Decizia nr. 326/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 22/2002 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri…
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, avocat Stan Tarnoveanu cu delegația depusa în ședința, lipsind partea Consiliul General al Municipiului București, prin primarul general, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 și nr. 353C/2002, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "V-Tabac România" - S.A. în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecătoriei Arad, de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecătoriei Arad, respectiv de Societatea Comercială "V-Tabac România" - S.A. în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal se prezintă partea Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsa fiind autorii excepțiilor și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție chestiunea conexarii dosarelor, având în vedere conținutul identic al excepțiilor ridicate. Apărătorul autoarei excepției Irina Pop, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, precum și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 și nr. 353C/2002 la Dosarul nr. 280C/2002, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autoarei excepției Irina Pop solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (2), precum și pe cele ale art. 135, deoarece, conform dispozițiilor legale criticate, executarea silită a creanțelor împotriva statului se poate face numai după manifestarea prealabilă a ordonatorului principal de credite al instituției respective. De asemenea, susține și încălcarea principiului separației puterilor în stat, datorită imixtiunii puterii executive și a celei legislative în atribuțiile puterii judecătorești, prin faptul ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă devenită titlu executoriu nu se poate executa decât cu acordul ordonatorului principal de credite și din sume special prevăzute în buget. Invoca, totodată, jurisprudenta Curții Constituționale, pe cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la principiul efectivitatii drepturilor, precum și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul "Hornsby împotriva Greciei"), referitoare la principiul separației puterilor în stat.
Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate și ca, totodată, sunt în concordanta cu dispozițiile legii bugetului de stat pe anul 2002, precum și cu cele ale legii finanțelor publice.
Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciind ca dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la protecția proprietății private, deoarece se limitează posibilitatea valorificării unei creanțe asupra statului, ceea ce contravine și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, reprezentantul Ministerului Public susține ca
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
a fost emisă cu încălcarea domeniului prevăzut de legea de abilitare, contravenind astfel dispozițiilor constituționale ale art. 114 alin. (2) și ale art. 107 alin. (3).
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București, respectiv prin Încheierea din 11 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecătoriei Arad, prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecătoriei Arad, și prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecătoriei Arad, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Irina Pop, de Societatea Comercială "V-Tabac România" - S.A. și de instanța de judecată, din oficiu, în cauze aflate pe rolul acestor instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin, pe de-o parte, ca
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
depășește limitele domeniului cuprins în legea specială de abilitare. Pe de altă parte, arata ca dispozițiile legale criticate infrang principiul separației puterilor în stat, precum și dispozițiile art. 125 din Constituție, prin "imixtiunea unui organ al executivului în activitatea instanțelor judecătorești, în înfăptuirea actului de justiție". De asemenea, menționează că prin dispozițiile criticate se încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (2), prin faptul ca s-a instituit o procedură executionala specială, care favorizează instituțiile bugetare și nesocoteste "dreptul de proprietate asupra sumelor, pentru care Guvernul, în mod nelegal, refuza executarea". Totodată, susțin și infrangerea dispozițiilor art. 135 din Constituție, referitoare la proprietatea publică, deoarece, în lipsa dispoziției ordonatorilor de credite, "bunurile aparținând domeniului privat al statului capata, fără nici un temei legal, caracterul de insesizabilitate specific bunurilor proprietate publică a statului".
În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate de instanța de judecată, din oficiu, se susține ca prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
sunt neconstituționale, deoarece "art. 3 din aceasta ordonanța poate constitui un impediment legal în executarea obligațiilor de plată ale unor instituții bugetare, obligații stabilite în temeiul unei hotărâri judecătorești". Apreciază, de asemenea, ca prin dispozițiile legale criticate se instituie "o condiție suspensivă, constând în voința debitorului", iar prin împiedicarea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești se aduce atingere principiului independenței justiției, prevăzut de art. 123 alin. (2) din Constituție, precum și principiului separației puterilor în stat.
