Legea nr. 270/2003

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, proprietate publică sau privată, care asigura servicii medicale.

Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare și paliative, de îngrijire în caz de graviditate și maternitate, precum și a nou-nascutului.

Spitalul participa la asigurarea stării de sănătate a populației, potrivit competentelor stabilite de Ministerul Sănătății și Familiei.

Spitalul trebuie să îndeplinească condițiile de autorizare sanitară de funcționare și, după caz, de acreditare prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să dețină sau să obțină autorizația sanitară de funcționare.

Spitalelor care nu obțin autorizația sanitară de funcționare în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătății și Familiei li se suspenda activitatea parțial sau total.

Taxa de acreditare se suporta de spital. Nivelul taxei se aproba prin ordin al ministrului sănătății și familiei, la propunerea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor.

În spitale se pot desfășura și activități de învățământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar și postuniversitar, precum și de cercetare științifică medicală.

Criteriile pentru desfășurarea activităților de cercetare științifică medicală se propun de către Academia de Științe Medicale și se aproba prin ordin al ministrului sănătății și familiei, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării, iar criteriile pentru desfășurarea activităților de învățământ se elaborează și se aproba de către Ministerul Sănătății și Familiei, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării.

Colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, se face pe bază de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului educației și cercetării.

Cercetarea științifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital și finantatorul cercetării, avizat de Academia de Științe Medicale.

Activitățile de învățământ și cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii și deontologiei medicale.

Spitalele au obligația sa desfășoare activități de educație medicală continua pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.

Spitalul asigura condiții de cazare, igiena, alimentație și de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igiena, alimentație și de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei, ce determina prejudicii cauzate pacientilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacientilor din culpa medicală, răspunderea este individuală.

Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistența medicală de urgenta oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critica. După stabilizarea funcțiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitară de profil.

Spitalul va fi în permanenta pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criza și este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.

Cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești, în cazurile menționate la alin. (2), se rambursează de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru păstrarea echilibrului economic financiar intern.

În funcție de teritoriu, spitalele se clasifica în:

a) spitale județene;

b) spitale municipale și orășenești;

c) spitale comunale.

În funcție de specificul patologiei, spitalele se clasifica în:

a) spitale generale;

b) spitale de urgenta;

c) spitale de specialitate;

d) spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.

În funcție de regimul juridic al proprietății, spitalele se clasifica în:

a) spitale publice, care sunt spitale proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, organizate ca instituții publice;

b) spitale private, care sunt spitale proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat;

c) spitale mixte.

În funcție de modul de finanțare, spitalele se clasifica în:

a) spitale cu finanțare din fonduri publice;

b) spitale cu finanțare din fonduri private;

c) spitale cu finanțare mixtă.

Din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele se clasifica în:

a) spitale clinice;

b) spitale universitare.

Spitalele clinice și universitare, institutele, clinicile universitare și secțiile clinice pot primi statut de centre de excelenta pentru activități medicale de o complexitate deosebită, care dovedesc supracalificare profesională și produc rezultate la nivelul standardelor internaționale, la propunerea Ministerului Sănătății și Familiei, cu avizul Academiei de Științe Medicale, prin hotărâre a Guvernului.

Centrele de excelenta beneficiază de un program special de finanțare și dotare cu aparatura medicală de înaltă performanta, program prevăzut distinct în bugetul Ministerului Sănătății și Familiei sau în bugetul ministerelor cu rețea sanitară proprie.

Centrele de excelenta beneficiază de sume suplimentare alocate prin programele naționale de sănătate, evidentiate distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al unității sanitare.

Structura organizatorică a spitalului cuprinde, după caz: secții, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic și tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice și administrative, serviciu de asistența prespitaliceasca și transport urgente, structuri de primiri urgente și alte structuri aprobate de Ministerul Sănătății și Familiei.

Prin regulamentul de organizare și funcționare a spitalului și fișele posturilor aprobate de conducerea spitalului se stabilesc activitățile, modul de organizare, funcționare, atribuțiile și responsabilitățile personalului.

Spitalul județean se organizează, după caz, cu următoarele structuri:

a) departament de urgenta, o structura de asistența medicală prespitaliceasca și transport medicalizat;

b) secții de specialitate cu un număr minim de paturi, aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei pentru: medicina interna, anestezie și terapie intensiva, chirurgie generală, traumatologie și ortopedie, pediatrie, obstetrica-ginecologie și neonatologie, boli infectioase, neurologie, O.R.L. și oftalmologie. Optional se pot organiza secții sau compartimente și în alte specialități;

c) laboratoare cu serviciu de garda;

d) serviciu central de sterilizare;

e) laborator de anatomie patologica și prosectura;

f) serviciu de prevenire și control al infectiilor nozocomiale;

g) departament de informatica;

h) farmacie;

i) departament tehnico-economico-administrativ;

j) statie de recoltare și conservare de sânge și produse de sânge;

k) serviciu de relații cu publicul și audit intern.

Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se negociaza și se contractează în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate.

Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de spital cuprind: consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau chirurgical, îngrijiri, recuperare, medicamente și materiale sanitare, orteze și proteze.

Activitățile organizatorice și functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate și supuse controlului Ministerului Sănătății și Familiei, autoritatea centrala în domeniul asistenței de sănătate publică. Activitatea profesională, precum și respectarea manoperelor și a procedurilor medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare. Problemele de etica și deontologie profesională sunt de competența, după caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmacistilor din România sau a Ordinului Asistentilor Medicali din România.

După acordarea autorizației sanitare de funcționare, spitalele intră în procesul de acreditare, care se efectuează la cererea spitalelor.

Acreditarea garantează faptul ca spitalele funcționează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale și conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.

Acreditarea se acordă de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, instituție autonomă de drept public, cu personalitate juridică, sub controlul Parlamentului, și conferă spitalului dreptul de a intră în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

Comisia are în componenta 7 membri, desemnați astfel: 2 reprezentanți ai Parlamentului, câte unul de fiecare Cameră, 1 reprezentant din partea Ministerului Sănătății și Familiei, 1 reprezentant din partea Colegiului Medicilor din România, 1 reprezentant din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, 1 reprezentant al Asociației Spitalelor din România și 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România. Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor sunt numiți de Parlament, cu avizul comisiilor de sănătate ale celor două Camere, după audierea individuală, pe o perioadă de 4 ani.

Președintele comisiei este ales prin vot din rândul membrilor comisiei, cu majoritate simpla.

Finanțarea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor se face din fondul de rezerva al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în primul an și, ulterior, din surse proprii.

Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor se elaborează de către aceasta, cu avizul Ministerului Sănătății și Familiei, și se aproba prin lege, la propunerea celor două comisii de specialitate ale Parlamentului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi.

Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor primesc o indemnizație lunară în cuantum de 48% din salariul unui secretar de stat.

Constituirea, instruirea și organizarea corpului de experți-acreditori, care este format din specialiști care lucrează în sistemul de sănătate, se stabilesc de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de organizare și funcționare a acesteia.

Procedurile, condițiile de acreditare și ierarhizare a spitalelor, standardele de calitate medicală și indicatorii corespunzatori se aproba prin hotărâre a Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor.

Prin ordin comun al ministrului sănătății și familiei și al președintelui Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, lista cu unitățile spitalicești acreditate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Personalul medical care deține cabinete sau clinici particulare nu va putea ocupa funcții în conducerea spitalelor publice. Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor nu pot ocupa funcții în consiliul de administrație și în conducerea spitalelor.

La solicitarea Ministerului Sănătății și Familiei și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unității sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.

Dacă în urma reevaluarii se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile din momentul acreditării, Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor procedează, după caz, după cum urmează:

a) acorda un termen pentru remedierea situației;

b) schimba categoria de acreditare, atunci când constata ca deficientele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele și condițiile avute în vedere la momentul acreditării;

c) propune Ministerului Sănătății și Familiei retragerea autorizației sanitare de funcționare atunci când se constata abateri grave de la normele sanitare în unitățile spitalicești, concomitent cu retragerea acreditării.

Înființarea sau desființarea spitalelor publice se face prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sănătății și Familiei, cu avizul consiliului local, respectiv județean.

Spitalele private se înființează sau se desființează cu avizul de oportunitate al Ministerului Sănătății și Familiei, prin hotărâre judecătorească.

Reorganizarea, schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sănătății și familiei, la propunerea conducerii spitalelor.

Reorganizarea, schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele private se face cu avizul Ministerului Sănătății și Familiei, prin hotărâre judecătorească.

În actul de înființare a spitalului public se stabilesc cel puțin următoarele elemente: denumirea, tipul de spital, tipul de finanțare, numărul de paturi și categoria de servicii medicale spitalicești acordate.

Conținutul actului de înființare pentru spitalul privat se va stabili printr-o lege specială.

Conducerea executivă a spitalelor publice este constituită din comitetul director și directorul general.

Directorul general este numit de către consiliul de administrație prin concurs.

Din comitetul director fac parte:

a) directorul general adjunct medical;

b) directorul economic;

c) contabilul-șef;

d) directorul de îngrijiri.

Membrii comitetului director sunt numiți de către consiliul de administrație în urma concursurilor susținute, pentru o perioadă de 4 ani.

În cadrul spitalului se organizează consiliul medical, format din medici șefi de secție, șefi de departamente, laboratoare sau compartimente.

