OG nr. 68/1997

Toți plătitorii, persoane juridice sau fizice, române și străine, cărora le revin, potrivit legii, obligații fiscale către bugetul de stat și bugetele locale, trebuie să întocmească și să depună declarații sau deconturi de impunere, denumite în continuare declarații de impozite și taxe.

Declarațiile de impozite și taxe sunt documente prin care se declara:

a) impozitele și taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;

b) bunurile și veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea impozitului și a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, retine și vărsa impozite și taxe.

Declarația de impozite și taxe se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanțelor.

Declarațiile de impozite și taxe se întocmesc și se depun, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și prezentei ordonanțe, la unitatea subordonata Ministerului Finanțelor, în a carei raza teritorială plătitorul își are sediul sau domiciliul, după caz, sau unde este luat în evidenta fiscală, denumita în continuare organ fiscal competent.

Declarația de impozite și taxe trebuie să conțină:

a) datele necesare pentru stabilirea identității plătitorului:

- numele și prenumele sau denumirea plătitorului;

- domiciliul sau sediul;

- codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;

b) baza de impunere;

c) cuantumul impozitelor sau al taxelor, după caz, dacă obligația calculării impozitului sau a taxei revine, potrivit legii, plătitorului;

d) semnăturile autorizate și ștampila, dacă este cazul.

Conținutul și modelul formularelor necesare privind declarațiile de impozite și taxe se stabilesc de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor, care pot fi modificate și actualizate pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite și taxe, precum și ori de câte ori este necesar.

În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectiva nu prevede întocmirea și depunerea declarației de impozite și taxe, Ministerul Finanțelor este abilitat sa stabilească modelul și conținutul formularului, precum și termenul de depunere a acestuia.

Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligația plătitorului de a depune declarația de impozite și taxe.

Plătitorul este obligat să depună declarația de impozite și taxe, în condițiile prezentei ordonanțe, chiar dacă este scutit de plată impozitului conform reglementărilor legale, precum și în alte cazuri stabilite de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor.

În cazuri deosebite, Ministerul Finanțelor poate stabili alte termene pentru depunerea declarațiilor de impozite și taxe.

Declarația de impozite și taxe se depune de către plătitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poștal, prin scrisoare cu valoare declarata.

Data de depunere a declarației de impozite și taxe este considerată data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data de expediție a poștei, după caz.

Plătitorul este obligat să depună o declarație de impozite și taxe și dacă în cursul anului fiscal se afla în una dintre următoarele situații:

a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;

b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbție sau fuziune prin contopire, conform legii;

c) încetarea activității, precum și terminarea activității supuse impozitării sau taxarii;

d) încetarea obligației de a calcula, retine și vira impozite și taxe;

e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanților firmelor străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele și taxele datorate pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport de către persoanele juridice.

Declarația de impozite și taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariției uneia dintre situațiile prevăzute la lit. a) și b) ale alin. (1).

Declarația de impozite și taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care plătitorul s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la lit. c), d) și e) ale alin. (1).

Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal competent, pentru efectuarea corecturilor.

Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligația de plată.

În cazul nedepunerii declarației de impozite și taxe, organul fiscal va transmite plătitorului o înștiințare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației.

Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii înștiințării, plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligația de plată.

Depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe se penalizeaza, după cum urmează:

a) cu 10% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusa cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv față de termenul legal stabilit;

b) cu 30% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusa cu o întârziere de până la 60 de zile față de termenul legal stabilit;

c) cu 50% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile față de termenul legal stabilit;

d) cu 500.000 lei, suma ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum, în cazul nedepunerii declarației de către plătitorii care nu realizează profit impozabil, de cei care având sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, reprezentând T.V.A. și accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum și de cei prevăzuți la art. 5 din prezenta ordonanță.

Penalitățile calculate la suma impozitelor și taxelor stabilite din oficiu sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor.

Constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sa constituie infracțiuni, nerespectarea prevederilor art. 6 și 8 și se sancționează cu amendă între 100.000 lei și 1.000.000 lei.

Amenda va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum.

Dacă plătitorul își corecteaza din proprie inițiativă declarația, înainte de inițierea de către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligației de plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancționează cu avertisment.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale competente.

Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile

Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.