Decizia nr. 432/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.117 D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că autoarea este pusă, în realitate, în situația de a aplica prevederile
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
în speța dedusă judecății, motiv pentru care solicită Curții Constituționale o interpretare a sintagmei „lucrători specializați din cadrul poliției“ din cuprinsul textului criticat. Or, conform dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, o astfel de excepție este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată din oficiu într-o cauză în care inculpatul a invocat excepția nelegalității probelor obținute prin punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ nu este definită în legislația penală și procesual penală în vigoare,
art. 30 lit. a)
și
b)
și
art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală
făcând referire doar la procuror și la organele de cercetare penală, atunci când reglementează cu privire la organele judiciare și organele de urmărire penală. Se mai observă că instituția procurorului este reglementată prin dispozițiile
privind organizarea judiciară, ale
privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție și ale
pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare. De asemenea, organele de cercetare penală, în general, și organele de cercetare penală ale poliției, în special, sunt reglementate prin dispozițiile
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale
privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare și ale
privind Statutul polițistului. Se arată că, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, personalul Poliției Române se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual, făcându-se, totodată, trimitere la
anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007
privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ce reglementează structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne. Sunt invocate, de asemenea, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016
privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și cele ale
art. 6
și
art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . Se susține că, din coroborarea dispozițiilor legale anterior enumerate, nu rezultă cu claritate sensul sintagmei criticate, lucrătorii specializați din cadrul poliției neputând fi încadrați în niciuna dintre categoriile de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne prevăzute prin actele normative în vigoare, atâta vreme cât aceștia nu fac parte din organele de cercetare penală prevăzute la
art. 30 lit. a) din Codul de procedură penală .
6.
În continuare, se face referire la considerentele reținute la paragraful 49 al
Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016
și se arată că opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de către procuror, de către organele de cercetare penală sau de către lucrători din cadrul poliției este justificată întrucât aceștia din urmă pot deține avizul de ofițer de poliție judiciară, în condițiile
art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală . În continuare, instanța arată, însă, că
art. 55 alin. (5),
anterior menționat, vizează atribuțiile organelor de cercetare penală speciale, care, potrivit textului criticat, sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați, în condițiile legii, care au primit avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce conduce la ideea că lucrătorii specializați din cadrul poliției nu sunt organe de cercetare penală ale poliției judiciare, întrucât, dacă s-ar fi încadrat în această categorie, ar fi fost reglementați la
art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală . Se face referire, de asemenea, la prevederile
art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală , conform cărora organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condițiile
art. 55 alin. (5)
și
alin. (6) din Codul de procedură penală , corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârșirii infracțiunilor de către militari sau în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție și de serviciu prevăzute de
Codul penal , infracțiuni săvârșite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranța navei sau a navigației ori a personalului. Potrivit aceleiași norme procesual penale anterior menționate, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în
titlul X din Codul penal
și infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.
7.
Se conchide că interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor legale mai sus enunțate nu conduce la stabilirea fără echivoc a sensului sintagmei „lucrători specializați din cadrul poliției“, iar interpretarea literală a sintagmei, în funcție de sensul cuvintelor care o compun, duce la înțelesuri paradoxale, atât timp cât lucrătorii din cadrul poliției sunt funcționarii publici și personalul contractual, iar termenul „poliție“ se regăsește și în legislația specială care reglementează activitatea Poliției de Frontieră, Poliției Locale, Poliției Militare etc.
8.
Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii penale și se arată că, întrucât măsurile de supraveghere tehnică sunt intruzive în viața intimă, familială și privată a persoanei supravegheate, este absolut necesar ca dispozițiile legale ce reglementează aplicarea lor să respecte aceste cerințe. Sunt invocate, în acest sens,
hotărârile din 26 aprilie 2007,
4 martie 2008,
1 iulie 2008 ,
14 octombrie 2008
și 21 aprilie 2009, pronunțate în cauzele Dumitru Popescu împotriva României, Viorel Burzo împotriva României, Calmanovici împotriva României, Iordache împotriva României și Răducu împotriva României.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că sensul sintagmei criticate poate fi determinat din interpretarea coroborată a considerentelor de la
paragraful 49 al
Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 , conform cărora „este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform
art. 30 din Codul de procedură penală , precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile
art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală . Această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , a sintagmei «alte organe specializate ale statului», neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale“, cu prevederile
art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală , care prevăd că „atribuțiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați în condițiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție“. Se susține că un argument în sensul celor anterior arătate, îl constituie dispozițiile
art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală , ce reglementează consemnarea activității de supraveghere tehnică, fără a face referire la „lucrătorii specializați din cadrul poliției“. Se arată că, prin urmare, legiuitorul a avut în vedere, cu prilejul reglementării sintagmei criticate, lucrătorii de poliție anume desemnați, în condițiile legii, care, primind avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îndeplinesc atribuțiile organelor de cercetare penală.
11.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt constituționale. Se arată că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ este clară, precisă și previzibilă, dar și că lipsa de previzibilitate a normei juridice criticate poate fi complinită printr-o interpretare riguroasă, coerentă și previzibilă, ce revine instanței de judecată, în virtutea rolului său activ, în contextul analizei sintagmei „lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor“. Se face, de asemenea, trimitere la
art. 1 din Legea nr. 218/2002 , conform căruia „Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii“. Se susține, astfel, că sintagma criticată îndeplinește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii penale. Se susține, totodată, că prevederile
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
nu încalcă dreptul la viața intimă, familială și privată și niciun alt drept fundamental prevăzut în Constituție.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.“
15.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor
constituționale ale art. 1 alin. (3)
și
alin. (5)
referitoare la statul român,
art. 20
cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 26
referitoare la viața intimă, familială și privată și
art. 53
cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, precum și prevederilor
art. 6 ,
art. 7
și
art. 8 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, la legalitatea incriminării și la dreptul la respectarea vieții private și de familie.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
este neconstituțională. Ca urmare a pronunțării deciziei anterior menționate, dispozițiile
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , în forma a cărei neconstituționalitate fusese constatată, au fost modificate prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016
privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, prin care sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ a fost eliminată din cuprinsul normei juridice analizate.
17.
Totodată, prin aceeași decizie ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 ,
paragraful 49 ), Curtea a statuat că „este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform
art. 30 din Codul de procedură penală , precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile
art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală “, dar că „această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , a sintagmei «alte organe specializate ale statului»“, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.
18.
Analizând încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional constată că este invocată, în susținerea acesteia, o succesiune de acte normative cu valoare infraconstituțională, precum
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005,
privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care, de altfel, a fost abrogată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016
pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002,
pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, care, de altfel, a fost abrogată prin
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005,
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014,
privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014,
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, și
anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007
privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007. În acest context, instanța de trimitere solicită Curții, în realitate, o interpretare coroborată a actelor normative mai sus enumerate, în scopul aplicării ei în prezenta cauză, mai exact în scopul încadrării funcționarilor publici din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă Suceava, în contextul soluționării Dosarului nr. 843/86/2016/a1.5, în sfera noțiunii de „lucrători specializați din cadrul poliției“.
19.
Or, potrivit
art. 2 alin. (2)
și
alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la
alin. (1) , care încalcă dispozițiile sau principiile
Constituției “, iar „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. Astfel, controlul de constituționalitate presupune verificarea conformității dispozițiilor legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ordonanțelor Guvernului cu prevederile constituționale, Curtea Constituțională având competența realizării acestui control. Însă, în prezenta cauză, autoarea solicită Curții interpretarea și aplicarea sintagmei „alte organe specializate ale statului“, din cuprinsul
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , atribuție ce revine instanțelor judecătorești. Pentru acest motiv, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.