Legea nr. 189/2003
privind asistența judiciară internationala în materie civilă și comercială
prezumat în vigoare republicat 3 acte modificatoare
Aceasta este o ediție anterioară a actului. Vedeți ediția curentă (republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 3 martie 2026).
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 3
- Legea nr. 44/2007 6 martie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 189/2003 privind asistența judiciară internați…
- Legea nr. 61/2015 31 martie 2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 189/2003 privind asistența judiciară internați…
- Legea nr. 221/2024 15 iulie 2024 pentru modificarea Legii nr. 189/2003 privind asistența judiciară internațională în materi…
Pus în aplicare prin 1
- Metodologia din 7 octombrie 2003 7 octombrie 2003 de aplicare a prevederilor Legii nr. 189/2003 privind asistența judiciară internationala î…
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Capitolul 1 Dispoziții generale
Obiectul reglementări
Articolul 1
Asistența judiciară internationala în materie civilă și comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autoritățile judiciare române și străine în vederea soluționării unui litigiu, pe tot parcursul desfășurării acestuia.
Autoritățile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiției și instanțele judecătorești.
Dispozițiile prezentei legi reglementează condițiile în care se efectuează:
a) comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate;
b) obținerea de probe prin comisii rogatori internaționale;
c) transmiterea/obținerea de informații asupra dreptului străin;
d) accesul la justiție al strainului.
Domeniul aplicării
Articolul 2
Cererile de asistența judiciară internationala în materie civilă și comercială se efectuează potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale dreptului intern român.
Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convențiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completand situațiile nereglementate de acestea.
Pentru statele cu care România nu are legături convenționale asistența judiciară internationala în materie civilă și comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaționale, sub rezerva principiului reciprocității; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiției, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Capitolul 2 Comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate
Secțiunea 1 Dispoziții comune
Definiții
Articolul 3
Comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare în și din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoștința destinatarilor: părți, martori sau participanți într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.
Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluționării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecata, citații, hotărâri, cereri privind cai de atac și alte asemenea comunicări.
Actele extrajudiciare sunt cele care nu emana de la instanțele judecătorești, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
Comunicarea actelor de stare civilă
Articolul 4
Autoritățile competente române vor da curs cererilor autorităților străine, primite prin intermediul Ministerului Justiției, de a comunică acte de stare civilă române, precum și copii certificate de pe hotărârile pronunțate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetățeni ai statului solicitant.
Secțiunea 2 Comunicarea de acte în străinătate
Rolul Ministerului Justiției
Articolul 5
Ministerul Justiției este autoritatea centrala prin intermediul căreia autoritățile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate.
La primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internationala, Ministerul Justiției le va putea trimite, după caz, în funcție de existenta și prevederile unei convenții internaționale:
a) prin posta, direct destinatarului actului;
b) autorității centrale competente din statul solicitat; sau
c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
Prevederile alin. (1) și (2) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanțele române, la nivelul curților de apel, și cele străine de nivel similar, în temeiul unor convenții bilaterale sau în conformitate cu legislația comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
Conținutul și forma cererii
Articolul 6
Cererea de asistența judiciară internationala referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:
a) denumirea autorității judiciare de la care emana actul ce urmează a fi transmis;
b) numele și calitatea părților;
c) natura actului de transmis;
d) adresa destinatarului;
e) indicarea tuturor documentelor-anexa la actul ce se transmite;
f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară.
Cererea va fi însoțită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar.
La cerere se va anexa și formularul de dovada a comunicării, care va cuprinde următoarele mențiuni:
a) denumirea autorității judiciare solicitante;
b) actele transmise în vederea comunicării;
c) numele și domiciliul destinatarului;
d) denumirea autorității judiciare solicitate;
e) numele și calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soț, ruda - pentru persoanele fizice, sau funcția - pentru persoanele juridice);
f) semnatura destinatarului (cu aplicarea ștampilei, pentru persoanele juridice);
g) data comunicării actelor;
h) motivele necomunicarii (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.);
i) semnatura agentului de procedura și ștampila autorității judiciare solicitate.
Cererea și documentele-anexa sunt scutite de orice supralegalizare sau alta formalitate analoagă.
Traducerea cererii și a documentelor-anexa
Articolul 7
Dacă prin convenții internaționale nu se prevede altfel, cererea și documentele-anexa vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistența judiciară internationala - prin grija Ministerului Justiției;
b) documentele-anexa - prin grija autorităților judiciare române și pe cheltuiala părților interesate, în afară de cazurile în care părțile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare;
c) formularul de dovada a comunicării va avea titlul și mențiunile tipărite în limbile franceza, engleza și germană, prin grija Ministerului Justiției.
Dovada comunicării
Articolul 8
Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel:
a) la comunicarea prin posta, direct destinatarului actului cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conține citația și documentele-anexa;
b) la comunicarea prin intermediul autorității centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3).
În cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuiește la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puțin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.
Secțiunea 3 Comunicarea de acte din străinătate
Rolul Ministerului Justiției
Articolul 9
Ministerul Justiției este autoritatea centrala desemnată sa primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorități competente și destinate unor persoane fizice sau juridice române.
Ministerul Justiției va trimite cererea și documentele-anexa judecătoriei în a carei raza teritorială locuiește sau își are sediul destinatarul.
În funcție de calea pe care au fost primite cererile direct de la autorități judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiției pe aceeași cale.
Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanțele străine și române la nivelul curților de apel, în temeiul unor convenții bilaterale sau în conformitate cu legislația comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
Rolul judecătoriei
Articolul 10
Judecătoria română solicitată va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedura din dreptul intern român, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitanta sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).
Refuzul executării cererii
Articolul 11
Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către autoritățile judiciare române numai în cazul în care se apreciază ca executarea acesteia ar aduce atingere suveranității sau siguranței naționale.
În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitanta va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.
Forma actelor de comunicat
Articolul 12
Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoțite de o traducere în limba română.
În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorității judiciare solicitante.
Cheltuieli
Articolul 13
Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiții de reciprocitate.
În cazul în care autoritățile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislației române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectiva.
Capitolul 3 Comisii rogatorii internaționale
Secțiunea 1 Dispoziții comune
Definiție
Articolul 14
Comisia rogatorie internationala în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat sa îndeplinească, în locul și în numele sau, un act judiciar într-un caz determinat.
Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerințelor statului unde acestea urmează a fi realizate.
Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite părților să obțină mijloace de proba care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.
Obiectul
Articolul 15
Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obținerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informații necesare pentru soluționarea unui caz determinat.
Secțiunea 2 Solicitarea de comisii rogatorii în străinătate
Rolul instanței judecătorești
Articolul 16
La cererea părților sau din oficiu, autoritățile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate.
Autoritățile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiției.
Rolul Ministerului Justiției
Articolul 17
Ministerul Justiției este autoritatea centrala competența sa transmită în străinătate cererile de comisii rogatorii.
După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiției efectuează controlul de regularitate internationala și transmite cererea de comisie rogatorie direct autorității centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în caz de urgenta, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislația acestui stat o permite.
Nu se poate face o dubla transmitere în același timp. Alegerea modalitatii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiției va trimite cererea autorității centrale din statul solicitat, pentru investirea autorității competente din acel stat.
Misiunile diplomatice sau consulare ale României în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetățenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător.
Prevederile art. 16, precum și ale alin. (1)-(4) nu împiedica solicitarea de comisii rogatorii de către instanțele române, la nivelul curților de apel direct de la instanțele de nivel similar din străinătate, în temeiul unor convenții bilaterale sau în conformitate cu legislația comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
Conținutul cererii
Articolul 18
Cererea de comisie rogatorie conține următoarele mențiuni:
a) autoritatea solicitanta;
b) autoritatea solicitată;
c) identitatea și adresa părților;
d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor;
e) obiectul comisiei rogatorii;
f) numele și adresa persoanelor care urmează a fi audiate prin comisie rogatorie;
g) întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură cu care vor fi puse întrebări;
h) documentele de examinat;
i) precizarea împrejurării dacă depozitia se ia sub jurământ sau numai prin afirmații;
j) alte solicitări speciale.
Nu este necesară nici o supralegalizare sau alta formalitate analoagă.
Traducerea cererii și a răspunsului
Articolul 19
Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitanta.
Traducerea oficială a cererii în limba autorității statului solicitat se asigura de către Ministerul Justiției, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României.
Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiției.
Data și locul
Articolul 20
Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei și a locului stabilite pentru efectuarea acesteia.
Cu acordul autorității judiciare solicitate și cu avizul Ministerului Justiției, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.
Valoarea comisiei rogatorii
Articolul 21
Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiției, care o va transmite autorității judiciare române solicitante.
Comisia rogatorie devine proba la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeași valoare ca și când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competența.
Secțiunea 3 Comisii rogatorii primite din străinătate
Rolul Ministerului Justiției
Articolul 22
Ministerul Justiției este autoritatea centrala competența sa primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autoritățile judiciare din străinătate.
Ministerul Justiției transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a carei raza teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat.
Documentele prin care se constata îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiției, care le va transmite, pe aceeași cale, autorității solicitante.
Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica primirea de comisii rogatorii din străinătate, transmise direct de instanțele străine către instanțele române, la nivelul curților de apel, în temeiul unor acorduri bilaterale sau în conformitate cu legislația comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
Rolul instanței judecătorești
Articolul 23
Autoritatea judiciară solicitată executa comisia rogatorie conform regulilor de procedura din legea română; totuși se va lua în considerare, la cererea autorității judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiția ca aceasta sa nu contravina legislației române.
Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorități judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorității competente, notificând Ministerului Justiției aceasta împrejurare.
