Decizia nr. 199/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, , cu modificările ulterioare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 (prevederi anume) LEGEA contenciosului administrativ
- Legea nr. 50/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Costica Bulai - președinte
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
și ale
art. 28 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Cu privire la
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale prealabile sesizării instanței de judecată nu constituie o încălcare a art. 21 din Legea fundamentală, care consacra accesul liber la justiție. De asemenea, pune concluzii de respingere a excepției ridicate și în privinta
art. 28 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, deoarece aceste prevederi legale nu au legătură cu art. 43 și 134 din Constituție, invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.341/CA/2002, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
și ale
art. 28 din Legea nr. 50/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din București într-un litigiu cu primarul municipiului București și primarul sectorului 2 București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
ingradesc exercițiul dreptului de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, deoarece condiționeaza posibilitatea sesizării instanței judecătorești, pentru anularea unui act administrativ ori pentru obligarea organului administrativ la eliberarea unui act, de depunerea, în prealabil, a unei reclamații la autoritatea administrativă respectiva. De asemenea, considera ca fiind neconstituționale și dispozițiile
art. 28 din Legea nr. 50/1991 , astfel cum au fost modificate prin pct. 28 din
Legea nr. 453/2001 , întrucât acestea prevăd dreptul "autorităților administrației publice locale sa desfiinteze construcțiile amplasate pe domeniul public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor fără sesizarea instanței judecătorești, permitand astfel nașterea unor abuzuri și a unor decizii arbitrare ale autorităților administrației publice". Apreciază ca aceste reglementări sunt contrare prevederilor art. 43 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă considera că nu poate fi analizata constituționalitatea
art. 5 din Legea nr. 29/1990 , întrucât acest text de lege a intrat în vigoare anterior adoptării Constituției. De altfel, "instituirea unei proceduri prealabile investirii instanței nu echivaleaza cu îngrădirea accesului la justiție, ci doar condiționeaza acest acces de sesizarea organului administrativ emitent cu o cerere privind desființarea propriului act". În ceea ce privește dispozițiile
art. 28 din Legea nr. 50/1991 , instanța apreciază ca "desființarea pe cale administrativă a construcțiilor edificate fără autorizație pe domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale nu poate constitui în nici o situație un abuz al autorității, ci un mijloc de asigurare a respectării legii de către cetățeni".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază ca textul
art. 5 din Legea nr. 29/1990
nu contravine accesului liber la justiție, întrucât "instituirea unei proceduri administrative prealabile sesizării instanței judecătorești este în interesul persoanei vătămate printr-un act administrativ, și anume acela de a obține mai rapid din partea autorității emitente a actului o recunoaștere a dreptului sau a interesului legitim pretins", fără a împiedica persoana nemultumita de modul de rezolvare a reclamației administrative să se adreseze instanței judecătorești. Prevederile
art. 28 din Legea nr. 50/1991 , respectiv sancțiunea desființării construcțiilor efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, nu contravin Constituției, iar deciziile organelor administrației publice pot fi atacate la instanța de contencios administrativ. Astfel, excepția ridicată este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie următoarele dispoziții legale:
-
Articolul 5
alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, potrivit căruia: "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată sa rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.";
-
Articolul 28
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997 și modificată prin
Legea nr. 453/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, care prevede că: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 27, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competența, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(2) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orășenești, municipale ori județene, după caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale, în condițiile legii."
Potrivit susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".
Examinând textele de lege criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea Constituțională retine următoarele:
Cu toate ca
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
este anterioară Constituției din 1991, art. 5 din această lege a rămas în vigoare, în sensul dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, întrucât prevederile sale nu contravin actualei Legi fundamentale.
În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicționale prealabile sesizării instanțelor judecătorești nu este de natura sa ingradeasca exercițiul dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, ci, dimpotriva, constituie o măsura de protecție care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justiție. De altfel, este de competența exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale și evitarea cheltuielilor de judecată (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999).
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la
Legea nr. 50/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, aceasta prevede obligativitatea obținerii, de la organul administrației publice locale competent, a unei autorizații corespunzătoare pentru executarea lucrărilor de construcție, iar executarea unor lucrări fără autorizație este considerată contravenție și sancționată ca atare. Pe lângă sancțiunea amenzii, legea prevede și sancțiunea desființării construcțiilor edificate fără autorizație.
Conform regulii generale înscrise în art. 27 din lege, în cazul în care contravenientul nu se conformează dispoziției privind desființarea construcției realizate, autoritatea administrației publice locale se adresează instanței judecătorești competente, pentru a-l obliga pe contravenient sa desfiinteze construcția.
Articolul 28
deroga de la aceasta regula generală, prevăzând ca, în situația neexecutării benevole de către contravenient a obligației de desființare a construcției edificate pe domeniul public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, construcția respectiva va putea fi desfiintata pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competența, fără a mai sesiza instanța judecătorească, pe cheltuiala contravenientului.
Curtea observa ca aceste reglementări legale nu au nici o legătură cu prevederile art. 43 sau 134 din Constituție, a căror încălcare a fost susținută de către autorul excepției.
Aplicarea și executarea unei sancțiuni contravenționale, inclusiv cea de confiscare a unor bunuri ori de desființare a unor lucrări de construcție, chiar dacă au ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului, nu pot fi considerate ca fiind contrare principiilor înscrise în art. 41 din Constituție, privitoare la ocrotirea proprietății private.
De asemenea, nici aplicarea și executarea sancțiunilor contravenționale de către autoritatea administrației publice locale în cadrul căreia activează agentul constatator nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
Pentru prevenirea ori eliminarea unor eventuale abuzuri, contravenientul are acces neingradit la justiție pentru a contesta realitatea constatărilor referitoare la săvârșirea contravenției, sancțiunea aplicată, precum și dispoziția autorității administrației publice locale privind desființarea construcțiilor edificate.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
și ale
art. 28 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2003.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.