Decizia nr. 300/2003
asupra sesizării de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune
prezumat în vigoare
Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, în vederea declanșării controlului de constituționalitate asupra Legii privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune de către un grup de 53 de deputați, și anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ștefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Adrian Emanuel Semcu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Vasile Predica, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica și Radu Stroe.
Sesizarea a fost transmisă prin Adresa nr. 51/457 din 1 iulie 2003 a secretarului general al Camerei Deputaților și a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.237 din 1 iulie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 311A/2003.
Sesizarea de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, adoptată de Camera Deputaților și de Senat la 26 iunie 2003, are următorul cuprins:
<<I. Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Constituție: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". (În acest caz, este vorba despre
Legea nr. 680/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 23 decembrie 2002).
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (5) din Constituție: "Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. [...] Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică". Legea cerută de Constituție este tocmai
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, al carei articol 40 - neconstitutional - a fost modificat prin
Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 .
Asadar, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (5) din Constituție, Camerele reunite ale Parlamentului au adoptat, la data de 26 iunie 2003, Legea de aprobare a
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 , cu încălcarea vădită a dispozițiilor art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Legea suprema.
II. Cel de-al doilea motiv pentru care consideram ca Legea privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor constituționale, privește nerespectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea suprema, potrivit cărora "Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".
Asa cum rezultă din stenograma dezbaterilor din Camera Deputaților - 5 iunie 2003 -, pe care o anexăm, veți remarca (pasaje subliniate) ca, de fapt, articolul unic din textul
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
- tocmai acela care prevede modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994 , republicată -, a fost votat cu doar 78 de voturi din 174 de deputați prezenți, în condițiile în care erau necesare minimum 88 de voturi. În concluzie, având în vedere cele doua motive de fond invocate mai sus, autorii prezentei sesizări solicita Curții Constituționale constatarea neconstitutionalitatii Legii privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată.>>
În conformitate cu dispozițiile
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Președintele Camerei Deputaților a comunicat, cu Adresa nr. 51/405/RG din 4 iulie 2003, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea este nefondata, cu următoarea motivare:
I. Prin
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, s-a delegat acestei autorități puterea de reglementare prin ordonanțe în șapte domenii care nu constituie obiectul legilor organice, dintre care face parte și cel referitor la "măsuri în domeniul disciplinei financiare-valutare a agenților economici", prevăzut la art. 1 pct. II.1 din legea menționată, în baza cărora a fost adoptată
Ordonanța Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune. Ordonanța a vizat modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994 , potrivit căruia "Veniturile proprii ale societăților provin din taxe de abonament de radio și de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum și din donații sau sponsorizări", în sensul achitării unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune, de către beneficiarii acestor servicii, persoane fizice și persoane juridice, cu domiciliul ori sediul în România.
Modificarea adusă
nu privește organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune ori controlul parlamentar asupra activității acestora, ipoteze în care s-ar fi impus modificarea doar prin lege organică, ea privește materia taxelor, care nu tine de domeniul legilor organice, expres statuate în Constituție. În consecința, instituirea unei taxe poate fi realizată pe calea unei ordonanțe emise în temeiul unei legi de abilitare, cum este și
Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 . În motivarea punctului sau de vedere, președintele Camerei Deputaților invoca Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, prin care Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile care nu au caracter organic dintr-o lege organică pot fi modificate printr-o lege ordinară.
II. Cat privește critica referitoare la modul de adoptare a legii, președintele Camerei Deputaților arata ca, potrivit stenogramei din 5 iunie 2003, în momentul în care s-a dezbătut raportul comisiei sesizate în fond cu proiectul de lege menționat, la amendamentul comisiei cu privire la articolul unic al legii s-au înregistrat un număr de 78 de voturi pentru acest amendament, 33 de voturi împotriva și nici o abținere. Astfel fiind, proiectul de lege a fost adoptat cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 103 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.
Președintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. 468 din 7 iulie 2003, punctul sau de vedere, apreciind ca sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
I. Domeniul pentru care s-a dat abilitarea a fost respectat de către Guvern prin ordonanța adoptată, deoarece materia reglementată în aceasta ordonanța privește taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune, iar impozitele și taxele se stabilesc prin lege ordinară.
II. Legea privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
a fost adoptată atât de către Senat, cat și de către Camera Deputaților, cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, prezenți la ședința, asa cum prevăd dispozițiile art. 74 alin. (2) din Constituție.
Guvernul a transmis Curții Constituționale punctul sau de vedere, cu Adresa nr. 5/6868 A.N. din 7 iulie 2003, în sensul că sesizarea este neîntemeiată.
I. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Constituție sunt de domeniul legii organice doar normele care reglementează organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune și controlul parlamentar asupra activității acestora.
