Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 23/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

prezumat în vigoare republicat

Data actului
21 ianuarie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 229 din 4 aprilie 2003 (republicare)
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 11.024 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
  • Legea nr. 64/2002 16 ianuarie 2002 (prevederi anume) pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agențilo…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 64/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar I.D.M. Exchange" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.725/2002 al Judecătoriei Satu Mare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2003 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având în vedere solicitarea autorului excepției privind amânarea pronunțării pentru a depune note scrise, a amânat pronunțarea la 21 ianuarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.725/2002, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 64/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar IDM Exchange" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) din ordonanța criticata.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile criticate contravin art. 41 alin. (2) și art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Astfel, se considera ca încălcarea prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2) consta într-o "discriminare sau un tratament preferențial în favoarea societăților care desfășoară activități financiar-bancare, care dețin case de schimb valutar, în detrimentul societăților persoane juridice autorizate, care dețin la rândul lor case de schimb valutar", deoarece casele de schimb valutar ce aparțin băncilor nu au obligații deduse din

Legea nr. 64/2002 , pe când celelalte instituții sunt nevoite să își diminueze patrimoniile prin cheltuieli determinate de achiziționarea și întreținerea aparatelor de marcat. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, se arata ca textul apreciat ca fiind neconstitutional constituie o limitare a libertății comerțului și o imixtiune a statului în afacerile private.

Judecătoria Satu Mare apreciază ca "prevederile

art. 2 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , introduse prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 64/2002

sunt constituționale".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca, în realitate, excepția vizează neconstituționalitatea

art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002. Cu privire la acest text de lege, Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate "nu poate fi acceptată, atât sub aspectul lipsei incidentei dispozițiilor constituționale citate asupra cauzei, cat și datorită faptului ca statul, actionand în interes public, este legitimat sa ia orice măsuri legale de protejare a acestuia". Arata, de asemenea, ca aceste dispoziții nu aduc atingere nici principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât acest principiu "se referă la egalitatea în drepturi în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul ca toți ar beneficia de aceleași drepturi".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie prevederile " art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 64/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale". În realitate, textul de lege criticat, introdus prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 64/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, a devenit

art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , ca urmare a republicarii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002. În consecința, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea acestor din urma dispoziții, care prevăd: "Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1): [...]

g) activitățile de asigurări, precum și activitățile financiare și bancare, cu excepția caselor de schimb valutar aparținând persoanelor juridice autorizate;"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 41 alin. (2) și art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care prevăd:

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Articolul 2

alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale stabilește ca agenții economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populație, inclusiv casele de schimb valutar, sunt obligați sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Autorul excepției considera ca aceasta dispoziție din lege privitoare la casele de schimb valutar și, mai exact, asa cum se susține în notele scrise depuse la dosar, prevederile Normelor privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - N.R.V. 2, cuprinse în

Regulamentul nr. 3/1997

privind efectuarea operațiunilor valutare, emis de Banca Naționala a României, prevederi potrivit cărora punctele de schimb valutar ale băncilor, înființate în alte spații decât cele în care își au sediile băncile, sunt exceptate de la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, sunt discriminatorii și contrare dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție. Aceasta deoarece se instituie un tratament preferențial în favoarea societăților care desfășoară activități financiare și bancare, care dețin case de schimb valutar, precum și în favoarea altor persoane juridice autorizate care dețin asemenea case de schimb valutar.

Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primită, întrucât din redactarea textului de lege vizat de excepția de neconstituționalitate nu rezultă exceptarea caselor de schimb valutar ale băncilor, înființate în afară sediului acestora, de la obligația de a utiliza case de marcat electronice fiscale. Casele de schimb valutar ale băncilor sunt supuse aceluiași tratament juridic ca și casele de schimb valutar ale altor persoane juridice, ceea ce elimina orice posibilitate de discriminare, după cum ele aparțin societăților care desfășoară activități financiare și bancare sau nu, deci în funcție de titular. Reglementarea unei asemenea exceptari prin prevederile Normelor privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - N.R.V.2, cuprinse în

Regulamentul nr. 3/1997

al Băncii Naționale a României, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, conform art. 144 lit. c) din Constituție, coroborat cu

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".

Curtea constata, de asemenea, ca dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din ordonanța nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, ci, dimpotriva, dau expresie exigențelor constituționale privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurentei loiale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar I.D.M. Exchange" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.725/2002 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.