Decizia nr. 477/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuș, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Șerban, Eugen Silviu Filios și Victor Calotă, în Dosarul nr. 1.909/87/2016 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 109D/2017.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017, nr. 1.606D/2017 și nr. 2.578D/2017, având ca obiect aceleași excepții de neconstituționalitate, ridicate de Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ștefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuța, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoașcă, Vasilica Stroe, Niță Botin, Gheorghe Voinea, Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ștefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ștefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor și Ștefan Constantin, în dosarele nr. 9.903/3/2016 și nr. 25.910/3/2016 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ilie Drăgulin în Dosarul nr. 19.382/3/2016 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și de Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas și Dorina Otescu, în Dosarul nr. 837/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarele nr. 109D/2017, nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017 și nr. 1.606D/2017, autorii excepției au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 802D/2017, nr. 1.187D/2017, nr. 1.606D/2017 și nr. 2.578D/2017, la Dosarul nr. 109D/2017, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 109D/2017, prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.909/87/2016, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuș, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Șerban, Eugen Silviu Filios și Victor Calotă.

8.

În dosarele Curții Constituționale nr. 802D/2017 și nr. 1.187D/2017, prin Sentința civilă nr. 11.585 din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 9.903/3/2016, și, respectiv, prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 25.910/3/2016, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ștefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuța, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoașcă, Vasilica Stroe, Niță Botin, Gheorghe Voinea, Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ștefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ștefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor și Ștefan Constantin.

9.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.606D/2017, prin Sentința nr. 1.049 din 27 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 19.382/3/2016, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Ilie Drăgulin.

10.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.578D/2017, prin Încheierea civilă din 14 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 837/30/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas și Dorina Otescu.

11.

În toate aceste dosare, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect soluționarea cererilor formulate de reclamanți, autori ai excepției de neconstituționalitate, prin care solicitau: plata, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizației prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 ; calcularea indemnizației reparatorii utilizând drept indicator câștigul salarial mediu brut; restituirea indemnizației reparatorii neacordate conform prevederilor

Legii nr. 283/2011 ; restituirea contribuției de asigurări sociale de stat în procent de 5,5% reținute ilegal.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că au fost prejudiciați prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizației reparatorii instituit de

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004

- potrivit căruia indemnizația se calculează raportat la salariul mediu brut aferent anului pentru care se face plata - și, ca atare, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale. Astfel, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate - norme temporare - îi discriminează prin modul de calcul al indemnizațiilor stabilite de

Legea nr. 341/2004 , și anume prin raportarea la indemnizația aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege contravin prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece revoluționarii sunt discriminați în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit, în mod real, procentul de 15% cu care le-a fost diminuat venitul. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de

Legea nr. 118/2010

au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și asigurărilor sociale, în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de

Legea nr. 341/2004

au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la

art. 4

și

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , diminuarea cu 15% a drepturilor revoluționarilor la indemnizația reparatorie și indemnizația lunară a persistat și persistă.“ Discriminarea operează atât față de celelalte categorii de beneficiari ai

Legii nr. 341/2004 , cât și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987. Autorii excepției mai susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor

art. 22 alin. (1)

și

art. 47 alin. (2),

deoarece indemnizația prevăzută de

Legea nr. 341/2004 , indemnizație care nu se mai acordă, potrivit dispozițiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit și a folosit la garantarea împrumuturilor obținute de la bănci. Or, cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială. În continuare se susține că dispozițiile criticate contravin și

art. 53 din Constituție , referitor la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți. Astfel, atât diminuarea indemnizațiilor de revoluționari, cât și neacordarea indemnizațiilor prevăzute la

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

nu au justificare adecvată și nu respectă proporționalitatea în raport cu situația care le-a determinat. Astfel, viciile de neconstituționalitate s-au păstrat și prin reglementarea celorlalte norme criticate, prin care s-a prelungit soluția neacordării indemnizației prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

și, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizații prevăzute de

Legea nr. 341/2004 , fără a se utiliza algoritmul de calcul prevăzut de lege. Or, prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014,

paragraful 23, Curtea Constituțională a reținut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi.

13.

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate, deoarece reprezintă măsuri adoptate de legiuitor în vederea stabilirii echilibrului bugetar și reducerii cheltuielilor bugetare. Autoritățile statului dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale. Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale

nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 ,

nr. 88 din 28 februarie 2013

și

nr. 173 din 19 martie 2015 . În Dosarul nr. 2.578D/2017, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece nu este motivată.