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, deși este o lege organică, fiind adoptată ca atare, cuprinde și prevederi care reglementează aspecte ce nu sunt apartinatoare domeniului legii organice, cum sunt și cele reglementate prin art. 40 al legii. În temeiul principiului simetriei juridice, o norma de natura legii ordinare, chiar fiind cuprinsă într-o lege organică, poate fi modificată printr-o norma de aceeași natură.
II. Cu referire la susținerea ca legea criticata a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Constituție, se arata ca la ședința Camerei Deputaților din 5 iunie 2003, asa cum rezultă din stenograma, s-a supus votului amendamentul de eliminare a alin. (1) și (2) ale
art. 40, iar nu articolul unic din textul Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 . În urma votului, rezultatele au fost: 34 de voturi pentru, 71 împotriva și nici o abținere. Din aceasta rezultă ca din numărul de 105 deputați prezenți în sala în acel moment, au votat împotriva acestui amendament mai mult decât majoritatea deputaților prezenți, respectându-se astfel prevederile art. 103 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat. Se precizează, în continuare, ca doar adoptarea legilor ordinare, în ansamblu, este condiționată, pe de o parte, de prezenta în sala a majorității deputaților, asa cum prevăd dispozițiile art. 64 din Constituție și
art. 134 alin. (1) din Hotărârea nr. 8/1994
pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaților, iar pe de altă parte, de exprimarea votului favorabil de către jumătate plus unu dintre cei prezenți. În cazul adoptării amendamentelor, dispoziții ale aceluiași regulament prevăd că nu se aplică regula prezentei majorității deputaților și că nu se recurge la verificarea cvorumului înainte de votare, pentru adoptarea lui fiind necesar sa voteze, în favoare, jumătate plus unu din numărul deputaților prezenți în sala. Camera Deputaților s-a pronunțat, prin vot, asupra proiectului de lege, în ansamblul sau, la ședința din 17 iunie 2003, când 194 de deputați au votat în favoarea proiectului de lege, iar 36 împotriva, fiind respectate normele procedurale referitoare la cvorumul de ședința, prevăzut de art. 64 din Constituție, și la numărul de voturi cerut pentru adoptarea unei legi ordinare, care, potrivit art. 74 alin. (2) din Constituție, este de jumătate plus unu din numărul membrilor prezenți ai fiecărei Camere.
În vederea stabilirii faptului dacă au fost sau nu respectate normele constituționale referitoare la procedura de legiferare, Curtea a examinat și stenogramele ședințelor Camerei Deputaților și ale Senatului, în care a fost dezbătut și adoptat proiectul legii ce constituie obiectul controlului de constituționalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, stenogramele ședințelor Camerei Deputaților și ale Senatului în care a fost dezbătut proiectul legii criticate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile Legii privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, retine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată și este competența, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, precum și celor ale art. 2, art. 12 și
art. 17 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității legii criticate.
I.1. Prin sesizare se solicita, în primul rând, să se constate ca, în aplicarea art. 114 alin. (5) din Constituție, Parlamentul a adoptat Legea privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Constituție. Astfel, deși în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (5) din Constituție, organizarea serviciilor publice autonome de radio și de televiziune se reglementează prin lege organică, cum este
Legea nr. 41/1994 , totuși
art. 40 a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 , act normativ de nivelul legii ordinare.
Articolul 40
din Legea nr. 41/1994 , republicată, astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 , are următorul cuprins: "(1) Veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune, din sume încasate din realizarea obiectului de activitate, precum și din donații și sponsorizări.
(2) Toate persoanele fizice și juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în România sunt obligate sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora.
(3) Nivelul taxelor pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutirile de plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului".
Dispozițiile constituționale considerate a fi fost incalcate au următorul cuprins:
- Art. 31 alin. (5): "Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. [...] Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică".
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".
Articolul 40
face parte din capitolul IV - "Activitatea financiară" care cuprinde reguli de organizare în ceea ce privește patrimoniul și resursele financiare ale serviciilor publice de radio și de televiziune, administrarea și gestionarea acestora. Având în vedere ca dispozițiile art. 31 alin. (5) din Constituție consacra garanția constituțională a autonomiei serviciilor publice menționate, se impune, cu necesitate, ca organizarea lor să fie astfel reglementată prin lege organică, încât să le asigure autonomia funcțională. Curtea, analizând conținutul dispozițiilor legale încorporate la capitolul menționat, retine ca, din cuprinsul art. 39 rezultă ca sursele financiare se constituie din alocații de la bugetul de stat, cu destinația strict determinata de art. 41, din venituri proprii și din alte surse, ceea ce conferă un caracter mixt procesului de constituire a fondurilor bugetare. Potrivit dispozițiilor art. 44 din aceeași lege, controlul utilizării fondurilor, astfel constituite, este exercitat de organele abilitate prin lege, potrivit provenientei fondurilor respective, deci veniturile proprii nu se supun acelorași exigente de control al execuției bugetare, ca și fondurile alocate de la bugetul de stat. Art. 40 reglementează tocmai constituirea sursei financiare a veniturilor proprii, care este sorgintea autonomiei financiare a serviciilor publice menționate. Asadar, organizarea autonomă a serviciilor publice de radio și de televiziune este indisolubil legată de autonomia patrimoniului lor și deci de autonomia lor bugetară, iar în consecința, materia reglementării aparține domeniului legilor organice.
