Decizia nr. 188/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timișoara" - S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, sustinand ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât posibilitatea conferita executorului judecătoresc de a proceda la actualizarea creanței nu încalcă principiul separației puterilor în stat și nu presupune o activitate de judecată. De altfel, partea interesată are deschisă calea contestației la executare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.395/C/2002, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de contestatoarea recurenta Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timișoara" S.A. în dosarul menționat mai sus având drept obiect recursul declarat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă contestația la executare formulată în contra actelor de executare silită efectuate de executorii judecătorești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul criticat aduce atingere principiilor statului de drept, care presupun separarea puterilor în stat și, pe cale de consecința, competența exclusiva a judecătorului de a transa disputele dintre părți și de a stabili în concret obligațiile litigioase ale fiecăruia. Executorul judecătoresc nu se poate substitui magistratului, care este singurul abilitat sa infaptuiasca justiția. "Or, stabilind obligația de plată a actualizării în lipsa oricărei dispoziții în titlul executoriu, executorul realizează un act de justiție, deși nu este o instanța judecătorească".

De asemenea, prevederea legală supusă controlului infrange și principiile constituționale ale egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la apărare, deoarece creditorul se situeaza pe o poziție privilegiată față de debitor, atâta vreme cat este scutit de a mai obține o hotărâre judecătorească pentru actualizare, situație care se deduce din posibilitatea executorului judecătoresc de a stabili "obligații de plată executorii prin simple acte de executare care nu sunt acte ale justiției". În aceste condiții "debitorul nu va putea niciodată sa supună justiției apărările sale de fond privind existenta sau inexistenta dreptului creditorului de a primi actualizarea obligației de plată".

În sfârșit, autorul excepției critica prevederea legală în conformitate cu care actualizarea obligației de plată se va putea realiza în funcție de cursul monedei în care se face plata. O atare prevedere încalcă însă dispozițiile art. 136 alin. (2) din Constituția României, care "exclude posibilitatea pentru legiuitor de a stabili o norma pentru calculul unei obligații exclusiv prin raportare la o valuta străină".

Tribunalul Timiș considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale invocate, având în vedere ca "posibilitatea conferita executorului judecătoresc de a proceda la actualizarea creanței în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat de momentul plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu nu încalcă principiul separației puterilor în stat, nu creează o situație privilegiată pentru creditor, nu presupune o activitate de judecată și nu încalcă dreptul la apărare al debitorului". Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, debitorul "este pus la adapost de abuzurile executorului judecătoresc prin posibilitatea recunoscută acestuia [...] de a uza de contestația la executare".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca, "potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată în fața instanțelor judecătorești, inclusiv cea de desfășurare a executării silite, este stabilită de lege. Legea, respectiv Codul de procedură civilă, prin art. 371^2 alin. 3 teza finala, recunoaște competența organului de executare de a proceda la actualizarea valorii obligației stabilite în bani prin titlul executoriu, în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective".

Aceste reglementări reprezintă "modalități de realizare practica a prevederilor de principiu din Constituție", care "oferă creditorului îndreptățit o cale simpla și operativă pentru realizarea creanței la valoarea reală, calculată de executor potrivit unui indicator tehnic, reprezentând cursul monedei la zi". În plus, debitorul are la indemana posibilitatea de a "declansa o adevarata procedura contradictorie de control judecătoresc pe calea contestației la executare care se judeca cu procedura proprie judecații în prima instanța, urmată, când este cazul, de exercitarea căilor de atac prevăzute de lege".

Avocatul Poporului considera ca "în ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor legale criticate față de art. 16 din Constituție, cu valoare de principiu, Curtea Constituțională a stabilit ca principiul egalității privește pe cetățeni și nu persoanele juridice, desigur în măsura în care nu ar fi afectată egalitatea cetățenilor în fața legii, ceea ce nu este cazul în litigiul de fața (contestatoarea recurenta fiind o persoană juridică)".

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 125, Avocatul Poporului a opinat ca executorul judecătoresc nu soluționează un litigiu atunci când actualizează valoarea obligațiilor de plată, ci întocmește un "act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea și contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se considera vătămată în drepturile sale [...], are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă, garantandu-se pe aceasta cale, atât accesul liber la justiție, cat și dreptul la apărare".

Cu privire la împrejurarea ca actualizarea obligației de plată se poate face și prin raportare la o alta moneda decât cea naționala, Avocatul Poporului aprecieaza ca aceasta "este o problemă de legalitate, ceea ce excede competentei Curții Constituționale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1) și ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 371^2 alin. 3 teza finala:

"În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat de data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) și ale art. 136 alin. (2), care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (3):

"România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1) și (2):

"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21:

"Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1):

"Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 125 alin. (1):

"Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.";

- Art. 136 alin. (2):

"Moneda naționala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

1. Dispozițiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se considera vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecința, nu poate fi primită critica avansată de autorul excepției, potrivit căreia s-ar fi încălcat dispozițiile art. 125 din Constituție, privind instanțele judecătorești.

În legătură cu critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea retine ca aplicarea dispozițiilor legale criticate nu determina o inegalitate de tratament juridic în exercitarea drepturilor, deoarece debitorul și creditorul nu sunt titulari ai acelorași drepturi - pentru a se pune problema exercitării uniforme a acestora -, ci ai unor drepturi cu conținut diferit. Astfel, în vreme ce creditorul are dreptul să obțină realizarea creanței sale pe calea executării silite, debitorul are obligația corelativa de a executa creanta sau de a se supune executării silite.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca și aceasta critica este nefondata întrucât, la fel ca și în celelalte faze ale procesului, în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat și, în plus, poate formula contestație la executarea silită, ceea ce da expresie atât dreptului sau la apărare, cat și accesului la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție.

Nu se poate retine nici critica conform căreia textul contestat încalcă prevederile art. 136 alin. (2) din Constituție, deoarece art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă nu deroga de la dispoziția constituțională prin care se stabilește ca moneda naționala este leul. Referirea la cursul monedei vizează tranzacțiile comerciale internaționale, în care este firesc, pentru păstrarea echilibrului între partenerii comerciali, să se țină seama de cursul la zi al monedei în care se face plata. Dispoziția nu este contrară Constituției nici în cazurile în care plata se face în lei, prin raportarea convenită de părți, la cursul unei monede străine, căci nici în aceste cazuri nu se ignora calitatea leului de moneda naționala.

De asemenea, Curtea retine că nu este încălcat nici art. 1 alin. (3) din Constituție, referitor la elementele definitorii ale statului român, întrucât prin posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligației stabilite în bani, în raport de criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcție de cursul monedei în care se face plata, nu se instituie vreo ingerinta a altei autorități în activitatea autorității judecătorești, ci, dimpotriva, da substanța scopului de ocrotire a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prin reglementarea unei modalități tehnice de echivalare a obligației stabilite în bani, tocmai pentru a evita perpetuarea unor litigii care au ca sorginte aceeași obligație, dar a carei valoare se schimba continuu din cauza inflației.

În sfârșit, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, și nr. 247 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 22 octombrie 2002. În considerarea acelorași ratiuni, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor nr. 177/2002 și nr. 247/2002 își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) și (3), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) și al art. 136 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timișoara" - S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2003.