Decizia nr. 192/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Dorin M. Hudiță în Dosarul nr. 2.188/100/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 343D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda, modifica sau diminua drepturi bănești, precum sporuri salariale și alte beneficii bănești care, spre deosebire de salariu, nu au temei constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 204 din 8 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.188/100/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Dorin M. Hudiță, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3.672 din 21 septembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Maramureș într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

sunt discriminatorii în raport cu motivul încetării raportului de muncă sau de serviciu. Consideră că Guvernul, în pofida faptului că a recunoscut diminuarea deficitului bugetar și o creștere economică, motivează suspendarea drepturilor tocmai pe existența situațiilor extraordinare, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție . Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , susținând că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare, nu a intervenit pentru suprimarea ajutoarelor, ci, dimpotrivă, le-a menținut. Guvernul însă amână temporar, repetat, acordarea lor, ceea ce, în fapt, echivalează cu suprimarea nelegală a dreptului. Ajutoarele prevăzute de lege nu constituie un privilegiu, ci o compensație parțială a privațiunilor și a incompatibilităților specifice serviciului exercitat în funcția de polițist.

6.

Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, existând în acest sens o jurisprudență conturată a Curții Constituționale. De altfel, numai instanța de contencios constituțional este în măsură să aprecieze la acest moment proporționalitatea soluției legislative în condițiile

art. 53 din Constituție .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Deciziile nr. 173 din 19 martie 2015 ,

nr. 554 din 17 decembrie 2013

și

nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 . În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, în raport cu

art. 102 alin. (1)

și

art. 124 alin. (2) din Constituție , apreciază că dispozițiile constituționale menționate nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât autorul excepției nu a invocat niciun argument de neconstituționalitate în raport cu acestea.

9.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

sunt constituționale. Reține că ajutoarele sau indemnizațiile vizate de prevederile de lege criticate nu constituie drepturi fundamentale, astfel încât legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora. Arată că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Prin prevederile

art. 11 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

nu este nesocotită regula constituțională potrivit căreia orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate. Totodată, având în vedere faptul că actul normativ criticat vizează interesul public, iar reglementarea situațiilor nu putea fi amânată, apreciază că este justificată situația de urgență.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Curtea observă că prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate în anul 2016. Cu toate acestea, având în vedere că aceste prevederi legale au produs efecte juridice în cauza dedusă judecății instanței judecătorești, Curtea, în lumina

Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituționalitatea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , care are următorul conținut:

(1)

În anul 2016, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2)

Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

referitoare la obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 41 alin. (1)

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 47 alin. (1)

și

(2)

privind nivelul de trai,

art. 102 alin. (1)

referitor la rolul și structura Guvernului,

art. 115 alin. (4)

privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență și în

art. 124 alin. (2)

privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

14.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 10 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial și

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. De asemenea, soluții legislative similare celei criticate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat în raport de aceleași motive de neconstituționalitate, în acest sens, fiind spre exemplu,

Decizia nr. 653 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015,

Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015,

Decizia nr. 249 din 7 aprilie 2015

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015,

Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din data de 22 mai 2015,

Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013,

Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014.

16.

Astfel, Curtea a reținut, în esență, că drepturile bănești constând în ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de

art. 53 din Legea fundamentală . De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

17.

Cu privire la caracterul previzibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin

Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a reținut că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum.

18.

Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de

Convenție , este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19).

19.

Cu privire la critica referitoare la

art. 41 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că, potrivit normei constituționale invocate, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care privesc: securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum și în alte situații specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

20.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport de dispozițiile

art. 115 din Legea fundamentală , Curtea Constituțională, subliniind interdicția Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență care împiedică o lege adoptată de Parlament să-și producă efectele, a reținut, totodată, că este dreptul puterii executive de a reglementa, în condițiile prevăzute de

art. 115 din Constituție , cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituțională. Așa fiind, Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei critica de neconstituționalitate formulată în cauză în raport cu prevederile

art. 1 alin. (4) ,

art. 61

privind rolul și structura Parlamentului și

art. 102

referitor la rolul și structura Guvernului (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , paragraful nr. 32).

21.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea a considerat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate întrunesc condițiile existenței unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unui asemenea act normativ, având în vedere că și în ceea ce privește dispozițiile legale criticate Guvernul a invocat situații comparabile cu cele analizate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 .

22.

Distinct de acestea, față de criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma

art. 16 din Constituție , potrivit cărora prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

instituie discriminări în raport de alte categorii de persoane, respectiv persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă sau serviciu ca urmare a decesului, Curtea reține că cele două categorii de persoane nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situație obiectiv diferită, prin reglementarea criticată, legiuitorul a avut în vedere considerente de protecție socială a familiilor celor decedați. În aceste condiții, Curtea a constatat că încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor nu subzistă.

23.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

24.

În final, Curtea reține că celelalte dispoziții constituționale și convenționale invocate de autorul excepției nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorin M. Hudiță în Dosarul nr. 2.188/100/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.