Decizia nr. 13/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore și Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Constantin Graure, pentru Gheorghe Popa și Constantin Grigore, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 393C/2002, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al Tribunalului Hunedoara este identic cu cel al cauzei menționate.

La apelul nominal răspunde avocat Constantin Graure, pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor excepției, precum și cel al Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 393C/2002 la Dosarul nr. 376C/2002, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepției pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituționalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, considerând ca textul de lege criticat nu contravine Constituției. Arata ca, prin instituirea obligației organelor judiciare de a aduce la cunoștința învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un apărător pe tot cursul urmăririi penale și al judecații, nu se restrânge dreptul la apărare și nici libertatea individuală. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 4 septembrie 2002, respectiv din 11 septembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 4.422/2002 și nr. 4.646/2002, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore și Dumitru Florin Manea, trimiși în judecata pentru săvârșirea, împreună cu alți coinculpati, a infracțiunilor de furt calificat și distrugere, constând din sustragerea de cablu electric de pe linia de înaltă tensiune, și, respectiv, de Alexa Lazar, trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate de Gheorghe Popa, Constantin Grigore și Dumitru Florin Manea, se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, fiind contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 23 alin. (5), potrivit cărora învinuirea se aduce la cunoștința celui reținut sau arestat în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Autorii excepției se referă la situația din speta, în care se susține ca au fost reținuți pentru săvârșirea infracțiunilor menționate fără sa li se asigure asistența juridică din oficiu și fără a avea posibilitatea sa ia legătură cu apărătorul ales. Se mai arata ca dispoziția legală criticata contravine și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arata ca dispoziția de lege criticata este neconstitutionala și pentru faptul că nu asigura învinuitului sau inculpatului un avocat din oficiu, ci se limitează la aducerea la cunoștința învinuitului sau inculpatului ca are dreptul la apărător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate de Alexa Lazar, se arata ca, în speta, autorului excepției, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani, nu i s-a asigurat asistența juridică din oficiu. Se mai arata ca lipsa aparatorului sau din oficiu sau ales, în perioada reținerii, a condus la încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) și art. 23 alin. (5) din Constituție. Autorul excepției mai arata ca dispoziția legală criticata se afla în contradictie și cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la apărare.

Tribunalul Hunedoara - Secția penală considera ca dispoziția din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală este constituțională și nu contravine prevederilor art. 23 alin. (5) și ale art. 24 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziția din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu contravine prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotriva, se afla în concordanta cu acestea, atât sub aspectul conținutului, cat și al modului în care este formulată, acest articol reglementand în detaliu însuși principiul constituțional al dreptului la apărare. Având în vedere faptul ca autorilor excepției de neconstituționalitate li s-au adus la cunoștința motivele pentru care au fost reținuți, dar și faptul ca textul constituțional, care prevede că părțile în proces au dreptul să fie asistate de un apărător, a fost respectat, se considera ca, prin aceasta, s-a asigurat dreptul la apărare reglementat de art. 24 din Constituție.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reflecta și concretizează, cu privire la procesul penal, prevederile constituționale cuprinse în art. 24 alin. (2), referitoare la dreptul la asistența juridică în tot cursul procesului. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu momentul începerii urmăririi penale, cu excepția proceselor penale pornite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în care procesul penal nu mai implica și începerea urmăririi penale. Guvernul considera ca înainte de începerea procesului penal nu se poate vorbi de "invinuit", cel care a săvârșit infracțiunea fiind "făptuitor", fără a avea încă o calitate procesuala, calitate pe care o primește numai o dată cu pornirea procesului penal, și anume a urmăririi penale. Or, unei persoane situate în afară procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistența juridică, pentru ca, astfel, s-ar încalcă tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituție, care stabilesc acest drept "în tot cursul procesului". Guvernul face referiri și la Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arata ca, referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, statuandu-se ca, prin dispozițiile legale criticate, nu se aduce atingere prevederilor art. 24 din Constituție. Se subliniaza însă ca, din analiza motivelor excepției, rezultă ca se contesta modul în care au fost aplicate dispozițiile legale criticate, ceea ce nu constituie o problemă de neconstituționalitate, ci de aplicare a legii, având în vedere ca, potrivit

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecații, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștința acest drept."

Autorii excepției de neconstituționalitate considera aceste dispoziții ca fiind contrare prevederilor constituționale ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare, și celor ale art. 23 alin. (5), potrivit cărora învinuirea se aduce la cunoștința numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Totodată, dispozițiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Din examinarea comparativa a dispoziției legale criticate și a prevederilor constituționale pretins incalcate, Curtea constata ca între acestea nu exista nici o contradictie. Dispoziția legală criticata nu face decât sa concretizeze dreptul constituțional la apărare, obligând organele judiciare sa aducă la cunoștința învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de apărător. Tocmai prin aceasta obligație este garantat dreptul la apărare, la care se referă autorii excepției. De aceea, afirmatia autorilor excepției în sensul că nu li s-a asigurat apărător în faza urmăririi penale nu poate fi considerată ca o încălcare a dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului. Legea prevede, în alin. 2-6 ale aceluiași articol 171 din Codul de procedură penală, cazurile în care asistența juridică este obligatorie, atât în faza urmăririi penale, cat și în cursul judecații, dispoziții din care rezultă ca asistența juridică a inculpatului este asigurata, practic, în tot cursul procesului penal. Faptul ca aceste garanții procesuale nu au fost respectate în cauza este o chestiune de aplicare a legii, care nu poate face obiectul contenciosului constituțional.

Totodată, Curtea constata ca textul legal criticat este în concordanta și cu prevederile pct. 3 al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană acuzata de comiterea unei infracțiuni are dreptul la garanțiile procesuale enumerate și menționate, printre care: acela de a fi informată asupra naturii și cauzei acuzatiei ce i se aduce, de a avea asistența unui apărător ales de ea, iar dacă nu are apărător, să poată fi asistată în mod gratuit de un avocat din oficiu, ori de câte ori interesul justiției o cere sau dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera.

Prin urmare, este evident ca prin dispozițiile legale criticate nu se aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituție prin prevederile art. 24 alin. (2), ci, dimpotriva, prin aceste dispoziții se înscriu în Codul de procedură penală dreptul la apărare și obligația organelor judiciare de a-l respecta și de a asigura exercitarea efectivă a acestui drept.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul asistenței juridice obligatorii în tot cursul procesului penal, deci și în faza urmăririi penale, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Curtea a constatat în acea cauza ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, retinand în considerente că nu exista nici o contradictie între dispozițiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală și prevederile art. 24 alin. (2) din Constituție, textul reglementand în detaliu însuși principiul constituțional al dreptului la apărare. Aceste considerente își mențin actualitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore și Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2003.