Consiliul de administrație este format din 7-9 membri, în funcție de mărimea spitalului și complexitatea serviciilor medicale acordate. Președintele consiliului de administrație este ales din rândul membrilor săi, cu majoritate simpla din numărul total.

Membrii consiliului de administrație sunt:

a) 1 reprezentant al Ministerului Sănătății și Familiei sau al direcției de sănătate publică, după caz;

b) 2 reprezentanți numiți de consiliul județean sau local;

c) 1 reprezentant al finanțelor publice locale;

d) 1 reprezentant al Colegiului Medicilor din România;

e) 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România;

f) directorul general;

g) 2 reprezentanți ai senatului universitar, pentru spitalele clinice și universitare.

La ședințele consiliului de administrație participa, fără drept de vot, câte un reprezentant al organizațiilor sindicale și patronale.

Consiliul de administrație este condus de către președinte.

Atribuțiile principale ale consiliului de administrație sunt următoarele:

a) aproba bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului;

b) organizează concurs pentru ocuparea funcțiilor de director general, director general adjunct medical și celorlalte funcții de director. Președintele consiliului de administrație numește în funcție persoanele care au promovat concursul;

c) analizează și recomanda măsuri pentru dezvoltarea activității spitalului, în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populației;

d) analizează și propune lista investițiilor care urmează să se realizeze într-un exercițiu financiar;

e) analizează modul de îndeplinire a obligațiilor asumate prin contracte și activitatea directorului general și a comitetului director, dispunând măsuri de imbunatatire a activității;

f) negociaza și încheie, prin președinte și directorul general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

Consiliul de administrație se întrunește lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea majorității membrilor săi, a președintelui sau a directorului general, și ia decizii cu majoritatea simpla din numărul total al membrilor.

Membrii consiliului de administrație primesc o indemnizație de ședința în cuantum de 20% din salariul directorului general, de la capitolul "Venituri proprii ale spitalului".

Pentru spitalele clinice și universitare, precum și institutele clinice, candidații la funcția de director general trebuie să fie obligatoriu cadre didactice universitare de predare.

Directorul general trebuie să aibă obligatoriu competența în management sanitar și sa încheie contract de administrare, pe un mandat de 4 ani, cu consiliul de administrație, pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Sănătății și Familiei, cu posibilitatea de a fi reînnoit.

Directorul general este ordonator de credite și reprezintă spitalul în relațiile cu terții.

Directorul general conduce activitatea comitetului director, fiind președintele acestuia.

În spitalele clinice și universitare, institutele clinice și spitalele județene, comitetul director este constituit din:

a) director general;

b) director general adjunct medical;

c) director economic;

d) director de îngrijiri, de profesie asistent medical;

e) contabil-șef, pentru spitalele cu peste 500 de paturi.

Comitetul director este numit de consiliul de administrație pe baza concursurilor susținute.

Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului între ședințele consiliului de administrație.

Conducerea spitalelor publice răspunde în fața direcției de sănătate publică și/sau a Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv în fața ministerului de resort, pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin.

Revocarea membrilor comitetului director, și anume a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului economic, a contabilului-șef sau a directorului de îngrijire, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanță a activității stabiliți în contractul de administrare sau în cazul săvârșirii de abuzuri sau abateri, se face de către consiliul de administrație, la propunerea Ministerului Sănătății și Familiei, a direcției județene de sănătate publică, în funcție de subordonare, și/sau a ministerului de resort.

Spitalul are obligația sa înregistreze, sa stocheze, sa prelucreze și sa transmită informațiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Raportarile se fac către direcția de sănătate publică teritorială și constituie baza de date, la nivel național, pentru decizii majore de politica sanitară și pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene și Organizației Mondiale a Sănătății.

Spitalul are obligația sa furnizeze caselor de asigurări de sănătate informațiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.

Documentația primara, ca sursa a acestor date, va fi păstrată, securizata și asigurata sub forma de document scris și electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementărilor legale în vigoare.

În spitalele clinice și universitare activitatea de învățământ și cercetare este condusă de șeful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferențiar din clinica respectiva. Șeful clinicii nu poate fi cadru didactic consultant.

În cazul în care mai multe cadre didactice îndeplinesc condiția prevăzută la alin. (1) în aceeași clinica universitară, desemnarea șefului clinicii se face de către consiliul facultății, se confirma de senatul universitatii și se aproba prin ordin al ministrului sănătății și familiei. Secțiile din aceeași clinica universitară sunt conduse de șefii secțiilor și se subordonează șefului clinicii.

