avocat Igon Dima pentru Florin Olteanu și avocat Elena Petre Balanescu pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, deoarece

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare încalcă principiile stabilite în art. 16 și 20 din Constituție și în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin excluderea unei anumite categorii de persoane de la aplicarea art. 19^19, anume a debitorilor enumerati în art. 19^12 din aceeași ordonanța, se creează o situație inegala, contrară art. 16 din Constituție. În urma cedarii creanțelor de către Banca Română de Comerț Exterior - BANCOREX - S.A. către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, autorul excepției nu mai beneficiază de calea de atac a apelului, deoarece calitatea cesionarului determina competența materială în prima instanța a curților de apel. Pe aceasta cale, dreptul la apărare, garantat de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este golit de conținut, prin imputinarea numărului drepturilor procesuale, ceea ce contravine principiului efectivitatii și celui al egalității.

Avocatul părții Florin Olteanu solicita, de asemenea, admiterea excepției, pentru aceleași considerente.

Reprezentantul Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor constituționale, competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor. În aceste condiții, principiul egalității nu este încălcat, deoarece toate persoanele care se afla în situația autorului excepției beneficiază de același regim juridic, indiferent ca sunt persoane fizice sau juridice, române sau străine.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece redactarea

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

respecta principiile formulate în art. 134 alin. (2) lit. a) și în art. 128 din Constituție, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2002, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, excepție ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat ca textul criticat pentru neconstituționalitate încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 și 128 din Constituție privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, întrucât se creează o discriminare între cetățeni în desfășurarea procesului civil, nejustificată de ratiuni obiective, deoarece aceia dintre cetățeni cărora li se vor aplica prevederile

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

vor fi privati de calea de atac a apelului, data fiind competența în prima instanța a curții de apel. S-a susținut, de asemenea, ca este neconstitutionala instituirea unor reguli speciale în ceea ce privește folosirea căilor de atac, cat timp nu se asigura egalitatea cetățenilor în utilizarea acestora. În speta, autorul excepției, fiind acționat în justiție cu o acțiune în răspundere civilă delictuala, va avea un acces limitat la justiție, spre deosebire de alte persoane împotriva cărora este intentată o astfel de acțiune, deoarece calitatea reclamantului (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare) va determina, conform textului atacat, competența în prima instanța a Curții de Apel București.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul considera ca dispozițiile

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare nu contravin Constituției, întrucât "prin aceasta ordonanța de urgență a fost instituit un regim juridic special, derogator de la dreptul comun, pentru valorificarea creanțelor bancare neperformante preluate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare, având în vedere ca statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Activitatea Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare este de interes general, având ca scop recuperarea unor fonduri pentru acoperirea datoriei publice interne". În speta, Guvernul considera ca tratamentul juridic diferit aplicat Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare se justifica atât prin natura specială a creanțelor preluate la datoria publică interna, cat și prin legătură strânsă între datoria publică interna și bugetul de stat. În ceea ce privește pretinsa contrarietate a textului atacat cu dispozițiile art. 128 din Constituție, competența în prima instanța a curții de apel și, pe cale de consecința, posibilitatea de a ataca hotărârea acesteia exclusiv cu recurs la Curtea Suprema de Justiție nu este de natura sa ingradeasca accesul la justiție. Împrejurarea ca pentru anumite categorii de litigii nu este prevăzută și calea de atac a apelului, ci numai cea a recursului, nu poate fi considerată neconstitutionala, întrucât Legea fundamentală prevede, în art. 128, ca exercitarea căilor de atac se face "în condițiile legii".

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind, în esenta, ca "legiuitorul a dorit, prin instituirea unei astfel de proceduri, având în vedere și natura raporturilor juridice în care poate intra Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, soluționarea cu celeritate a acestor litigii, concomitent cu atribuirea cauzei spre judecare, în prima instanța, unei instanțe superioare, cum este cazul în speta, Curtea de Apel (...). Exista numeroase alte exemple când legea prevede, având în vedere natura raporturilor juridice respective, o procedură prin care soluțiile date în prima instanța nu mai pot fi atacate cu apel, ci numai pe calea recursului". În legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 128 din Constituție, Avocatul Poporului considera ca acest text constituțional nu impune folosirea tuturor căilor de atac cunoscute în legislație, împotriva hotărârilor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere al acestor instituții asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, text introdus prin Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001.

