Decizia nr. 295/2017

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 :

Prevederile

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.

Sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de

Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-a reluat activitatea în anul 2015, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată.

În anul 2015, prevederile

art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, nu se aplică.“;

–

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 :

Prevederile

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de

Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-a reluat activitatea în anul 2016, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată.

În anul 2016, prevederile

art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică.“

Dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 284/2010 , la care prevederile legale criticate fac referire, au următorul cuprins: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în

anexele nr. I-VIII , precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“

13.

Curtea observă că, potrivit

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, modificate prin

articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2017

pentru modificarea

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017:

(1)

Prevederile

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018.

(2)

Prin excepție de la alin. (1), prevederile

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în

anexele nr. 2

și

2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , cu modificările și completările ulterioare.“

14.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi. De asemenea sunt invocate prevederile

art. 17

privind dreptul de proprietate,

art. 23 pct. 3

privind dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare și

art. 25

privind dreptul la un nivel de trai din

Declarația Universală a Drepturilor Omului .

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , că, potrivit acestor norme, prevederile

art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în anul 2016 și 2017. Prevederile

art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , la care prevederile de lege criticate fac trimitere, stabilesc că, pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptățiți un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat.

16.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate constă în soluționarea unui litigiu privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare, în cazul funcționarilor publici. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile

art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și ale

art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În consecință, având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.

17.

În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 6 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

referitoare la încălcarea

art. 16 din Constituție , prin invocarea unei pretinse discriminări între diferite categorii de salariați bugetari în privința acordării sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate fac referire la adoptarea unui regulament privind locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiții de muncă prevăzute în

anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Însă, un astfel de regulament nu a fost adoptat, aplicarea dispozițiilor

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010

fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până la 1 ianuarie 2018, respectiv, până la 1 martie 2017, ca excepție pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în

anexele nr. 2

și

2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , astfel cum stabilește

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2017.

18.

De asemenea, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (a se vedea, în acest sens,

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2017

privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în ceea ce privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , raportat la dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 ,

art. II art. 1 alin. (2)

și

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,

art. 1

și

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,

art. 1 alin. (2)

și

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,

art. 1 alin. (2)

și

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 1 alin. (2)

și

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 210 din 28 martie 2017).

19.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de

Constituție , și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013).

20.

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016).

21.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, calculul drepturilor salariale se face, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010 (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 , precitată).

22.

În aceste condiții, Curtea reține că prevederile legale criticate sunt aplicabile în mod egal și unitar tuturor destinatarilor normelor, respectiv tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, cu excepțiile în mod obiectiv și rezonabil prevăzute de lege în cazul anumitor categorii de personal din sectorul învățământ.

23.

În același timp, Curtea constată că ceea ce a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate este neacordarea, în cazul autoarei excepției, a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă și că, în realitate, nemulțumirea acesteia nu rezidă în conținutul normativ al textelor de lege criticate, ci exclusiv în modul lor de aplicare. Astfel cum reține și instanța judecătorească, prin actul de sesizare, susținerile autoarei excepției au ca temei „interpretarea greșită a actelor normative aplicate în materia acordării sporului pentru condiții vătămătoare personalului bugetar.“

24.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice abilitate și instanțele judecătorești, excedează competenței Curții Constituționale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.“. Pe cale de consecință, vizând aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și

art. 6 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

este inadmisibilă.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Cristina Pițu în Dosarul nr. 472/104/2016 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.