Ordinul nr. 59/2003

Anexa E. PROCEDURA STABILIRII DIN OFICIU A IMPOZITULUI PE VENIT

LA PERSOANELE FIZICE
1. Organul fiscal competent are dreptul de a stabili din oficiu impozitul pe venitul anual global, respectiv impozitul pe venitul anual, aferent fiecărui loc de realizare a fiecărei categorii de venituri, în cazul în care contribuabilul nu depune declarația de venit în termen de 15 zile de la primirea înștiințării prin care organul fiscal îi notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației.
2. Prin organ fiscal competent se înțelege organul fiscal în a cărui raza teritorială contribuabilul își are domiciliul, pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România care realizează venituri supuse globalizarii, sau organul fiscal în a cărui raza teritorială se afla sursa de venit, pentru persoanele fizice române fără domiciliu în România și persoanele fizice străine.
3. Stabilirea obligației de plată se face după consolidarea bazei de date, potrivit tuturor informațiilor aflate la dispoziția organului fiscal, primite de la alte organe fiscale, de la plătitorii de venit sau direct de la contribuabili, precum și din alte surse, și anume:
- fise fiscale 1;
- fise fiscale 2;
- declarații estimative;
- declarații speciale;
- contracte de închiriere/subinchiriere/arendare;
- declarații informative depuse de plătitorii de venituri;
- declarații privind venitul estimat pentru asociațiile fără personalitate juridică;
- declarații anuale de venit pentru asociațiile fără personalitate juridică;
- declarații privind veniturile din activități agricole.
4. Stabilirea veniturilor nete se face pe categorii de venit, pe baza documentelor prevăzute la art. 3, după cum urmează:
4.1. Venitul net din salarii se calculează:
- pe baza datelor din fișele fiscale, prin însumarea venitului net realizat pe fiecare sursa, din fiecare fișa fiscală 1, și/sau a venitului baza de calcul din fiecare fișa fiscală 2, depuse de către angajatori pentru contribuabil;
- pe baza datelor din declarațiile privind salariile din străinătate pentru activitatea desfășurată în România.
4.2. Venitul net din activități independente se calculează:
- pe baza datelor din declarațiile speciale și din declarația anuală de venit, pentru asociațiile fără personalitate juridică, prin însumarea venitului net realizat pe categorii de venit și pe fiecare sursa;
- pe baza datelor din declarațiile informative depuse de plătitorii de venit, ca diferența între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.
Venitul brut se determina pe baza declarațiilor informative depuse de plătitorii de venit care au obligația reținerii impozitului la sursa, pentru contribuabilii care au realizat venituri din activități independente pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursa, prin însumarea, pe categorii de venituri, a venitului brut declarat de plătitorii de venit.
Cheltuielile deductibile pentru contribuabilii care au obținut venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală se calculează prin deducerea unei cote de cheltuieli forfetare de 25% sau 40%, după caz, din venitul brut.
Pentru celelalte categorii de contribuabili din venitul brut se deduce o cota de cheltuieli suplimentare de 15%;
- la nivelul normei de venit aprobate pentru activitatea respectiva, pentru contribuabilii care au realizat venituri din desfășurarea de activități independente care sunt cuprinse în nomenclatorul activităților independente, pentru care venitul net se determina pe bază de norme de venit.
4.3. Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se calculează:
- pe baza declarațiilor speciale, prin însumarea venitului net realizat pe fiecare sursa;
- pe baza contractului de închiriere/subinchiriere/arendare, ca diferența între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.
Venitul brut se stabilește pe baza chiriei sau arendei din contract. În cazul în care în evidenta organului fiscal exista mai multe contracte de închiriere, stabilirea venitului brut se face prin însumarea venitului aferent fiecărei surse.
Cheltuielile deductibile se calculează prin aplicarea la venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli de 50% sau 30%, după caz.
5. În toate cazurile, la stabilirea obligațiilor de plată se vor avea în vedere și alte informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, care sunt relevante pentru stabilirea impozitului pe venit, iar în lipsa acestora, pe baza datelor din dosarele fiscale ale contribuabililor cu activități similare.
6. Venitul net stabilit conform procedurii prevăzute la pct. 4 se majorează cu 20%, iar în celelalte cazuri cu 50%.
7. Organul fiscal întocmește o nota de constatare care cuprinde în mod obligatoriu elementele avute în vedere la stabilirea venitului net pe categorii de venituri, precum și modul de calcul al acestuia.
Nota de constatare este aprobată de către conducătorul unității fiscale.
8. Pe baza constatărilor făcute organul fiscal stabilește venitul anual global impozabil.
Venitul anual global se stabilește prin însumarea veniturilor nete din activități independente, din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, din țara și din străinătate.
Venitul anual global impozabil se stabilește ca diferența între venitul anual global și deducerile personale de baza. În măsura în care, pentru contribuabilul respectiv, în fișa fiscală 1 sunt consemnate și deduceri personale suplimentare, acestea sunt luate în considerare de organul fiscal.
Pe baza venitului anual global impozabil astfel stabilit organul fiscal calculează impozitul datorat prin aplicarea cotelor de impunere prevăzute de legislația în vigoare, pentru anul fiscal pentru care se face impunerea din oficiu.
În situația în care impozitul rezultat este mai mic decât plățile anticipate efectuate, impozitul se stabilește din oficiu la nivelul acestora.
Venitul anual se determina pe fiecare categorie de venit și pe fiecare loc de realizare a acestuia, pentru persoanele fizice române fără domiciliu în România.
9. Pe baza venitului anual global impozabil sau a venitului anual impozabil, după caz, organul fiscal calculează impozitul pe venitul anual global, respectiv impozitul pe venitul anual, și emite o decizie de impunere.
Procedurile de comunicare a deciziilor de impunere către contribuabili și de plată a diferențelor de impozit sunt cele prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 7/2001
privind impozitul pe venit*).
───────────
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, și a fost aprobată și modificată prin
Legea nr. 493/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002.
10. Impozitul stabilit din oficiu de către organul fiscal competent se corecteaza după cum urmează:
a) la data depunerii efective de către contribuabil a declarației de venit global sau a celorlalte declarații prevăzute de lege;
b) la data efectuării unui control fiscal care se desfășoară pentru impozitul care a fost stabilit din oficiu.
────────────────