16.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în deciziile Curții Constituționale

nr. 554 din 17 decembrie 2013 ,

nr. 42 din 22 ianuarie 2014 ,

nr. 244 din 29 aprilie 2014 ,

nr. 483 din 23 septembrie 2014 ,

nr. 178 din 29 martie 2016

și

nr. 398 din 15 iunie 2016 , în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Ministerului Muncii și Justiției Sociale, depus la dosare, concluziile scrise ale autorilor excepției depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale a rt. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare, îl constituie prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,

cap. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . În realitate, din susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, reiese că aceștia critică următoarele dispoziții:

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conținut: „Prevederile

art. 15,

18,

19 și

20 ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu următorul conținut: „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004, c u modificările și completările ulterioare.“;

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu următorul conținut: „În anul 2015 se mențin în piață la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004, c u modificările și completările ulterioare.“;

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu următorul conținut: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004, c u modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“

20.

Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

și ale

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate, îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizației prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 .

21.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 47

privind nivelul de trai și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică, în esență, pe de-o parte, dispozițiile potrivit cărora anumite indemnizații, prevăzute de

Legea nr. 341/2004 , au fost plafonate la nivelul lunii decembrie 2011, iar, pe de altă parte, dispozițiile potrivit cărora, între anii 2012 și 2014, nu s-au acordat indemnizațiile reparatorii prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 . Totodată, este de observat că, potrivit

art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

s-au redus cu 15%, iar, potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010. Potrivit

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

23.

Cu privire la dispozițiile de lege prin care anumite indemnizații prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se acordă la același nivel cu cel din anul precedent, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014,

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, sau

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 *, nepublicată încă, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. Prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , paragraful 23, Curtea a reținut că autorii excepției sunt nemulțumiți de modul de calcul al indemnizațiilor, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat

Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 4 alin. (4)

și

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010. *

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018.

24.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

– potrivit cărora, în anul 2013 nu se acordă indemnizațiile prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

- Curtea s-a pronunțat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a reiterat jurisprudența sa, potrivit căreia dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“ (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragraful 22).

25.

Curtea nu a reținut nici încălcarea

art. 16 din Constituție , privind egalitatea în fața legii, reținând că nu există discriminare între beneficiarii

Legii nr. 341/2004

și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceștia nu se află în situații juridice similare. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017,

paragraful 21).

26.

Curtea a reținut că prevederile

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din

Constituție

nu au incidență în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea acestor valori constituționale (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017,

paragraful 22).

27.

Referitor la pretinsa încălcare a

art. 47 din Constituție , privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistență socială - astfel cum califică autorii indemnizația, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit,

Constituția

consacră, în

art. 1 alin. (3),

caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f),

să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2)

prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în

Legea fundamentală,

măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent, și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea în acest sens, Decizia

nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

28.

De asemenea, Curtea a reținut că persoanele încadrate în ipoteza

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

se află într-o situație obiectiv diferită față de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizația reparatorie prevăzută de aceeași lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, paragraful 15).

29.

În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea, în anul 2012, a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut, prin Decizia

nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , precitată, că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații, în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.

30.

În final, prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014,

precitată, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea acesteia.

31.

Totodată, Curtea a reținut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 4 din

19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile

art. 3

și

4 din Legea nr. 341/2004 , care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conținut normativ al

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

a prevăzut acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară începând cu anul 2015 (a se vedea în acest sens și Decizia

nr. 173 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 27).

32.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

33.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petre Nica, Floricel Cârnaru, Valerica Vlad, Florian Marinuș, Tudor Teodorescu, Stelian Roman, Constantin Bunea, Ioan Bacalu, Maria Marinescu, Petre Croitoru, Florina Năstase, Florea Ciurea, Iacob Șerban, Eugen Silviu Filios și Victor Calotă, în Dosarul nr. 1.909/87/2016 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, de Ionel Dârlă, Alexandru Lazăr, Ștefan Dinică, Maricel Ifrim, Marin Stan, Ion Băroiu, Constantin Dona, Dumitru Costache, Dumitru Moise, Alexandru Ancuța, Aurel Parmac, Costică Panaite, Vasile Epure, Ion Niculae, Ionel Tăbăcaru, Ion Cepan, Ion Potoașcă, Vasilica Stroe, Niță Botin și Gheorghe Voinea și de Gheorghe Lădaru, Angela Udrea, Ștefan Sorica, Cornelia Toma Dumitrescu, Constantin Tudor, Ștefan Zaharescu, Niculae Constantin, Vasile Anton, Gheorghe Tudor și Ștefan Constantin, în dosarele nr. 9.903/3/2016 și nr. 25.910/3/2016 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ilie Drăgulin în Dosarul nr. 19.382/3/2016 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și de Niculae Luminosu, Dumitru Dorel Otescu, Iosif Benteu, Viorel Jivan, Ladislau Alexandru Krivan, Rudolf Fazakas și Dorina Otescu în Dosarul nr. 837/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă, și constată că dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.