Decizia nr. 151/2018

Articolul 8

Articolul 18

În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la

art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“;

–

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, prin care, la

art. 3 alin. (2) , s-a stabilit că, „Începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la

art. 14 din Legea nr. 118/2010 , cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“ [Potrivit

art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

s-au redus cu 15%, iar, prin

Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări.];

–

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conținut: „Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;

–

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, cu următorul conținut: „Prevederile art. 18 și 19 ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2014.“;

–

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu următorul conținut: „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“;

–

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu următorul conținut: „În anul 2015 se mențin în piață la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare.“;

–

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu următorul conținut: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“

22.

Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

și

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizației prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 .

23.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării legilor, a

Constituției

și a supremației sale,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 115 alin. (4)

și

(6)

privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență, precum și la cele ale

art. 17, privind dreptul de proprietate, din Carta

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

art. 2, privind dreptul la viață, din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 din Protocolul nr. 1

la această convenție, privind protecția proprietății private.

24.

Înainte de a proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține - referitor la cererile de modificare și de completare a excepției de neconstituționalitate, depuse la Dosarul nr. 3.273D/2016 de către autorul excepției Petre Sandu - că aceste cereri nu pot fi primite, deoarece, potrivit jurisprudenței sale constante și potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică și se completează excepția de neconstituționalitate, ulterior încheierii de sesizare, direct în fața Curții Constituționale (a se vedea în același sens, de exemplu,

Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică, în esență, pe de-o parte, dispozițiile potrivit cărora, între anii 2012 și 2014, nu s-au acordat indemnizațiile reparatorii prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , iar, pe de altă parte, critică dispozițiile potrivit cărora celelalte indemnizații, prevăzute de aceeași lege, s-au plafonat la nivelul lunii decembrie 2011. Totodată, este de observat că, potrivit

art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

s-au redus cu 15%. Ulterior, prin

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, iar, prin

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2012 , începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

26.

Cu privire la dispozițiile

art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, prin

Decizia nr. 419 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015,

Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, sau

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora.

27.

Prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , paragraful 23, Curtea a reținut că autorii excepției se referă la indemnizația prevăzută de

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004,

și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de

art. 4 alin. (4)

- a cărei plată nu se acordă. Textul de lege criticat -

art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introdus prin

Legea nr. 283/2011

- stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat

Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, și a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 4 alin. (4)

și

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.

28.

Curtea nu a reținut nici încălcarea

art. 16 din Constituție , privind egalitatea în fața legii, reținând că nu există discriminare între beneficiarii

Legii nr. 341/2004

și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceștia nu se află în situații juridice similare. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală .

29.

Curtea a reținut că prevederile

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din

Constituție

nu au incidență în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea acestor valori constituționale.

30.

Referitor la pretinsa încălcare a

art. 47 din Constituție , privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistență socială - astfel cum califică autorii indemnizația, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit,

Constituția consacră, în art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f) , să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2)

prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în

Legea fundamentală , măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de

Constituție , legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

31.

În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , precitată, că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au

condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.

32.

Cu privire la dispozițiile

art. IV alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , care prevăd că, în anul 2015 și 2016, indemnizațiile stabilite în baza

Legii nr. 341/2004

se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2014, Curtea reține aceleași considerente care conduc la netemeinicia excepției de neconstituționalitate a acestora.

33.

Cât privește dispozițiile de lege potrivit cărora, între anii 2012-2014, nu s-a acordat plata indemnizațiilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate aceleași critici ca și cele invocate în prezenta cauză. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin

Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, și prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin

Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, sau prin

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , paragraful 25, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. Curtea a constatat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare.“ De asemenea, Curtea a reținut că persoanele încadrate în ipoteza

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

se află într-o situație obiectiv diferită față de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizația reparatorie prevăzută de aceeași lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

34.

Referitor la încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 44 , Curtea a reținut prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, că, deși indemnizațiile prevăzute la

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

constituie un „bun“, în sensul

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea plății acestor indemnizații, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanța dreptului. În acest sens este și

Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, prin care Curtea observa că, prin dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 341/2004,

legiuitorul a prevăzut modul de calcul al indemnizației lunare reparatorii pentru persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Așadar, fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală .

35.

Prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , Curtea a reținut că, de altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunțată în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei, și prin Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Klaus și Iouri Kiladze împotriva Georgiei, că dispozițiile

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor.

36.

