Decizia nr. 45/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și (4), art. 68 alin. (1),

art. 88, 106 și 108 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Colina Saraiu" - S.A. în Dosarul nr. 264/Com/2002 al Curții de Apel Constanta.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Societății Comerciale "Galaxia Nova Com" - S.R.L. din Bistrita și Jean Victor Ionescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății Comerciale "Galaxia Nova Com" - S.R.L. din Bistrita solicita judecarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea dosarului la instanța, în vederea continuării judecații.

Jean Victor Ionescu apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , ca devenită inadmisibila, și a dispozițiilor art. 106 și 108 ca fiind inadmisibila. Totodată, arata ca art. 67 alin. (4) din aceeași lege a mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate, ocazie cu care Curtea a reținut constituționalitatea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 264/Com/2002, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și (4), art. 68 alin. (1),

art. 88 și 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Colina Saraiu" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile art. 67 alin. (3) instituie o "inegalitate flagrantă" între creditorii contestati și cei necontestati, în sensul că creditorii cu creanțe mult mai mari, contestati în mod neîntemeiat, sunt excluși de la vot în favoarea unor creditori necontestati, cu credite mici, nedatorate sau parțial datorate.

În ceea ce privește art. 88 din lege, se arata ca acesta prevede și pentru lichidator dreptul de a face contestație, alături de debitor și creditori, iar judecătorul-sindic validează ori nu creanțele. În acest caz, inegalitatea consta în aceea ca "unii creditori contestati de lichidatori și confirmati de judecător, cu pretenții neintemeiate, au contribuit prin votul lor la infirmarea planului și implicit trecerea la faza lichidării, în timp ce creditorii contestati cu privire la care contestația s-a respins au fost inlaturati de la vot conform art. 67 alin. (3) criticat pentru neconstituționalitate".

O alta inegalitate, susține autorul excepției, "apare și din examinarea dispozițiilor

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , raportată la art. 68 alin. (1) din aceeași lege, în raportul dintre cele două categorii de creditori care au hotărât planul, ce pot avea creanțe mult mai mari decât un creditor situat în cealaltă categorie, dar care nu a întrunit în cadrul acelei categorii majoritatea impusa de art. 67 alin. (6) din lege".

Referitor la

art. 106 și 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, autorul excepției arata ca și aceste texte generează inegalitate între creditori, ceea ce contravine Constituției. Se susține ca tocmai "băncile, prin dobânzile ridicate și Ministerul Finanțelor Publice, prin fiscalitatea exagerata, conduc în cele mai multe cazuri la faliment", deși "tot aceștia se indestuleaza primii în detrimentul furnizorilor de materii prime", expusi și ei, astfel, falimentului.

În acest context, în susținerea excepției de neconstituționalitate se invoca încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea de Apel Constanta - Secția comercială considera critica de neconstituționalitate neîntemeiată, întrucât textul constituțional invocat în susținerea excepției se referă la egalitatea cetățenilor, iar nu la drepturi dintre diverse categorii de comercianți. De asemenea, referitor la dispozițiile

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, instanța apreciază "echitabil ca planul de reorganizare sau de lichidare să fie confirmat numai dacă el este acceptat de creditorii cei mai importanti, pentru considerentul ca numai aceștia sunt în măsura sa aprecieze dacă acel plan corespunde sau nu intereselor lor legitime, precum și dacă este de natura sa garanteze recuperarea creanțelor".

În legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, susținută de autorul excepției, instanța retine ca soluționarea cauzei nu depinde de dispozițiile acestui text, întrucât obiectul recursului aflat pe rol îl constituie o hotărâre prin care nu a fost confirmat un plan de reorganizare. În aceasta situație, instanța nu a dispus, conform dispozițiilor art. 23 alin. (6) coroborate cu cele ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, respingerea ca inadmisibila a excepției cu privire la textul

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, ci, dimpotriva, a sesizat Curtea Constituțională și cu privire la aceasta excepție de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 67 alin. (3) și (4), precum și ale

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție.

În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arata ca susținerea autorului excepției "decurge dintr-o gresita interpretare a dispozițiilor legale invocate și netinand seama de spiritul acestora. Votarea unui plan de reorganizare propus de subiectele prevăzute la art. 59 alin. (1) din lege se realizează de către toți creditorii care și-au depus cererile de admitere a creanțelor asupra averii debitorului în termenul stabilit de judecătorul-sindic potrivit art. 33 din lege și ale căror creanțe au fost verificate și admise în mod definitiv în tabelul creanțelor prevăzute la art. 98 din lege". O interpretare contrară, în sensul celor susținute de autorul excepției, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "o violare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege și a principiului general de drept <<actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat>>, consacrat și de art. 978 din Codul civil". Referindu-se și la jurisprudenta și doctrina de specialitate, Guvernul arata ca acestea "sunt constante în a susține aceasta interpretare, neexistand îndoieli în ceea ce privește faptul ca votarea planului de reorganizare urmează a fi realizată doar după ce contestațiile împotriva declarațiilor de creanta depuse de creditori au fost soluționate definitiv". În consecința, arata Guvernul, "toți creditorii aflați în aceeași situație (creanțe verificare și admise) se bucura de egalitate de tratament, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituție și cu jurisprudenta constanta a Curții Constituționale".

