Decizia nr. 295/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 83/2014 12 decembrie 2014 (prevederi anume) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte m…
- OUG nr. 57/2015 9 decembrie 2015 (prevederi anume) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor …
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Simina Popescu-Marin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Cristina Pițu în Dosarul nr. 472/104/2016 al Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.235D/2016 al Curții Constituționale.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Sentința nr. 419 din 28 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 472/104/2016, Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristina Pițu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât creează o discriminare între salariații din sistemul bugetar. Astfel, atât în anul 2015, cât și în anul 2016 beneficiază de drepturile, la care prevederile legale criticate fac referire, doar cei care au beneficiat și după 2009, precum și cei nou angajați, în condițiile în care alți funcționari, cum este și autoarea excepției, cu vechime în muncă de peste 10 ani, nu au acest drept. Mai mult, există funcționari angajați la alte instituții care au beneficiat și beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare.
6.
Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme Guvernul are abilitarea de a hotărî asupra acordării sau neacordării unor sporuri salariale, în funcție de posibilitățile bugetare existente la o anumită dată, fără a fi afectat dreptul persoanelor de a primi un salariu pentru munca depusă.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 291 din 23 mai 2013 .
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.
12.
Curtea observă că prevederile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate au avut aplicabilitate în anii 2015 și 2016. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza dedusă instanței judecătorești, aceste prevederi legale sunt cele care produc efecte juridice, Curtea, în lumina
Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a examina constituționalitatea acestor norme, având următorul cuprins:
–
Articolul 7
Prevederile
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.
Sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de
Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-a reluat activitatea în anul 2015, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată.
În anul 2015, prevederile
art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, nu se aplică.“;
–
Articolul 6
Prevederile
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017.
Sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de
Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-a reluat activitatea în anul 2016, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată.
În anul 2016, prevederile
art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică.“
Dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 284/2010 , la care prevederile legale criticate fac referire, au următorul cuprins: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în
anexele nr. I-VIII , precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“
13.
Curtea observă că, potrivit
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, modificate prin
articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2017
pentru modificarea
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017:
(1)
Prevederile
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018.
(2)
Prin excepție de la alin. (1), prevederile
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în
anexele nr. 2
și
2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , cu modificările și completările ulterioare.“
14.
În opinia autoarei excepției, prevederile legale ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor
art. 16 din Constituție
privind egalitatea în drepturi. De asemenea sunt invocate prevederile
art. 17
privind dreptul de proprietate,
art. 23 pct. 3
privind dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare și
art. 25
privind dreptul la un nivel de trai din
Declarația Universală a Drepturilor Omului .
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , că, potrivit acestor norme, prevederile
art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în anul 2016 și 2017. Prevederile
art. 12 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 , la care prevederile de lege criticate fac trimitere, stabilesc că, pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptățiți un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat.
16.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate constă în soluționarea unui litigiu privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare, în cazul funcționarilor publici. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și ale
art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În consecință, având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.
17.
În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 6 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
referitoare la încălcarea
art. 16 din Constituție , prin invocarea unei pretinse discriminări între diferite categorii de salariați bugetari în privința acordării sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate fac referire la adoptarea unui regulament privind locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiții de muncă prevăzute în
anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Însă, un astfel de regulament nu a fost adoptat, aplicarea dispozițiilor
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010
fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până la 1 ianuarie 2018, respectiv, până la 1 martie 2017, ca excepție pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în
anexele nr. 2
și
2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , astfel cum stabilește
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2017.
18.
De asemenea, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (a se vedea, în acest sens,
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2017
privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în ceea ce privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor
art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 , raportat la dispozițiile
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 ,
art. II art. 1 alin. (2)
și
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,
art. 1
și
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,
art. 1 alin. (2)
și
art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,
art. 1 alin. (2)
și
art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 1 alin. (2)
și
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 210 din 28 martie 2017).
19.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de
Constituție , și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013).
20.
De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016).
21.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, calculul drepturilor salariale se face, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010 (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 , precitată).
22.
În aceste condiții, Curtea reține că prevederile legale criticate sunt aplicabile în mod egal și unitar tuturor destinatarilor normelor, respectiv tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, cu excepțiile în mod obiectiv și rezonabil prevăzute de lege în cazul anumitor categorii de personal din sectorul învățământ.
23.
În același timp, Curtea constată că ceea ce a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate este neacordarea, în cazul autoarei excepției, a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă și că, în realitate, nemulțumirea acesteia nu rezidă în conținutul normativ al textelor de lege criticate, ci exclusiv în modul lor de aplicare. Astfel cum reține și instanța judecătorească, prin actul de sesizare, susținerile autoarei excepției au ca temei „interpretarea greșită a actelor normative aplicate în materia acordării sporului pentru condiții vătămătoare personalului bugetar.“
24.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice abilitate și instanțele judecătorești, excedează competenței Curții Constituționale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.“. Pe cale de consecință, vizând aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 6 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
este inadmisibilă.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Cristina Pițu în Dosarul nr. 472/104/2016 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.