Decizia nr. 15/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecătoriei Pitesti.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.459/2002, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Nicolescu într-o cauza civilă având ca obiect contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 11, 16 și 20, precum și prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se arata ca textul de lege criticat, care lasă la aprecierea instanței de judecată stabilirea cuantumului cauțiunii pentru suspendarea executării silite, "creează o discriminare pe criteriul averii", prin aceea ca se constrânge contestatorul "să depună o sumă pentru a asigura posibilitatea achitării unei datorii pe care nu o are ori a carei întindere nu este cea pretinsa de creditor [...]." În acest mod, autorul excepției considera ca se poate "da naștere unui nou proces" al cărui obiect este "recuperarea prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a sumei consemnate [...]", ceea ce duce, datorită prelungirii termenului de soluționare a cauzei, la neîndeplinirea exigenței "termenului rezonabil". În legătură cu acest aspect, autorul excepției invoca, din jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza "Bricmont contra Belgiei", 1986.

Judecătoria Pitesti apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu principiul egalității în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituție, cat și cu cel al soluționării cauzei într-un "termen rezonabil", prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată ale instanțelor judecătorești sunt stabilite de lege. Totodată, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendării executării și, cu acest prilej, sa supună controlului judecătoresc și cauțiunea al carei cuantum ar fi disproportionat față de valoarea obiectului executării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Textele constituționale a căror încălcare este invocată de autorul excepției sunt următoarele:

- Art. 4. alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale."

De asemenea, se susține ca este infrant pct. 1 al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice, ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția, Curtea constata ca dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, ca textul de lege nu instituie diferențe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări. De asemenea, Curtea a reținut ca, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat". Prin urmare, autorul cererii de suspendare poate formula recurs, inclusiv în ceea ce privește stabilirea cuantumului cauțiunii, în cazul în care apreciază ca acesta este exagerat.

Cu acel prilej, Curtea a mai reținut ca procedura executării silite, inclusiv contestația la executarea reglementată de "Cartea V - Despre executarea silită", face parte din Codul de procedură civilă - art. 371^1 - art. 580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Este deci la latitudinea autorității legiuitoare sa stabilească competența instanței de a fixa cuantumul cauțiunii cerute pentru suspendarea executării silite, în funcție de specificul fiecărei cauze.

În ceea ce privește argumentul autorului excepției, potrivit căruia, prin prevederea cauțiunii, este incalcata exigenta soluționării cauzei într-un "termen rezonabil", astfel cum este consacrată prin art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se observa că nu poate fi reținut. Obligația depunerii cauțiunii nu aduce atingere dreptului persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanța independenta și impartiala, ci, dimpotriva, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil. Invocarea cauzei "Bricmont contra Belgiei", 1986, nu are vreo relevanta pentru susținerea excepției de fața, deoarece depunerea cauțiunii în cuantumul stabilit de instanța de judecată, în vederea suspendării executării până la soluționarea cauzei, nu poate echivala cu prelungirea termenului de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003.