Decizia nr. 491/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ion Rusu în Dosarul nr. 3.448/270/2015 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.800D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise în susținerea acesteia, solicitând, totodată, și judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 18 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.448/270/2015, Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ion Rusu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile de declinare a competenței Judecătoriei Onești în favoarea Judecătoriei Moinești.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin dispozițiile legale criticate se limitează accesul liber la justiție, fiind o încălcare evidentă a dispozițiilor

art. 17 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care interzic abuzul de drept.

7.

Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, care a fost reținut în

deciziile nr. 410 din 16 iunie 2016 ,

nr. 594 din 21 octombrie 2014

sau

nr. 569 din 16 octombrie 2014 .

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.“

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 21

privind accesul liber la justiție astfel cum se interpretează, potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea se invocă

art. 13

privind dreptul la un remediu efectiv,

art. 14

privind interzicerea discriminării și

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept din

Convenție .

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă , în raport cu critici și prevederi constituționale similare, prin

Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014,

Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014,

Decizia nr. 594 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015, sau

Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, decizii prin care a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

16.

Curtea a reținut că, potrivit prevederilor

art. 132 din Codul de procedură civilă , când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Asupra excepției de necompetență instanța se pronunță înainte de a se aborda fondul litigiului și înainte de a se soluționa alte excepții, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o hotărâre, dacă instanța se declară necompetentă. Textul

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă

are în vedere cea de-a doua ipoteză, și anume admiterea excepției de necompetență și, implicit, declinarea competenței instanței de judecată, situație în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac.

17.

Intenția legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

18.

Curtea a constatat că procedura instituită prin

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă

nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială, drept care Curtea nu a putut reține contrarietatea normei legale criticate cu dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Constituție .

19.

Curtea a mai statuat că hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit

art. 174 alin. (2)

și

art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă , actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al a rt. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Rusu în Dosarul nr. 3.448/270/2015 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2017.