Decizia nr. 28/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Dinu și Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal sunt prezenți autorii excepției, prin avocat. Este prezent, de asemenea, Constantin Giurgea, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicita admiterea excepției, pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Partea Constantin Giurgea solicita respingerea excepției, depunând în sustinere note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind inadmisibila, arătând ca asupra constituționalității textului de lege criticat Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 98/2002, declarand textul neconstitutional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 988/2002, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Dinu și Mariela Dinu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției considera ca dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2) din Constituție.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, întrucât asupra constituționalității dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 98/2002, statuand ca aceste dispoziții sunt neconstituționale.

Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 98/2002, declarand textul neconstitutional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, precum și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care prevăd ca "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credința neputând fi invocată în aceste cazuri".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Curtea a constatat ca aceste dispoziții sunt neconstituționale.

În considerentele acestei decizii Curtea a reținut ca după intrarea în vigoare a

Legii nr. 112/1995

nu a mai fost interzisă vânzarea imobilelor din categoria prevăzută la

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001

și ca nici o dispoziție legală nu a prevăzut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumpărare, astfel ca dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , prin care se sancționează cu nulitate absolută actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementărilor legale aplicabile la data respectiva, au efecte retroactive și sunt contrare principiului neretroactivitatii legii, cu excepția legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Prin aceeași decizie Curtea a mai constatat ca dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

încalcă și principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca inlatura beneficiul bunei-credințe în privinta vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetățeni, care, de fapt, se afla într-o situație identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare își păstrează valabilitatea dacă au fost încheiate cu buna-credința.

Potrivit

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, într-o asemenea situație instanța judecătorească are obligația de a respinge ea însăși excepția ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

În raport cu aceste reglementări Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

a fost ridicată la data de 27 iunie 2002, deci la o dată ulterioară pronunțării

Deciziei nr. 98/2002 , excepția urmând a fi respinsă, ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Dinu și Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2003.