Instanța română va informa autoritatea judiciară solicitanta asupra datei și locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraților străini.
Refuzul cererii
Articolul 24
Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care:
a) executarea acesteia nu intră în sfera de competența a puterii judecătorești;
b) executarea acesteia este de natura sa aducă atingere suveranității sau siguranței naționale.
Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicții existente în legislația română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate.
În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitanta va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se și motivele neexecutării.
Cheltuieli
Articolul 25
Sub rezerva reciprocității, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepția celor determinate de:
a) traducerea cererii și a documentelor-anexa, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceza ori engleza;
b) folosirea interpreților;
c) folosirea experților.
Rolul misiunilor diplomatice sau consulare străine
Articolul 26
Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autoritățile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetățenii lor și numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita și avizul Ministerului Justiției din România.
Când un agent diplomatic sau funcționar consular este autorizat sa treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedura ale autorității competente din statul solicitant, cu condiția ca acestea sa nu fie interzise de legislația română.
Cetățenii străini care vor fi audiati la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistați de un apărător, la cererea părții interesate.
Capitolul 4 Informații asupra dreptului străin
Rolul Ministerului Justiției
Articolul 27
Ministerul Justiției este autoritatea centrala care transmite ministerelor de justiție din alte state, la cererea acestora, informații privind dreptul intern în materie civilă și comercială, precum și în domeniul procedurii civile și comerciale și al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.
Totodată Ministerul Justiției este autoritatea centrala care solicită ministerelor de justiție din alte state informații de felul celor menționate la alin. (1), la cererea instanțelor judecătorești române, pentru cazuri judiciare determinate.
Cererea de informații asupra dreptului străin
Articolul 28
Cererea de informații asupra dreptului străin emana numai de la o autoritate judiciară și cuprinde:
a) denumirea autorității judiciare de la care emana;
b) natura și stadiul procesului;
c) problemele cu privire la care se cer informații din dreptul unui alt stat, făcându-se o scurta expunere a contextului în care acestea sunt necesare.
La cerere vor putea fi anexate și unele documente de natura a clarifica înțelesul cererii.
Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părțile în litigiu, ea va fi însoțită de o încheiere de admitere a acesteia.
Cererea de informații juridice, precum și răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanța sau de părți, după caz.
Cererea de informații asupra dreptului român
Articolul 29
Atunci când primește din străinătate o cerere de informații asupra dreptului român, Ministerul Justiției formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate.
Răspunsul, formulat în mod obiectiv și impartial, va putea fi însoțit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrina.
Ministerul Justiției va putea refuza sa dea curs cererii de informații asupra dreptului român atunci când apreciază ca interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau ca răspunsul ar fi de natura sa aducă atingere suveranității ori securității sale.
Răspunsul la o cerere de informații asupra dreptului român se va transmite cat mai curând posibil, ținându-se seama de termenul menționat de autoritatea străină solicitanta.
În cazul în care elaborarea răspunsului necesita un timp mai îndelungat, Ministerul Justiției va informa autoritatea solicitanta.
Capitolul 5 Accesul la justiție al strainului
Condiția strainului în justiție
Articolul 30
Persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber și nestanjenit autorităților judiciare române, sa formuleze cereri, sa introducă acțiuni și să-și susțină interesele în aceleași condiții ca și persoanele fizice sau juridice române.
Cautio judicatum solvi
Articolul 31
Persoanele fizice sau juridice străine sunt scutite de orice cauțiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispozițiilor art. 30.
Aceeași regula se aplică și în cazul cauțiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.
Asistența juridică gratuita
Articolul 32
Persoanele fizice străine vor beneficia în România de asistența juridică gratuita, în aceleași condiții ca și persoanele fizice române.
Aplicarea legii
Articolul 33
Dispozițiile art. 31 și 32 se aplică persoanelor fizice sau juridice străine aparținând statelor cu care România are sau va avea convenții bilaterale cu prevederi în acest sens ori față de care România este ținuta de convenții multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziții se aplică numai sub condiția reciprocității.
Capitolul 6 Dispoziții finale
Intrarea în vigoare a legii
Articolul 34
Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Actele de asistența judiciară internationala îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile.
Actele de procedura începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispozițiilor în vigoare la data respectiva.
Aplicarea legii
Articolul 35
Ministerul Justiției va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia, cu excepția dispozițiilor referitoare la legislația comunitara.
Pentru aplicarea legislației comunitare la care se referă art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 17 alin. (5) și art. 22 alin. (4), Ministerul Justiției va elabora, până la data de 30 noiembrie 2006, metodologia de implementare a regulamentelor adoptate în cadrul Uniunii Europene în domeniul asistenței judiciare în materie civilă și comercială.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
PREȘEDINTELE SENATULUI NICOLAE VACAROIU Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR VALER DORNEANU București, 13 mai 2003. Nr. 189. ───────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.