Decizia nr. 151/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin

Legea nr. 323/2001 , excepție ridicată de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan în Dosarul nr. 9.186/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2002, pronunțată în Dosarul nr. 9.186/2002, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin

Legea nr. 323/2001 , excepție ridicată de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 18, 22, 33, 41, 45 și 47. În acest sens, arata ca " art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

contravine drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, strainul căruia nu i s-a acordat drept de ședere în România fiind fortat să se despartă de familie și bunurile proprietatea sa, fără a avea nici un fel de protecție umanitara pentru persoana și familia sa [...]".

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate. Astfel, "interpretează dispozițiile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

ca un beneficiu acordat solicitanților care, deși nu pot fi recunoscuți ca refugiati în condițiile legii ( Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 ) sau ale tratatelor internaționale (Convenția de la Geneva din 1951), se pot bucura de o formă de protecție restrânsă, respectiv protecția umanitara condiționată".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca textul de lege criticat este în deplina concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și al instituției Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin

Legea nr. 323/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, dispoziții care au următoarea redactare:

"Protecția umanitara condiționată se poate acorda strainului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și care dovedește ca în țara sa de origine:

a) a săvârșit fapte pentru care risca o condamnare la pedeapsa cu moartea, cu condiția ca legea tarii sale sa prevadă pedeapsa cu moartea pentru acele fapte și pedeapsa sa îi fie aplicabilă;

b) risca să fie supus la tortura sau tratamente inumane ori degradante;

c) din cauza apartenentei sale la o categorie defavorizată de persoane poate fi expus unor pericole de natura sa îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 18: "(1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

- Art. 33: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 45: "(1) Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acorda alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.

(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politica, socială, economică, culturală și sportiva a tarii.";

- Art. 47: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxa.

(4) Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii."

Examinând excepția, Curtea constata, în legătură cu susținerea privind încălcarea art. 18 alin. (1) din Constituție, ca legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca forma de protecție pentru strainul care nu îndeplinește condițiile acordării statutului de refugiat, posibilitatea acordării protecției umanitare condiționate. Acest beneficiu acordat de statul român nu contravine prevederilor constituționale menționate, fiind în deplina concordanta și cu reglementările internaționale referitoare la statutul și regimul refugiatilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat și încălcarea art. 22 din Constituție. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textele de lege criticate, reglementand condițiile în care se poate acorda protecția umanitara condiționată, sunt în deplina concordanta cu aceste prevederi constituționale prin care se consfințește dreptul la viața și la integritate fizica și psihică.