Judecătoria Sectorului 4 București, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, apreciind ca, prin dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 , "instituțiile publice debitoare sunt puse într-o situație privilegiată față de oricare creditor persoana fizica sau juridică, rezultând o imixtiune a executivului în activitatea de judecată". Ca atare, apreciază ca dispozițiile criticate infrang principiul separației puterilor în stat și încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) din Constituție, prin care se consacra, în materia proprietății, egalitatea de tratament în fața legii, indiferent de titular.
Judecătoria Arad, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile legale criticate contravin principiului separației puterilor în stat și încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție, prin neplata și executarea la timp a unor debite din partea statului către societatea privată debitoare.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: "În acord cu dispozițiile
art. 51 din Legea nr. 743/2001
a bugetului de stat pe anul 2002, prin
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
s-au stabilit modalitățile de plată a unor sume datorate de instituțiile publice în baza unor titluri executorii. [...] Din lectura textului ordonanței rezultă în mod clar ca prin aceasta reglementare nu s-a urmărit decât instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activității instituțiilor publice prin blocarea conturilor bugetare ale acestora fără a se tine seama de destinația sumelor stabilite prin buget." În continuare, Guvernul arata ca dispozițiile legale criticate nu conțin nici o referire la interdicția executării asupra bunurilor din inventarul instituțiilor publice aparținând domeniului privat, care rămân în continuare supuse dispozițiilor de drept comun privind executarea silită și, ca atare, nu se poate retine o încălcare a dispozițiilor art. 41 și nici ale art. 135 din Constituție, astfel cum susțin autorii excepției. "Singura derogare pe care o instituie ordonanța de la dreptul comun privind executarea silită se referă numai la executarea silită prin poprire, iar în cadrul acesteia nu face decât sa impună obligația respectării destinației creditelor bugetare, stabilind ca regula posibilitatea satisfacerii creanțelor numai de la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva. În rest, întreaga procedura de drept comun a executării silite, inclusiv căile de atac și termenele prevăzute în Codul de procedură civilă rămân aplicabile."
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece, pe de-o parte, ordonanța a fost emisă cu depășirea condițiilor prevăzute de legea de abilitare, "care este foarte clara, precisa și limitativa", iar pe de altă parte, dispozițiile legale criticate încalcă principiul constituțional al ocrotirii proprietății private, "prin lăsarea la latitudinea ordonatorului de credite a posibilității de executare a plăților la care sunt obligate instituțiile publice, în baza unor titluri executorii". De asemenea, arata ca dispozițiile criticate pot întârzia sau împiedica punerea în executare a unui titlu executoriu, ceea ce este contrar principiilor și prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate, asa cum a arătat și Curtea Constituțională în deciziile sale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002. Ulterior sesizării,
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
a fost aprobată cu completări prin
Legea nr. 288 din 15 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Ca urmare a acestor completări, dispozițiile criticate de autor ca fiind neconstituționale au următorul conținut:
"Art. 1. - Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva.
Articolul 2
Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Articolul 3
În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Articolul 4
Persoanele care efectuează operațiuni de plati prin trezoreria statului, cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe, sunt pedepsite potrivit legii."
În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:
- Art. 41 alin. (1) și alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.";
- Art. 123 alin. (2): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";
- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.
(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";
- Art. 135: "(1) Statul ocrotește proprietatea.
(2) Proprietatea este publică sau privată.
(3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(4) Bogățiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."
