Decizia nr. 244/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Cluj - Secția civilă în Dosarul nr. 7.645/2002.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, care își menține valabilitatea și în prezenta cauza. În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale cetățenilor, arata ca acestea nu sunt incidente în cauza, deoarece ordonanța criticata reglementează cu privire la executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.645/2002, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată de instanța din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Tribunalul Cluj - Secția civilă arata ca prevederile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) și ale art. 49 din Constituție, deoarece textele de lege criticate nu se încadrează în nici una dintre situațiile în care "poate fi restrâns dreptul fundamental la garantarea creanțelor împotriva statului". Se considera ca sunt incalcate și dispozițiile constituționale ale art. 49 alin. (2), prin aceea ca prevederile criticate "ating însăși existenta dreptului, câtă vreme nu fixează un termen sau o sancțiune în sarcina ordonatorului de credite, lăsând la latitudinea sa subiectiva termenul și modalitatea de plată, nefixand nici măcar o ordine de satisfacere a creanțelor".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca limitarea executării, instituită de ordonanța, numai asupra resurselor bănești ale instituțiilor publice alocate de la buget, în acest scop, este concordanta cu principiile Constituției. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat constituie "o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 1: "Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva.";

- Art. 2: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.";

- Art. 3: "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii."

Tribunalul Cluj - Secția civilă considera ca aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și ale art. 49 din Constituție, care prevăd:

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca prevederile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , au mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate, prin raportare la art. 41 din Constituție.

Astfel, prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a reținut ca: "[...] dispozițiile legale criticate instituie anumite limite ale executării silite, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceasta destinație, dar aceste limite nu contravin dispozițiilor art. 41 și ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protecția proprietății private. Ratiunea reglementării acestor dispoziții o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotită o infrangere a dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private și garantarea creanțelor asupra statului."

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluției pronunțate.

În plus, în aceasta cauza o alta critica de neconstituționalitate consta, în esenta, în susținerea potrivit căreia prevederile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

lasă la latitudinea subiectiva a ordonatorilor de credite termenul și modalitatea de plată a obligațiilor instituțiilor publice, aducandu-se astfel atingere dreptului statului la satisfacerea creanțelor sale. Se considera ca în felul acesta se încalcă prevederile art. 49 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății".

Curtea constata ca sustineri asemănătoare au mai fost formulate într-o cauza în care tot Tribunalul Cluj, dar Secția comercială și de contencios administrativ, a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege. În legătură cu acestea Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, și s-a reținut ca art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție consacra dreptul legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate și ale creanțelor asupra statului. "Or, este tocmai ceea ce se realizează pe calea

Ordonanțe Guvernului nr. 22/2002 . Instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnă negarea posibilității acestuia de a și-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acțiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifica restrangerea accesului liber la justiție". De asemenea, a mai reținut ca, "atâta vreme cat norma constituțională garantand creanțele asupra statului nu precizează ca aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în aceasta materie prin ordonanța, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor, cu respectarea exigențelor impuse de constituirea și executarea bugetului, nu fac decât sa dea expresie obligației constituționale a garantarii obligațiilor asupra statului".

Pentru argumentele reținute în Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, care își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, Curtea constata ca prevederile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

nu încalcă nici dispozițiile art. 49 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată de instanța din oficiu în Dosarul nr. 7.645/2002 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2003.