Decizia nr. 451/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor și ale

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.789D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției de neconstituționalitate. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată și că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar o cerere prin care precizează că nu are avocat și solicită comunicarea tuturor actelor din dosar.

3.

Președintele Curții constată cauza ca fiind în stare de judecată, întrucât nu s-a formulat expres o cerere de amânare, iar la termenul anterior Curtea a acordat deja un termen pentru asigurarea dreptului la apărare. Astfel, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 758 din 9 noiembrie 2021 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 106 din 8 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.518/108/2018, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor și ale

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva Încheierii nr. 15 din 20 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad, prin care a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (1) lit. c)

raportate la

art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004

și a fost respinsă cererea autorului excepției privind acordarea de compensații financiare, cerere formulată, în temeiul

Legii nr. 211/2004 , în calitate de victimă a unor infracțiuni.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece constituie temeiul în baza căruia au fost formate completele care au judecat cauza sa, complete care nu au fost formate aleatoriu, ci prin numire, deși se impunea să se formeze prin tragerea la sorți a membrilor. Astfel, prin modalitatea de formare a completelor au fost încălcate dispozițiile

art. 11,

16,

20, 21

și

24 din Constituție , precum și cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6.

Se susține că toate cauzele trebuie instrumentate de către un complet independent și față de conducerea instanței și față de orice alte persoane juridice și fizice și care să nu creeze o aparentă lipsă de imparțialitate sau de independență, așa cum au stabilit Curtea Constituțională în decizia sa privind componența completelor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.

7.

În final, se arată că dispozițiile criticate contravin și principiului egalității în fața legii, consacrat de

art. 16 alin. (1) din Constituție,

principiu care trebuie respectat de orice instanță în toate cazurile în care cererea se judecă de mai mult de un judecător.

8.

Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003 , în aplicarea prevederilor constituționale, legiuitorul stabilește componența completului de judecată și conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituția, cât și Legea nr. 304/2004 stabilesc, sub aspectul imparțialității, dreptul și obligația judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfășurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului în primă instanță, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanții pentru o judecată echitabilă și imparțială.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

–

art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 :

(2)

Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este alcătuită din cel puțin doi judecători, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

(3)

Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, și un număr egal de judecători supleanți ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor.

(4)

Judecătorii supleanți prevăzuți la alin. (3) participă la soluționarea cererilor de compensații financiare în cazul imposibilității de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor.“;

–

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 : „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și dispozițiilor

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021,

Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, sau

Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, constatând constituționalitatea acestora prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor invocate în prezenta cauză cu privire la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată.

15.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 21 alin. (3) din Constituție,

prin

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , precitată, paragrafele 33-37, Curtea a observat că se critică învestirea ex lege a colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor cu competența de a stabili compunerea completelor. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.

16.

La paragraful 35 al

Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021 , Curtea a mai reținut că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative.

17.

De asemenea, Curtea a reținut că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.

18.

Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, la paragraful 20 din

Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , Curtea a constatat că nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele

art. 21 alin. (3) din Constituție,

astfel cum se interpretează, potrivit

art. 20 alin. (1),

și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, Curtea constată că acestea sunt criticate din aceleași perspective ca dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , astfel că rămân valabile considerentele anterior expuse. Astfel, faptul că judecătorii care alcătuiesc comisia care soluționează cererile privind acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor sunt desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului nu afectează principiul independenței judecătorilor și nici celelalte prevederi invocate din Constituție.

21.

În final, se constată că

Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, invocată de autorul excepției de neconstituționalitate, nu are incidență în cauză, deoarece vizează compunerea completelor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia invocată, Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu

Hotărârea nr. 3/2014 , potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de

art. 32 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 28 alin. (2)

-(4) din Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor și ale

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.