Decizia nr. 134/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 105/1999 30 august 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepție ridicată de Alexandru Lucian Porteanu în Dosarul nr. 1.593/2002 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepției personal și asistat de avocat Voicu Zdrenghea, precum și consilier juridic Corneliu Fratila pentru Casa de Pensii a Municipiului București.
Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, întrucât apreciază ca perioada cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, avută în vedere de legiuitor pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, nu corespunde realității istorice, ceea ce creează discriminare între diferite categorii de persoane cărora li se aplică legea.
Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului București solicita respingerea excepției, deoarece prin dispozițiile
nu se încalcă, asa cum susține autorul excepției, art. 16 alin. (1) din Constituție și nici art. 20-23 din aceasta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază ca textele de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 23 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.593/2002, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 189/2000 , excepție ridicată de Alexandru Lucian Porteanu într-un litigiu având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de stabilire a duratei perioadei de refugiat.
În motivarea excepției se arata ca perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, stabilită prin
pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, este mai mica decât cea reală, adică cea cuprinsă între 28 iunie 1940 - 10 februarie 1947, "la care ar trebui acordat un interval rezonabil până la 31 august 1947, necesar efectuării tuturor operațiunilor de revenire a celor stramutati". Se considera ca în felul acesta se diminuează drepturile conferite persoanelor persecutate pe motive etnice, se creează o discriminare între diferite categorii de persoane cărora le este adresată legea, ceea ce contravine "principiilor și dispozițiilor constituționale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice, cu specială privire la art. 16 și art. 20-23 din Constituția României". Autorul excepției de neconstituționalitate solicita Curții Constituționale sa dispună reexaminarea normelor criticate și înlocuirea sintagmei "persoane persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice" din titlul (modificat) al
și în cel al normelor de completare a ei, cu formularea "persoane persecutate din motive etnice în perioada 28 iunie 1940 - 31 august 1947".
Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ considera ca prevederile
nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și nici celor ale art. 20-23, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, accesul liber la justiție, dreptul la viața și integritate fizica și psihică și libertatea individuală. În legătură cu solicitarea autorului excepției privind modificarea perioadei de referința a legii, instanța de judecată apreciază ca aceasta este inadmisibila, având în vedere prevederile legale referitoare la limitele controlului de constituționalitate.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila. În acest sens, arata ca necuprinderea în lege "a întregii perioade de persecutie etnică nu constituie o încălcare a vreunei prevederi constituționale, ci reprezintă o opțiune de reglementare, iar analizarea și eventuala completare a duratei perioadei de persecutie etnică nu sunt de competența Curții Constituționale".
Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile
sunt constituționale, întrucât prin acestea nu se aduce atingere dreptului la viața, la integritate fizica și psihică, la libertate individuală și nici principiului egalității și nediscriminarii.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin
și transformata din act modificator al
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, în act de baza, de sine statator, integrand în cuprinsul sau și modificările aduse prin
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine următoarele:
În opinia autorului excepției, în esenta, între perioada reală a persecutiei pe motive etnice, apreciată de acesta ca fiind cea cuprinsă între 28 iunie 1940 - 31 august 1957, și cea reținută în titlul și în cuprinsul
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 , adică 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, exista o diferența care determina diminuarea perioadei pentru care se acordă drepturi unor persoane aflate într-o asemenea situație, ceea ce instituie o discriminare între persoanele care au aceasta vocație și cele care pot beneficia efectiv de prevederile legii. Se considera ca se încalcă astfel art. 16 și art. 20-23 din Constituție, precum și "principiile și dispozițiile constituționale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice". În consecința, se solicita Curții Constituționale sa dispună reexaminarea și reformularea textelor criticate "într-o legislație unificata, coerenta, echitabila în deplin acord cu dispozițiile constituționale".
Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca acordarea, prin ordonanța criticata, a unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, adică pentru alta perioada decât cea considerată ca fiind reală de către autorul excepției de neconstituționalitate, nu încalcă, asa cum susține acesta, prevederile constituționale privind drepturile omului din care rezultă măsurile reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse persecutiilor etnice. Constituția nu consacra drepturi din care rezultă măsuri reparatorii pentru persoanele ce au fost supuse unor persecutii etnice. Asemenea măsuri reparatorii izvorăsc din voința legiuitorului și au întinderea pe care acesta o stabilește prin lege, fără ca astfel să se încalce vreo prevedere constituțională. Întinderea acestor măsuri nu este de natura sa afecteze nici egalitatea în drepturi a cetățenilor și nici dispozițiile constituționale privitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, accesul liber la justiție, dreptul la viața și la integritate fizica și psihică și la libertatea individuală.
Solicitarea autorului excepției, în sensul că prin decizia ce o va pronunța Curtea Constituțională sa dispună reexaminarea și reformularea textelor criticate, urmează, de asemenea, să fie respinsă, întrucât Curtea Constituțională nu poate obliga Parlamentul sa reexamineze o lege pe motive de oportunitate. În aceste condiții, reexaminarea legii poate fi efectuată în cadrul procedurii legislative, prin exercitarea dreptului de inițiativa legislativă de către subiectii prevăzuți de art. 73 din Constituție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepție ridicată de Alexandru Lucian Porteanu în Dosarul nr. 1.593/2002 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2003.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.