Decizia nr. 125/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.041/2002, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 din Codul de procedură penală, ridicată de Ioan Ghise, inculpat în dosarul menționat pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece permite persoanei vătămate sa formuleze plângerea prealabilă după expirarea termenului de doua luni prevăzut la art. 284 din Codul de procedură penală. Totodată organul de cercetare penală, care aduce la cunoștința persoanei vătămate ca acțiunea nu poate fi pusă în mișcare din oficiu, dar ca poate fi pusă în mișcare la plângerea penală a acesteia, dacă dorește, devine "consultantul judiciar al părții vătămate". Se invoca și art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

În speta, împotriva inculpatului Ioan Ghise s-a pornit procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar după efectuarea cercetărilor s-a constatat ca fapta nu constituie infracțiunea de ultraj, ci infracțiunea de calomnie, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Constatând aceasta situație, procurorul a dispus neinceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj, iar față de starea de fapt expusă de persoana vătămată în plângere, i-a adus la cunoștința soluția data și l-a întrebat dacă formulează plângere pentru infracțiunea prevăzută la art. 206 din Codul penal. Persoana vătămată a formulat plângerea, care a fost trimisa Judecătoriei Brașov.

Judecătoria Brașov arata ca dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale. Dacă actele de urmărire penală au fost începute pentru o faptă încadrată inițial ca infracțiune urmărită din oficiu, iar ulterior se schimba încadrarea juridică într-o faptă urmărită numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, este firesc ca aceasta, fiind încunoștințată de noua situație, să poată formula plângerea, chiar dacă au trecut mai mult de doua luni de la săvârșirea faptei. Altfel i s-ar crea acesteia o situație discriminatorie în raport cu persoana care a știut de la început ca trebuie să formuleze plângere prealabilă. Art. 286 nu încalcă dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, întrucât manifestarea de voința a părții vătămate s-a concretizat prin participarea sa în procesul penal, iar ulterior, în situația schimbării încadrării juridice a faptei, este necesară o noua manifestare de voința, și anume o plângere prealabilă, care este astfel formulată în termen. În consecința, instanța apreciază ca dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt în concordanta cu Constituția și cu întreaga procedura a plângerii prealabile.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 16 din Constituție, este neîntemeiată. În situația la care se referă dispozițiile legale criticate, persoanei vătămate nu i se poate impune obligația de a introduce plângere prealabilă în termen de doua luni de când l-a cunoscut pe făptuitor, deoarece aceasta obligație exista numai pentru infracțiunile pentru care se cere condiția plângerii prealabile. Nu i se poate cere persoanei vătămate sa știe din primul moment al săvârșirii faptei ca aceasta nu este o infracțiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, ci la plângerea prealabilă. Când încadrarea juridică a faptei se impune a fi schimbată în raport cu noile elemente intervenite în cursul urmăririi penale, ca fapta pentru care este necesară plângerea prealabilă, de la schimbarea încadrării începe să curgă, pentru persoana vătămată, termenul de doua luni, fapt ce trebuie să i se aducă la cunoștința de organul judiciar. A interpreta în sensul că depășirea acestui termen, deși nu este imputabilă părții vătămate, are ca efect pierderea dreptului acesteia de a mai sesiza organul judiciar înseamnă a refuza accesul liber la justiție al acesteia. Textul art. 286 din Codul de procedură penală reglementează astfel de situații și acorda persoanei vătămate dreptul de a introduce plângere prealabilă la organul judiciar. Art. 286 din Codul de procedură penală nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate la art. 4 din Constituție și aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală se referă la procedura plângerii prealabile în cazul schimbării încadrării juridice a faptei. Astfel, în cazul în care persoana vătămată înțelege să facă plângere, organul competent sa sesizeze instanța este organul de cercetare penală. Invocarea art. 16 alin. (1) din Constituție este neîntemeiată, deoarece principiul egalității nu înseamnă uniformitate și nu este lezat atunci când legiuitorul stabilește un tratament diferit în situații diferite. În consecința, este constituțională reglementarea prin lege a doua momente de începere a termenului de sesizare a instanței, acestea fiind diferite pentru cele doua situații diferite, și anume: sesizarea instanței de judecată direct de persoana vătămată, în cazurile expres prevăzute de lege, și sesizarea instanței de către organul de cercetare penală, ca urmare a schimbării încadrării faptei. Pe de altă parte, dispozițiile legale criticate reprezintă normele procedurale, a căror stabilire intra exclusiv în competența legiuitorului potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție.

Celelalte sustineri ale autorului excepției nu au relevanta în cauza și de altfel nu sunt argumentate (de exemplu referirea la art. 20 din Constituție, fără a fi indicată nici o dispoziție din tratatele internaționale privind drepturile omului la care România este parte).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Dacă într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală se considera ulterior ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanței competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.

Când schimbarea încadrării juridice se face în fața instanței, aceasta cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere pentru infracțiunea respectiva și, după caz, continua sau încetează procesul penal."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează un privilegiu pentru persoana vătămată, care, într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală și apoi se considera ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, este chemată de organul de cercetare și intrebata dacă înțelege să facă plângere, iar în caz afirmativ trimite dosarul instanței competente. Plângerea astfel formulată este valabil introdusă, chiar dacă a fost depășit termenul de doua luni prevăzut la art. 284 din Codul de procedură penală. Se mai arata ca dispozițiile legale sunt contrare și art. 20 din Constituție, fără însă a se arata care este convenția internationala la care se referă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile legale criticate nu numai că nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, ci, dimpotriva, reglementează, în perfecta concordanta cu prevederile constituționale, procedura plângerii prealabile într-o situație specială, și anume atunci când, după pornirea procesului penal, pentru o faptă la care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se constată că este necesară schimbarea calificării faptei într-o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În aceasta situație procesul penal n-ar putea continua fără plângere prealabilă, fapt pentru care legea obliga organul judiciar sa cheme persoana vătămată și sa o intrebe dacă înțelege sa formuleze plângere. Dacă răspunsul este negativ, se pronunța încetarea urmăririi penale sau, dacă este cazul, încetarea procesului penal. Când persoana vătămată face plângere, organul judiciar continua urmărirea sau, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, trimite dosarul judecătoriei competente. Soluțiile sunt constituționale, deoarece, dacă nu s-ar da posibilitatea persoanei vătămate să facă plângere, chiar dacă au trecut mai mult de doua luni de la data când făptuitorul este cunoscut, s-ar încalcă prevederile art. 21 din Constituție referitoare la dreptul la accesul liber la justiție.

De asemenea, Curtea constata ca dispozițiile art. 286 din Codul de procedură penală sunt constituționale și în raport cu art. 16 din Constituție, referitoare la principiul egalității în drepturi, deoarece situația avută în vedere de dispozițiile legale criticate este diferita de cea în care persoana vătămată cunoaște de la început ca trebuie să formuleze plângere prealabilă în termen de doua luni de la data săvârșirii faptei sau de la data când a aflat cine este făptuitorul. Era firesc deci ca soluțiile să fie diferite.

Curtea observa că nu se poate retine nici încălcarea vreunei convenții internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 286 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ghise în Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2003.