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 54 din Constituție (neinvocat de autorul excepției în acest dosar), care consacra principiul bunei-credințe în exercitarea drepturilor constituționale de către titularii acestora, Guvernul considera excepția inadmisibila, "întrucât prevederile constituționale respective nu au legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești".

În ceea ce privește dispozițiile art. 67 alin. (4), care prevăd votarea pe categorii de creanțe, se apreciază de către Guvern ca "acestea realizează o punere în practica a politicii legiuitorului de protecție specială a unor anumite categorii de titulari de creanțe, cum ar fi cele izvorâte din contracte de muncă sau din obligații de întreținere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creanțelor chirografare generale". De altfel, susține Guvernul, "votul pe categorii de creanțe este o practica uzitata în mod curent în tari cu tradiție, precum S.U.A. sau Germania".

Relativ la dispozițiile art. 108 din lege, Guvernul susține ca, "fiind vorba de ordinea de satisfacere a diferitelor categorii de creanțe stabilite de lege, iar nu de votarea și confirmarea planului de reorganizare, [...] excepția de neconstituționalitate este inadmisibila".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile art. 67 alin. (3) și (4), art. 68 alin. (1),

art. 88, 106 și 108 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, având următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) și (4): "(3) Numai creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate vor fi îndreptățiți sa voteze cu privire la plan.

(4) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii având garanții reale;

b) creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și 6;

c) creditorii chirografari."

- Art. 68 alin. (1): "Un plan va fi confirmat de judecătorul-sindic, dacă cel puțin două dintre categoriile de creditori menționate la art. 67 alin. (4) accepta planul."

- Art. 88: "(1) Toate creanțele vor fi supuse verificării.

(2) Creanțele vor fi prezentate cu o cerere, în termen de 30 de zile de la data trimiterii de către lichidator creditorilor a notificării prevăzute la art. 87 alin. (1). Creanțele vor fi înregistrate într-un registru care se va tine la grefa tribunalului.

(3) Înregistrarea unei cereri suspenda orice fel de prescripție, care va începe să curgă din nou, dacă cererea a fost respinsă.

(4) Toate creanțele înregistrate la grefa tribunalului vor fi socotite valabile și corecte, atâta timp cat debitorul, lichidatorul sau un creditor nu le contesta, caz în care judecătorul-sindic le va stabili, prin sentinta, valabilitatea, valoarea, prioritatea și garanțiile."

- Art. 106: "(1) Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garanții reale în favoarea creditorilor, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 2;

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul și dobânzile.

(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele prevăzute la art. 108 pct. 9 și vor fi supuse dispozițiilor art. 37. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferența în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

(3) Un creditor cu creanta garantată este îndreptățit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii."

- Art. 108: "Creanțele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 și ale art. 22, sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de bănci în perioada de reorganizare, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului, în condițiile art. 74;

3. creanțele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creanțele statului provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit

Legii nr. 72/1996

privind finanțele publice;

5. în condițiile art. 106 alin. (3), creanțele garantate cu garanții reale asupra bunurilor;

6. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;

7. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoana fizica;

8. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

9. alte creanțe chirografare."

Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, a adus unele modificări și completări tuturor textelor criticate pentru neconstituționalitate. Potrivit

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 38/2002 , aceasta "intră în vigoare după 180 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. III, care intră în vigoare la data publicării". Astfel, textele legale criticate pentru neconstituționalitate, în vigoare ulterior datei de 14 iunie 2002, când a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, au în urma modificării și completării, potrivit

art. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 38/2002 , următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) și (4): "[...] (3) Nu vor fi incluse în cvorum și nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoana fizica, creanțele al căror titular este soț, ruda sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul.

(4) Fiecare creanta beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanțe din care face parte creanta respectiva."

- Art. 68 alin. (1): "La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

A. cel puțin două dintre categoriile de creanțe menționate la art. 67 alin. (5) accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu condiția ca cel puțin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;

B. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul, precum și fiecare creanta care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect și echitabil prin plan.

Tratamentul corect și echitabil exista atunci când:

a) nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanta care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creanta aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un asociat, acționar sau categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primește nimic. Se considera ca asociații sau actionarii nu primesc nimic și în cazul în care planul prevede că aceștia vor primi o valoare cel mult egala cu o noua contribuție financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil și nesupusa vreunei alte condiții decât cea a confirmării planului."

- Art. 106 partea introductivă a alineatului (1) și punctul 2: (1) Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare, ori drepturi de retenție, de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: [...]

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile."

- Art. 108 partea introductivă și punctele 1-5, 10 și 11: "Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21, art. 22 și ale art. 62 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de societățile bancare după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

3. creanțele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creanțele bugetare;

5. în condițiile art. 106 alin. (3), creanțele garantate cu ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare, ori drepturi de retenție, de orice fel; [...]

10. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferinta:

a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar detinand cel puțin 10% din capitalul social;

b) creanțele izvorand din acte cu titlu gratuit;

11. creanțele asociaților sau acționarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calității lor, în conformitate cu prevederile legale și statutare."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea potrivit căreia inegalitatea instituită în raporturile dintre diferite categorii de creditori contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând textele criticate ale

Legii nr. 64/1995 , republicată, comparativ cu cele modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , Curtea retine următoarele:

Dispozițiile art. 67 alin. (3) din lege, în actuala lor redactare, nu mai preiau dispoziția criticata de autorul excepției, referitoare la votarea planurilor de reorganizare numai de către creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate. În aceste condiții, existând diferențe esențiale între cele doua reglementări, Curtea constata, în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) din același articol al

Legii nr. 47/1992 , republicată, ca excepția de neconstituționalitate a textului respectiv a devenit inadmisibila, întrucât dispoziția criticata nu mai este în vigoare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , acestea diferă în totalitate față de dispoziția în vigoare la data formulării excepției de neconstituționalitate. În actuala redactare a textului sunt, în mod evident, asigurate condiții pentru "un tratament corect și echitabil" prin planul de reorganizare, inlaturandu-se astfel elementele de inegalitate și discriminare invocate prin critica de neconstituționalitate. În aceasta situație, Curtea constata ca dispoziția criticata nu mai este în vigoare și, în consecința, excepția a devenit inadmisibila, conform dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Cu privire la dispozițiile

art. 106 și 108 din lege, parțial modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , Curtea observa ca acestea reglementează aspecte ale lichidării bunurilor din averea debitorului, după deschiderea procedurii falimentului, referindu-se în mod concret la distribuirea într-o anumită ordine a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, respectiv la ordinea de plată a creanțelor, în cazul falimentului. Aceste reglementări nu au legătură cu soluționarea recursului aflat pe rolul Curții de Apel Constanta împotriva Sentinței civile nr. 2.710 din 25 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanta - judecătorul sindic, prin care s-a luat act de neacceptarea de către creditori a cererii de confirmare și restructurare a planului de reorganizare propus de debitoarea Societatea Comercială "Colina Saraiu" - S.A. - autorul excepției de neconstituționalitate -, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 67 alin. (4) și de

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată. Întrucât, conform dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare de care depinde soluționarea cauzei, Curtea constata, potrivit alin. (6) din același articol, ca excepția este inadmisibila.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, în forma sa anterioară modificării, se prevedea ca "vor vota separat: a) creditorii având garanții reale; b) creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și 6; c) creditorii chirografari". În redactarea în vigoare reglementarea este mai precisa, dar asemănătoare, prevăzându-se ca fiecare creanta beneficiază de un drept de vot pe care titularul acestuia îl exercita în categoria de creanțe din care face parte creanta respectiva. În consecința, dispoziția legală criticata a fost preluată, în principiu, în noua redactare, Curtea, în conformitate cu jurisprudenta sa, urmând sa examineze excepția referitoare la dispozițiile

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , precum și dispozițiile art. 88 din lege cărora nu li s-a adus nici o modificare.

Analizând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Pe de o parte,

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , nu încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. De asemenea, nici dispozițiile

art. 88 din Legea nr. 64/1995

republicată, care se referă la verificarea și înregistrarea creanțelor în cadrul procedurii falimentului, nu sunt contrare dispoziției constituționale invocate de autorul excepției.

Principiul constituțional al egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, prevăzut și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum este aplicat în jurisprudenta Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, nu are semnificatia uniformitatii, fiind posibila reglementarea unor tratamente juridice diferite, aplicabile în situații diferite, justificată în mod rațional și obiectiv. Or, în cauza, Curtea retine ca natura diferita a creanțelor reprezintă o asemenea justificare a exercitării dreptului de vot cu privire la planul de reorganizare pentru fiecare categorie de creanțe. De altfel, problema creanțelor privilegiate se pune și în legătură cu alte dispoziții legale (de exemplu, art. 1722-1726 din Codul civil), fără a se considera ca aceasta diferentiere ar fi neconstitutionala.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților publice nu au legătură cu reglementarea specială, în materia reorganizării judiciare și a falimentului, care se aplică comercianților aflați în insolventa, asa cum precizează dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 .

Dispozițiile art. 67 alin. (3) și (4), ale art. 68 alin. (1), precum și ale

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003 a Curții Constituționale (încă nepublicata), excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca devenită inadmisibila în ceea ce privește dispozițiile art. 67 alin. (3) și ale art. 68 alin. (1), ca fiind inadmisibila în ceea ce privește dispozițiile art. 108 și ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și ale

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Colina Saraiu" - S.A. în Dosarul nr. 264/Com/2002 al Curții de Apel Constanta.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 și 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (4) și ale

art. 88 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2003.