Decizia nr. 238/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție invocate de autorul excepției, ci reprezintă o măsura luată de legiuitor pentru ocrotirea persoanei și a libertății sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.749/2002, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Pop, inculpat în dosarul respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, pornind de la premisa ca plângerea prealabilă este un mod de ocrotire a proprietății private, susține ca prin dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între modul de ocrotire a proprietății pe timp de zi sau pe timp de noapte, deși, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, proprietatea privată este în mod egal ocrotită, indiferent de titular. Asa fiind, susține autorul excepției, nu poate să existe nici o diferența în privinta începerii urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale pentru alineatul 1 sau 2 al art. 192 din Codul penal, la plângerea prealabilă sau nu. După opinia sa, indiferent de împrejurările săvârșirii faptei, plângerea prealabilă a persoanei vătămate trebuie să fie necesară nu numai atunci când violarea de domiciliu are loc ziua, dar și când este săvârșită în timpul nopții, fără nici o discriminare.

Judecătoria Targu Mures considera ca prevederile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal nu contravin art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece prin incriminarea faptei menționate s-a urmărit apărarea inviolabilitatii domiciliului, iar nu proprietatea. Faptul ca legea prevede condiția plângerii prealabile numai pentru varianta simpla a infracțiunii de violare de domiciliu, nu și pentru varianta agravată, nu restrânge în nici un fel drepturile și libertățile fundamentale recunoscute de Constituție. Pedeapsa mai grea și urmărirea din oficiu a infracțiunii de violare de domiciliu în varianta agravată se explica prin gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite în împrejurările agravante prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arata ca punerea în mișcare din oficiu a acțiunii penale pentru violarea de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal nu aduce atingere apărării în mod egal a proprietății, ci asigura apărarea mai eficienta a inviolabilitatii domiciliului.

Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal, potrivit cărora: "În cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală."

Autorul excepției susține ca dispozițiile alin. 3 sunt neconstituționale, deoarece prevăd condiția plângerii prealabile numai pentru violarea de domiciliu în varianta simpla, nu și pentru varianta agravată a infracțiunii, deși în ambele variante fapta este aceeași. Prin aceasta, autorul susține ca se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, astfel încât dispozițiile criticate creează o discriminare, instituindu-se "un regim juridic diferențiat asupra aceleiași proprietăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea retine ca prevederile art. 192 alin. 2 din Codul penal reglementează una dintre infracțiunile contra libertății persoanei (iar nu contra patrimoniului, cum se susține în motivarea excepției), și anume varianta agravată a infracțiunii de violare de domiciliu, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale și exercitarea acesteia se fac din oficiu. Aceste dispoziții nu sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), deoarece textul incrimineaza, indiferent de titular și de forma de proprietate sau posesie legală, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinta, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a-l părăsi la cererea acesteia, nefiind încălcat principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private.

Astfel fiind, rezultă că nu se creează nici o discriminare sau o ocrotire privilegiată a dreptului de proprietate privată în raport cu titularul. Sancționarea mai aspra a patrunderii fără drept, respectiv a refuzului de a părăsi locuinta, în modalitatea săvârșirii acesteia pe timpul nopții, în raport de varianta simpla a infracțiunii, este numai o consecința a pericolului social ridicat pe care îl reprezintă fapta săvârșită în împrejurările menționate. Instituirea procedurii plângerii prealabile numai pentru varianta simpla, nu și pentru varianta agravată a infracțiunii de violare de domiciliu, este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

În legătură cu protecția constituțională a proprietății private, Curtea a apreciat ca aceasta nu este lezata prin pornirea din oficiu a urmăririi penale pentru anumite infracțiuni. Dimpotriva, existenta pericolului social al unei infracțiuni impune măsuri adecvate de apărare a ordinii de drept, iar urmărirea penală din oficiu în cazul acestor infracțiuni asigura o protecție mai energica a valorilor sociale ocrotite. În acest sens, este, spre exemplu, Decizia nr. 31 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 3.749/2002 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.