Decizia nr. 455/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 35.553/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, județul Bihor, precum și de Jasz Tiberiu Adrian și de Jasz Judit Ilona în Dosarul nr. 13.018/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care formează obiectele dosarelor Curții Constituționale nr. 721D/2016 și nr. 1.290D/2017.

2.

Dezbaterile au avut loc la data de 15 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, când, în temeiul dispozițiilor

art. 14

și

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.290D/2017 la Dosarul nr. 721/2016, care este primul înregistrat, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Prin aceeași încheiere, Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3.

Prin încheierile din 2 decembrie 2015 și 25 ianuarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 35.553/245/2014 și nr. 13.018/271/2016, Judecătoria Iași - Secția civilă, respectiv Judecătoria Oradea - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iași și respectiv de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, județul Bihor, precum și de Jasz Tiberiu Adrian și de Jasz Judit Ilona, în cauze având ca obiect constatarea existenței unor clauze abuzive.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate au un vădit caracter discriminatoriu, întrucât prin sintagma „consumator“ se face referire la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice, eliminând cu desăvârșire persoana juridică. Entitățile juridice pot avea calitatea de consumator și, astfel, se impune ca și acestea să facă obiectul

Legii nr. 193/2000 . Prin dispozițiile de lege criticate se restrânge exercițiul drepturilor și libertăților de care ar trebui să se bucure atât persoanele fizice, cât și cele juridice. Se arată că în cazul unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic care îndeplinește funcția de administrator, societatea se identifică cu persoana fizică, ajungându-se la confuziunea patrimoniilor.

5.

Judecătoria Iași - Secția civilă și Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta arată că principiul egalității în drepturi a cetățenilor poate fi invocat de o persoană juridică numai în situația în care, datorită unui tratament juridic diferențiat promovat față de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii sau a autorităților publice, sau în situația în care, prin intermediul persoanei juridice, cetățenii își exercită un drept constituțional. Se mai observă că dispozițiile

art. 124 din Legea fundamentală

nu au incidență în cauză.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, care au următoarea formulare: „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.“

11.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în fața legii, în

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 124 alin. (2)

privind înfăptuirea justiției și în

art. 135

privind economia.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin raportare la critici relativ asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012, Curtea a reținut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 , susținând că definiția noțiunii de „consumator“ ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Așadar, pretinsa neconstituționalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit

art. 61 din Constituție , „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării“, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanța de contencios constituțional și prin

Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.

13.

Prin urmare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

14.

În prezenta cauză, Curtea reține că prin

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 24, a stabilit că sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege și orice alte organizații (instituții) legal înființate. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat. Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, în mod liber, în una dintre formele prevăzute de lege, iar persoanele juridice de drept public se înființează prin lege sau, prin excepție, prin acte ale autorităților administrației publice centrale ori locale sau prin alte moduri prevăzute de lege ( art. 188 și următoarele din Codul civil ). În privința persoanelor juridice, dispozițiile

art. 209 din Codul civil

prevăd că acestea își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prin organele lor de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice, care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 20).

15.

Curtea a observat, prin aceeași decizie, paragrafele 26 și 27, cu privire la aplicabilitatea drepturilor și libertăților fundamentale persoanelor juridice, că, deși art. 21 privind accesul liber la justiție este cuprins în capitolul I - Dispoziții comune, iar

art. 24 din Legea fundamentală , privind dreptul la apărare, este cuprins în capitolul II - Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție, este evident că garantarea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare trebuie să fie acordată și persoanelor juridice, nu numai persoanelor fizice.

16.

În consecință, exigențele și garanțiile rezultate din drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice, în măsura în care conținutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul și particularitățile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice.

17.

Așadar, având în vedere reevaluarea făcută în jurisprudența instanței de contencios constituțional cu privire la

art. 16 din Constituție

prin raportarea la persoana juridică, Curtea nu va putea reține inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, ci va proceda prin prezenta decizie la un reviriment al jurisprudenței sale anterioare în materie și va analiza pe fond criticile de neconstituționalitate formulate.

18.

Referitor la încălcarea

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii, Curtea a statuat, prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea,

art. 16 din Constituție

vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și

Decizia nr. 401 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017).

19.

Critica autorilor excepției se raportează la societățile mici, care, în opinia lor, nu dispun de mijloacele necesare pentru o informare completă, situație care le pune în aceeași situație cu consumatorii persoane fizice.

20.

Curtea reține, însă, că persoanele juridice prezintă anumite particularități, ele fiind constituite în scopul desfășurării unei anumite activități, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi și obligații reglementate prin

Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, și, implicit, posibilități sporite de acțiune în vederea analizei cu atenție a unor eventuale clauze abuzive. Persoanele juridice se înființează pe baza unei ficțiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara, însă, cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacității de folosință și de exercițiu sau desfășurarea activităților autorizate. În aceste condiții, Curtea constată că încadrarea în sfera normativă a textelor legale criticate numai a persoanelor fizice nu este de natură să încalce prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în fața legii.

21.

Curtea mai reține că legiuitorul a fost determinat să adopte această soluție juridică criticată de autorii excepției de neconstituționalitate pentru a respecta termenii unei directive a cărei transpunere era obligatorie. Astfel, Curtea reține că prin

Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, a observat că prevederile legale criticate din

Legea nr. 193/2000

reprezintă transpunerea

Directivei nr. 93/13/CEE

a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prevederile acestei legi se aplică acelor contracte de adeziune încheiate între profesioniști și consumatori. În art. 2 lit. b) din directiva menționată se prevede că prin „consumator“ se înțelege orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale.

22.

Curtea a statuat că poziția de dezechilibru între consumator și profesionist este de natură să justifice prevederile legale criticate și că, în acord cu jurisprudența sa și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv (a se vedea

Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006). Or, profesioniștii nu se află în aceeași situație cu aceea a consumatorilor.

23.

În aceste condiții, ca o consecință logică ce decurge din considerentele de mai sus, nu se poate constata nici încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16 ,

art. 21 ,

art. 124

și nici cele ale

art. 135 .

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 35.553/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, județul Bihor, de Jasz Tiberiu Adrian și de Jasz Judit Ilona în Dosarul nr. 13.018/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și constată că prevederile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și Judecătoriei Oradea - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.