Separat de veniturile realizate de către spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, din serviciile medicale oferite contra cost pacientilor, spitalele publice vor fi finanțate după cum urmează:

a) de la bugetul de stat și bugetul Ministerului Sănătății și Familiei;

b) de la bugetul consiliului județean, pentru spitalele județene;

c) de la bugetul consiliului local și al consiliului județean, pentru spitalele locale;

d) de la bugetul ministerului de resort, pentru spitalele cu rețea sanitară proprie.

De la bugetul de stat se asigura:

a) desfășurarea activităților cuprinse în programele naționale de sănătate;

b) dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanta, în condițiile legii;

c) investiții legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuție;

d) expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cazuri de forta majoră;

e) modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente;

f) activități specifice unităților și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.

Bugetele locale pot participa la finanțarea unor cheltuieli pentru finalizarea construcțiilor noi și realizarea de lucrări de reparații curente și capitale, precum și pentru dotarea cu aparatura medicală.

Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

a) donații și sponsorizări;

b) legate;

c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutica;

d) închirierea temporară, fără pierderea totală a folosinței, a unor spații medicale, dotări cu echipamente sau aparatura medicală către alți furnizori de servicii medicale;

e) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenți economici;

f) editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical;

g) servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea pacientilor ori a angajatorilor;

h) servicii de asistența medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor;

i) alte surse.

Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate reprezintă sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri și cheltuieli și se negociaza de către consiliul de administrație cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în funcție de indicatorii stabiliți în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.

În cazul refuzului uneia dintre părți de a semna contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv ai ministerului de resort, precum și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care, în termen de maximum 10 zile, soluționează divergențele.

Spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale și cu casele de asigurări de sănătate private.

Spitalele clinice și universitare se finanțează prioritar diferențiat, avându-se în vedere complexitatea serviciilor medicale și a activităților de învățământ, pe baza normelor elaborate în comun de către Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării și Casa Naționala de Asigurări de Sănătate.

Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei, cu consultarea ministerelor și a instituțiilor cu rețele sanitare proprii.

Bugetul de venituri și cheltuieli al spitalelor publice, spitalelor clinice și universitare, institutelor clinice și spitalelor județene se aproba și se supune validării, până la data de 31 decembrie a anului curent, direcției județene de sănătate publică sau Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcție de subordonare. Pentru partea de cheltuieli care se propune a fi acoperită prin finanțare de la bugetele locale se va obține și avizul consiliului local respectiv.

Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar și trimestrial direcțiilor de sănătate publică, Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcție de subordonare.

Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar și trimestrial și consiliului local și/sau județean, după caz, dacă beneficiază de finanțare din bugetele locale.

Direcțiile de sănătate publică analizează execuția bugetelor de venituri și cheltuieli lunare și trimestriale și le înaintează Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv ministerului de resort, după caz. Dacă se constata abateri față de indicatorii din contractul de administrare, direcția de sănătate publică le sesizează și face propuneri pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Sănătății și Familiei.

Auditul financiar intern se exercită de o structura specializată, organizată în condițiile legii la nivelul spitalului, sau, după caz, de către direcția de sănătate publică sau de către Ministerul Sănătății și Familiei, respectiv de ministerul de resort.

Controlul asupra activității financiare a spitalului public se face, în condițiile legii, de către Curtea de Conturi, Ministerul Sănătății și Familiei, de ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege.

Fondul de dezvoltare a spitalului se constituie din următoarele surse:

a) amortizarea calculată lunar și cuprinsă în cheltuielile spitalului;

b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum și din cele casate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare;

c) sponsorizări cu destinația "dezvoltare";

d) o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri și cheltuieli înregistrat la finele exercițiului financiar;

e) sume rezultate din închirieri, vânzări sau concesionari.

Fondul de dezvoltare se utilizează pentru procurarea de echipamente și aparatura medicală și de laborator necesare desfășurării activității spitalului și se aproba o dată cu bugetul de venituri și cheltuieli.

Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele anului se reportează în anul următor, fiind folosit cu aceeași destinație.

Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum și a celorlalte categorii de personal se stabilește potrivit legii.

Cadrele didactice care își desfășoară activitatea în unitățile sanitare prevăzute la art. 6 și 7, precum și în unitățile asimilate acestora beneficiază de o indemnizație de 50% din drepturile salariale cuvenite funcției și gradului profesional, acordată în plus față de retributia cuvenită din învățământ.

Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează și devin disponibile, precum și aparatura medicală pot fi, în condițiile legii, închiriate, concesionate sau, după caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării și funcționarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistența medicală ori socială.

Fac excepție de la prevederile alin. (1) spațiile destinate desfășurării activității de învățământ superior medical și farmaceutic uman.

Sumele obținute din închirierea, concesionarea sau vânzarea imobilelor și a aparaturii medicale existente constituie venituri ale bugetelor locale și se vor utiliza în scopul achiziționării de aparatura medicală.