Textul criticat are următorul cuprins:

"Cererile de orice natura privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 19^12, sunt de competența Curții de apel în a carei raza teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judeca de urgenta și cu precădere."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 și 128, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca scopul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , cu modificările și completările ulterioare, enuntat în art. 1, este acela de a stabili "cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate și a credibilitatii interne și externe sau reglementării problemelor de natura financiară ale acestora pentru menținerea viabilitatii sistemului bancar, precum și pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creanțelor cesionate".

Pentru realizarea acestor obiective, prin cap. II al ordonanței a fost creata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Atribuțiile principale ale acestei instituții includ, conform art. 8 din ordonanța, preluarea cu plata a activelor bancare și a creanțelor comerciale, în scopul valorificării lor pe piața, inițierea și finalizarea procedurilor de executare silită, vânzarea creanțelor prin licitații publice, negocierea creanțelor și eșalonarea scadentelor. Preluarea creanțelor bancare neperformante se realizează prin cesiune, iar efectul principal al acesteia este subrogarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare în toate drepturile principale și accesorii ale creditorilor cedenti.

În acest context al infiintarii unei autorități speciale, însărcinată sa valorifice, în timp cat mai scurt și în mod eficient, unele active bancare, cap. IV^4 din ordonanța, intitulat "Reguli speciale privind soluționarea litigiilor", pune la dispoziția acestei autorități mijloacele procedurale necesare atingerii scopului sau, enuntat în art. 1. Textul criticat pentru neconstituționalitate reglementează, alături de articolele următoare ale acestui capitol, o procedură specială de soluționare a litigiilor dintre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare și terțe persoane, prevăzând competența, în prima instanța, a curții de apel în a carei raza teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și judecarea de urgenta și cu precădere a acestor cauze.

Din economia întregului capitol rezultă ca aceasta procedura, derogatorie de la dreptul comun, este guvernata de principiul celeritatii. Astfel, art. 19^20 alin. (2) prevede că "Primul termen de judecată se stabilește la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecata", iar conform art. 19^21 alin. (1), "Orice cerere se judeca la primul termen (...)". Numai în mod excepțional instanța poate să acorde un termen de cel mult 7 zile, dacă, din motive întemeiate, părțile nu sunt în măsura să își prezinte apărările în mod complet. De asemenea, instanța este obligată sa pronunțe hotărârea în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor, iar hotărârea poate fi atacată numai cu recurs.

Instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun nu echivaleaza însă cu suprimarea garanțiilor procedurale instituite pentru asigurarea unui proces echitabil. În acest sens, art. 19^20 din ordonanța instituie obligativitatea unei proceduri prealabile de comunicare, de către reclamant, a cererii și a actelor pe care se întemeiază, înainte de depunerea acestora în instanța, iar întâmpinarea este obligatorie.

De altfel, instituirea unor proceduri speciale este frecvent intalnita în legislație, acestea fiind prevăzute atât în Codul de procedură civilă, cat și în legi speciale. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorul are competența de a reglementa procedura de judecată, luând în considerare, printre altele, nevoia soluționării cu celeritate a anumitor pricini.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, rezultată din stabilirea competentei în prima instanța a curților de apel, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reținută, deoarece toate persoanele care se găsesc în aceeași situație beneficiază de o singura cale de atac.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea constata ca dispozițiile art. 19^19 nu ingradesc liberul acces la justiție, ci au ca obiect stabilirea competentei instanței de a judeca cererile de orice natura privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. În aceste condiții, textul de lege criticat, care determina instanța competența, nu contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 128 din Legea fundamentală, se poate constata ca, potrivit jurisprudenței constante a Curții, legiuitorul este cel care stabilește competența și procedura de judecată în fața instanțelor. Faptul ca în speta este permis doar recursul, fiind exceptat apelul, nu constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 128, concluzie ce este conformă cu cele statuate în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. Potrivit acestei decizii, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar legea poate exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicitatii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta și definitivă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19^19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2002.