I. Analizând critica de neconstituționalitate referitoare la emiterea
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
cu depășirea domeniului stabilit de legea specială de abilitare, Curtea retine ca
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
a fost emisă în temeiul dispozițiilor
art. 1 pct. III.3 din Legea nr. 751 din 27 decembrie 2001
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 27 decembrie 2001), dispoziții care au următorul conținut: "În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția României Guvernul este abilitat [...] sa emita ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: [...] III. Puterea judecătorească: [...] 3. reglementări privind executarea prin poprire a conturilor instituțiilor publice deschise la Trezoreria statului." Pe de altă parte, ulterior sesizării Curții Constituționale,
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
a fost aprobată de către Parlament prin
și, ca urmare a acestei aprobări, nu mai este posibila criticarea ordonanței sub acest aspect, deoarece conținutul sau a devenit lege, reglementarea inițială instituită prin ordonanța devenind exclusiv actul legiuitorului, expresia voinței sale. Pentru aceste motive, Curtea constata ca aceasta critica de neconstituționalitate nu poate fi primită.
II. Examinând celelalte critici de neconstituționalitate, Curtea retine ca prin dispozițiile legale criticate s-au reglementat condițiile în care se realizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituție și în legea finanțelor publice.
Astfel, conform art. 136 alin. (1) din Constituție, "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale [...] instituțiilor publice sunt reglementate prin lege". În deplina concordanta cu aceasta prevedere constituțională,
privind finanțele publice instituie reguli cu caracter general privind utilizarea de către instituțiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcționarea acestora, cum ar fi: prevederea unei destinații precise și limitative a cheltuielilor, angajarea cheltuielilor numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, obligația ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita destinațiilor aprobate.
Dispozițiile legale criticate nu împiedica executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, asa cum, fără temei, se susține în motivarea excepțiilor, ci, dimpotriva, fac posibila aceasta executare, prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua "toate măsurile ce se impun [...] pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii". Ca atare, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin principiului separației puterilor în stat, nerealizandu-se o ingerinta a puterii executive în procesul de realizare a justiției, deoarece hotărârea judecătorească investită cu titlu executoriu are putere de lege, terțul poprit neputându-se opune executării acesteia.
Fără indoiala, dispozițiile legale criticate instituie anumite limite ale executării silite, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceasta destinație, dar aceste limite nu contravin dispozițiilor art. 41 și ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protecția proprietății private. Ratiunea reglementării acestor dispoziții o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotită o infrangere a dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private și garantarea creanțelor asupra statului.
Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop reprezintă o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea măsura de protecție a debitorului nu este singulara în legislația executionala, fiind de amintit în acest sens prevederile
art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, precum și cele ale art. 406 din Codul de procedură civilă, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor bunuri ale debitorului și ale familiei sale.
Referitor la susținerea autorilor excepției, conform căreia dispozițiile legale criticate constituie o ingerinta a puterii legislative în atribuțiile puterii judecătorești, incalcandu-se astfel principiul separației puterilor în stat, Curtea retine ca normele legale criticate conțin reguli de procedura, poprirea fiind o modalitate de executare silită la care nu participa doar instanța de judecată, ci și creditorul, debitorul și terțul poprit, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, stabilirea procedurii de judecată este de competența legiuitorului. Astfel, nu se poate retine ca stabilirea de către legiuitor a unor condiții în care își exercită atribuțiile instituțiile publice debitoare și terțul poprit ar constitui o imixtiune în sfera atribuțiilor puterii judecătorești.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului independenței justiției, Curtea retine ca nici aceasta nu poate fi primită, deoarece art. 123 alin. (2) din Legea fundamentală nu are incidența în cauza, dispozițiile legale criticate nereferindu-se la independenta judecătorilor.
Ca atare, Curtea constata ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
nu încalcă prevederile Legii fundamentale și, în consecința, excepția de neconstituționalitate invocată urmează a fi respinsă.
În același sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, prin care a statuat ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
sunt în concordanta cu prevederile și principiile constituționale. Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții Constituționale în materie, atât soluția, cat și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.
Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 , aprobată cu completări prin
Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 București, de Societatea Comercială "V-Tabac România" - S.A. în dosarele nr. 5.139/2002 și nr. 1.351/2002 ale Judecătoriei Arad și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecătoriei Arad.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2002.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.