Decizia nr. 107/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin accesului liber la justiție și invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale în materie (de exemplu, deciziile nr. 199/2000, 124/2002 și 281/2002).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 15.137/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horea Tudor Vuscan într-o cauza judecata în procedura ordonanței președințiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 și 49 din Constituție, deoarece reglementează o restrangere a dreptului la apărare, discriminatorie, nejustificată și contrară principiilor statului de drept.

Judecătoria Oradea apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece procedura ordonanței președințiale, justificată de necesitatea de a preveni pagubele iminente și ireparabile ce s-ar produce prin întârzierea judecații, nu duce la restrangerea drepturilor părților din litigiu, acestea având, în egala măsura, mijloace procedurale pentru apărarea drepturilor lor. Astfel, numai în situația în care autorul excepției nu ar dispune de mijloacele juridice de apărare s-ar pune problema restrângerii exercițiului unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece procedura ordonanței președințiale, precum și procedura de judecată, în întregul ei, se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege. Permitand folosirea ordonanței președințiale în situații de urgenta, ce reclama o intervenție prompta a justiției, legea consacra o soluție fireasca, în deplin acord cu principiile constituționale invocate de autorul excepției, precum și cu necesitatea respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu instituie diferențe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări, în sensul art. 16 din Constituție. Faptul ca ordonanța președințială poate fi data și fără citarea părților este justificat de urgenta intervenției, aceasta fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție. În acest caz dreptul constituțional la apărare este asigurat prin posibilitatea exercitării caii de atac a recursului, prevăzut de dispozițiile art. 582 din Codul de procedură civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156, respectiv art. I pct. 213 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispozițiile criticate de autor au următorul conținut:

- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanța președințială, până la soluționarea de către instanța a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.";

- Art. 581: "Instanța va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanța președințială se va introduce la instanța competența să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi data și fără citarea părților și chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta și cu precădere. Pronunțarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1. alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." ;

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." ;

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate prevăd posibilitatea președintelui instanței de a dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanța președințială, care poate fi data chiar și fără citarea părților, până la soluționarea de către instanța a cererii de suspendare a executării silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport de natura cauzelor deduse soluționării pe calea ordonanței președințiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsura cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanței președințiale numai "în cazuri urgente" care justifica aceasta procedura specială.

Dispozițiile criticate nu conțin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicita, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Curtea retine, de asemenea, ca prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 24 din Constituție, deoarece partea împotriva căreia se ia măsura suspendării provizorii a executării nu este lipsită de exercițiul dreptului la apărare nici în cazul în care este citata, când are posibilitatea să își susțină nemijlocit interesele în fața instanței, și nici atunci când - făcându-se aplicarea art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă - nu este citata, căci, și în aceasta situație, se poate apara exercitandu-și dreptul de a ataca ordonanța instanței, pe căile prevăzute de lege.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției, referitoare la încălcarea principiilor statului de drept, Curtea retine ca statul de drept presupune obligativitatea respectării Constituției și a legilor, asa cum prevăd și dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 51 din Legea fundamentală. Procedura ordonanței președințiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Cu privire la dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții în aceasta materie, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2003.