În

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , precitată, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reținut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile

art. 3

și

art. 4 din Legea

nr. 341/2004,

care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conținut normativ al

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

prevede acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 173 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 27).

37.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

38.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, invocată de autorul excepției în Dosarul nr. 3.273D/2016, raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, constatând că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilității, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar, instituite prin

Legea nr. 283/2011 , și faptul că exista riscul ca, la 1 ianuarie 2013, să nu existe politici fiscale și bugetare asumate prin programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri și pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilității finanțelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare și, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut. Totodată, prin

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor, sens în care este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că „un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere“, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49), critica de neconstituționalitate raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție

este neîntemeiată (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 173 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 19).

39.

Referitor la critica invocată de autorul excepției în Dosarul nr. 3.273D/2016, privind încălcarea

art. 115 alin. (6) din Constituție , se constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate - prin care s-a prelungit măsura neplății indemnizațiilor lunare reparatorii prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

și în perioada 2012-2014, și prin care s-a menținut cuantumul indemnizațiilor prevăzute de

Legea nr. 341/2004

la nivelul din decembrie 2011 - nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

40.

Cu privire la critica aceluiași autor, referitoare la încălcarea principiului bicameralismului, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

și a

Ordonanței Guvernului nr. 29/2013 , Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece acest principiu constituțional are în vedere adoptarea unei legi de către Parlament, or, autorul excepției critică dispoziții cuprinse în ordonanțe ale Guvernului.

41.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile

art. 1 alin. (5)

din Constituție, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reținute, pentru aceleași argumente precum cele prezentate mai sus. De asemenea, nu se poate constata încălcarea normelor de tehnică legislativă în cazul prevederilor de lege criticate.

42.

Referitor la dispozițiile

art. 17 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, aceste din urmă dispoziții sunt, de principiu, aplicabile în controlul de constituționalitate, în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului ( Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). Or, prevederile invocate de autorii excepției din

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă la dreptul de proprietate, iar considerentele reținute mai sus analizează aceste aspecte, referitoare la protecția proprietății private (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 244 din 29 aprilie 2014 , paragraful 52).

43.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petre Dina, Ion Pietreanu, Aristide Stavăr, Teodor Jucan, Gheorghe Susanu, Ioan Chiper, Elena Corneanu, Stelian Bidescu, Vasile Milea, Marin Pietreanu, Ionel Ștefan, Constantin Vlad, Axinte Mihai Prislopan, Pavel Bălăuță, Petrișor Ceserean și Oprea Mustață în Dosarul nr. 11.121/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Marius Roman, Peter Căpățână, Tudor Dumitru, Nicolae Gojnete, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Purcea, Ioan Angheliniș, Dumitru Șerban, Marin Alexandru Teodorescu, Ilie Grigore, Benone Raicu, Vasile Gagiu, Gheorghe Ioniță, Ștefan Rotaru, Dumitru Antohe, Adrian Diaconu, Lucian Mihai Onofrei, Sandu Dinu, Vasile Vîrvea și Macarie Pop, în Dosarul nr. 13.157/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ion Svârlefus, în Dosarul nr. 1.297/89/2016 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, de Ion Cutăr, Nicolae Savu, Ion Marinescu, Petru Ținteanu, Sigismund Marian Stoica, Otelia Ganea, Ștefan Bursuc, Pantilimon Anisii, Ianuși Bacoiu, Ion Ștefan, Gheorghe Georgescu, Marian Viorel Tudor, Jan Șerban, Mihail Lineschi, Constantin Manea, în Dosarul nr. 7.737/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ion Parpală, Nicolae Cotoi, Nicolae Ganciu, Alexandru Pârvulescu, Mircea Marin, Petre Tănase, Traian Mănăilă, Radu Vicențiu Cimpoescu, Mihai Ghiță, Florian Călin, Florea Ciucan, Marin Crețu, Cătălin Penescu, Iulian Ungureanu în Dosarul nr. 14.305/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Niculae Nițu, Maria Nițu, Maria Brebenel, Constantin Vlăsceanu, Mihaela Crețu, Elena Calonfirescu, Claudia Calonfirescu și Gabriela Monoreanu în Dosarul nr. 1.395/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și de Sandu Petre în Dosarul nr. 1.329/109/2014* al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. II art. 8 alin. (1)

și

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012

privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

privind reglementarea unor măsuri bugetare,

art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Vaslui - Secția civilă și Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.