Decizia nr. 95/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor, în Dosarul nr. 72/F/1997 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal sunt prezenți, prin consilieri juridici, autorul excepției, Societatea Naționala "Îmbunătățiri Funciare" - S.A. - Sucursala Olt și Societatea Comercială "Electrica Oltenia" - S.A. - Sucursala Slatina.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât prin suspendarea procedurii speciale prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , la cererea instituției publice implicate, se paralizeaza orice posibilitate a creditorilor de a-și exercită drepturi procesuale și de a-și recupera creanțele de la debitori. Se arata ca aceste dispoziții contravin și prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece obliga judecătorul-sindic de a dispune închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, la cererea instituției publice implicate în privatizarea societății. Și, în sfârșit, se susține ca dispozițiile legale atacate sunt în contradictie și cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) și b), deoarece creează un regim preferențial instituțiilor publice și defavorizeaza celelalte categorii de creditori. În susținerea celor de mai sus depune note scrise.

Celelalte părți prezente solicita, de asemenea, admiterea excepției pentru aceleași motive care au fost invocate de autorul excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata. Se arata ca

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

permite judecătorului-sindic sa suspende procedura judiciară a falimentului. Aceasta măsura este temporară, fiind luată până la privatizarea societății sau pentru o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecința, prin reglementarea criticata nu sunt incalcate prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 72/F/1997, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile criticate încalcă principiul liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României, acesta însemnând "posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile justiției, cat și la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia". Aceasta deoarece - în opinia autorului excepției - "deschiderea procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995

suspenda toate celelalte acțiuni judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului sau a averii sale, urmând ca recuperarea creanțelor să se facă exclusiv în cadrul acestei proceduri"; potrivit

art. III alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , creditorii sunt puși - în aceeași argumentare - "în fața imposibilității obiective de a-și mai putea realiza creanțele împotriva debitorilor, întrucât, potrivit alin. (4) al art. III, în urma privatizării societății judecătorul-sindic va dispune, la cererea instituției publice implicate, închiderea procedurii în temeiul contractului de vânzare a acțiunilor, iar închiderea procedurii are ca efect descărcarea debitorului de obligațiile pe care acesta le avea înainte de deschiderea ei". S-ar încalcă, astfel, în opinia autorilor excepției, art. 21, 49 și art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție.

Instanța de judecată considera ca din modul de redactare a

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

nu s-ar putea retine încălcarea art. 21 din Constituție, întrucât nimic nu împiedica pe autorul excepției - ca de altfel și pe ceilalți creditori - să se adreseze cu cereri în justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor lor legitime, în cazul de fața cu o noua cerere intemeiata pe

Legea nr. 64/1995 . Se arata ca nici celelalte texte constituționale invocate nu sunt incalcate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se considera ca, potrivit alin. (4) al art. III din ordonanța, închiderea procedurii se va pronunța condiționat de prevederile contractului de privatizare, care va trebui sa cuprindă clauze privind modul de satisfacere a creditorilor societății comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutită de la plata obligațiilor bugetare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, dispoziții având următorul conținut:

"(1) Exercițiul acțiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995

se suspenda, la cererea instituției publice implicate, față de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține cel puțin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistrează obligații bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidența contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creșterea atractivității acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenție pentru achiziționarea pachetului de acțiuni.

(2) Suspendarea va fi pronunțată de instanța competența pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.

(3) În termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituției publice implicate un raport cu privire la ansamblul operațiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară.

(4) În urma privatizării societății prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, judecătorul-sindic va pronunța, la cererea instituției publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acțiunilor."

Critica de neconstituționalitate a textelor de lege menționate se bazează, în esenta, pe susținerea potrivit căreia instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995

încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, dispozițiile art. 49 alin. (2) privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Legea fundamentală, potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , raportate la textele din Constituție invocate de autorul excepției, s-a pronunțat prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002.

În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut ca suspendarea exercitării acțiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995

nu încalcă principiul liberului acces la justiție, dat fiind ca prin însăși natura ei această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanța competența, pe o perioadă limitată, potrivit

art. III alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , după constatarea de către judecător a îndeplinirii condițiilor prevăzute în alin. (1) al aceluiași articol, și anume: să fie vorba de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține cel puțin 50% + 1 din capitalul social; societatea comercială în cauza să aibă obligații bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidența contabilă; societatea comercială să se afle în proces de privatizare, fiind cuprinsă într-un program special menit sa ducă la creșterea atractivității acesteia pentru privatizare sau să se fi înregistrat scrisori de intenție pentru achiziționarea pachetului de acțiuni ale acesteia. În condițiile în care măsura suspendării nu operează de drept, ci, asa cum s-a arătat, în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii și toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfățișeze instanței punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea acțiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de lege.

În același sens, Curtea a reținut ca procedura suspendată pe cale judiciară urmează să se inchida tot pe cale judiciară, fie în condițiile prevăzute de

art. 117 și următoarele din Legea nr. 64/1995 , republicată, dacă nu s-a realizat privatizarea, fie în condițiile prevăzute de

art. III alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , în urma privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni.

De asemenea, Curtea a reținut ca titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii față de societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevăzute de

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , să își recupereze creanțele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condițiile dreptului comun, de la succesorii societății comerciale privatizate.

Asadar, atât măsura suspendării, cat și închiderea procedurii prevăzute de lege au loc în cadru judiciar, în fața instanței competente, neputându-se retine, în consecința, ca prin textul de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate s-ar restrânge exercițiul dreptului sau însuși dreptul de liber acces la justiție.

Pentru aceleași considerente, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

nu sunt contrare prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât textul criticat este un text de procedura - deci fără efect cu privire la dreptul substanțial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, reglementarea procedurilor judiciare este de competența legiuitorului.

Și, în sfârșit, prin aceeași decizie, Curtea a statuat ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, deoarece măsura suspendării răspunde tocmai exigenței formulate de Legea fundamentală, fiind menita sa salveze societățile comerciale în dificultate și capitalurile acestora, pentru a-și putea îndeplini în continuare funcțiile economice pentru care au fost create - deci pentru a asigura libertatea comerțului -, precum și toate obligațiile ce decurg din aceste funcții, inclusiv aceea de a-și achită obligațiile față de creditori.

Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor, în Dosarul nr. 72/F/1997 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2003.