Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 231/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2003

prezumat în vigoare

Data actului
5 iunie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 429 din 18 iunie 2003
Citat de
1 act
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 11.263 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 38/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judici…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată și modificată prin

Legea nr. 82/2003 , excepție ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.120/COM/2002, Curtea de Apel Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 raportate la cele ale art. 49, art. 123 alin. (2) și art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât creditorii nu se mai pot adresa justiției pentru recuperarea creanțelor lor datorită faptului ca prin declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se suspenda toate acțiunile judiciare și extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului sau averii sale.

Curtea de Apel Constanta - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 82/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:

- Art. III: "(1) Exercițiul acțiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995

se suspenda, la cererea instituției publice implicate, față de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține majoritatea din capitalul social, care înregistrează obligații bugetare de peste jumătate din totalul datoriilor înscrise în evidența contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creșterea atractivității acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenție pentru achiziționarea pachetului de acțiuni.

(2) Suspendarea va fi pronunțată de instanța competența pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.

(3) În termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituției publice implicate un raport cu privire la ansamblul operațiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară.

(4) În urma privatizării societății prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, judecătorul-sindic va pronunța, la cererea instituției publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acțiunilor."

În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 123 alin. (2): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția, Curtea constata ca dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, care a statuat ca sunt constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu contravine principiului liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. Acest principiu include dreptul oricărei persoane de a se adresa instanței judecătorești competente, precum și dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declansat, până la soluționarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, drept care, în speta, este numai suspendat, nu suprimat. În condițiile în care măsura suspendării nu operează de drept, ci în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii și toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfățișeze instanței punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea acțiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de lege.

De asemenea, Curtea a mai reținut ca titularii drepturilor de creanta, care au solicitat deschiderea procedurii față de societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată, au posibilitatea ca la închiderea procedurii speciale prevăzute de

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

să își recupereze creanțele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condițiile dreptului comun, de la succesorii societății privatizate.

Asadar, atât măsura suspendării, cat și închiderea procedurii prevăzute de lege au loc în cadru judiciar, în fața instanței competente, neputându-se retine, în consecința, ca prin textul de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate s-ar restrânge exercițiul dreptului sau însuși dreptul de liber acces la justiție.

Pentru aceleași considerente Curtea nu a primit nici susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

ar fi contrare prevederilor art. 49 din Constituție deoarece s-ar restrânge dreptul creditorilor de a-și realiza creanțele pe care le au asupra societăților comerciale cu capital majoritar de stat. S-a reținut ca textul de lege criticat este un text de procedura, deci fără efect cu privire la dreptul substanțial al creditorilor, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, reglementarea procedurilor judiciare este de competența legiuitorului.

Curtea a apreciat ca neîntemeiată și critica privind infrangerea prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), retinand ca măsura suspendării răspunde tocmai exigenței formulate de Constituție, fiind menita sa salveze societățile comerciale în dificultate pentru ca acestea să își poată îndeplini în continuare funcțiile economice pentru care au fost create, precum și toate obligațiile ce decurg din aceste funcții, inclusiv aceea de a-și achită obligațiile față de creditori.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

În sfârșit, Curtea constata că nu se poate retine pentru soluționarea excepției nici o legătură semnificativă între dispozițiile legale criticate și prevederile constituționale ale art. 123 alin. (2) referitoare la independenta judecătorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată și modificată prin

Legea nr. 82/2003 , excepție ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.