Curtea Constituțională nu poate primi susținerea în sensul că reglementarea din legea criticata nu aparține domeniului rezervat legii organice, motivat prin faptul ca în temeiul art. 138 alin. (1) din Constituție, impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege, având accepțiunea de lege ordinară. Reglementarea taxelor prevăzute la articolul menționat nu se face potrivit art. 138 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât aceasta prevedere se referă exclusiv la veniturile bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, iar articolul examinat reglementează modul de constituire a resurselor financiare din venituri proprii ale serviciilor publice amintite, premisa a autonomiei lor functionale, reglementări care țin nemijlocit de organizarea acestor servicii publice, făcând, asadar, obiectul legii organice.
În plus, Curtea retine ca neconstituționalitatea ordonanței criticate, emisă cu încălcarea interdicției constituționale referitoare la domeniile rezervate legilor organice, nu poate fi acoperită prin legea de aprobare, nici chiar prin adoptarea acesteia cu votul majorității prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) din Constituție, deoarece o lege de aprobare nu poate elimina starea de neconstituționalitate rezultată din ordonanța prin care Guvernul a reglementat într-o materie situata în domeniul legii organice.
2. Curtea Constituțională constata ca emiterea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
s-a făcut și cu nerespectarea condiției prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituție, referitoare la abilitarea Guvernului printr-o lege specială, cu indicarea domeniilor ce pot fi reglementate. Asa fiind, Guvernul a depășit limitele abilitarii stabilite prin
În motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorii acesteia nu au criticat ordonanța și pentru motivul ca ea a fost emisă cu depășirea limitelor abilitarii, însă, având în vedere dispozițiile
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Dezbaterea are loc în plenul Curții Constituționale, [...] atât asupra prevederilor menționate în sesizare cat și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate", Curtea își va extinde, din oficiu, controlul de neconstituționalitate, urmând sa stabilească dacă Guvernul a fost sau nu abilitat, printr-o lege specială, sa reglementeze domeniul ce constituie obiectul
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 .
În
Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 1 februarie 2003 se prevede că aceasta se emite "În temeiul art. 107 din Constituție și al
art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 680/2002
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe".
Legea nr. 680/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 23 decembrie 2002, prevede la art. 1 pct. II.1: "Art. 1. - În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituție Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2002 și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2003, sa emita ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: [...]
II. Economia și finanțele publice:
1. măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenților economici."
Obiectul
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 , definit în titlu și în articolul unic, este "modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999. Curtea constata ca din conținutul textului citat nu rezultă ca el reglementează "măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenților economici", asa cum se prevede în legea de abilitare, ci stabilește obligația tuturor persoanelor fizice și juridice de a plati anumite taxe. Depășirea abilitarii constituie o încălcare a prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituție care limitează strict delegarea legislativă la obiectul acesteia, astfel cum este definit de legea de abilitare.
Și de această dată, Curtea statuează ca starea de neconstituționalitate a ordonanței examinate nu poate fi eliminata prin legea de aprobare, întrucât lipsa abilitarii Guvernului pentru a emite ordonanțe într-un domeniu strict precizat determina neconstituționalitatea intrinseca a ordonanței. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, statuand ca "Parlamentul nu este îndreptățit sa confirme o norma neconstitutionala care își păstrează acest caracter cat timp legiuitorul n-a modificat-o".
II. Curtea constata ca este neîntemeiată critica de neconstituționalitate prin care se susține ca Legea privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".
Curtea Constituțională observa ca acest text vizează cvorumul de ședința obligatoriu, cu alte cuvinte, prezenta membrilor fiecărei Camere la adoptarea legilor, hotărârilor și a motiunilor. Prin adoptarea legii, în sensul constituțional al termenului, se înțelege adoptarea legii în ansamblu. Norma constituțională pretins incalcata nu reglementează condițiile de adoptare a amendamentelor și a articolelor legii, aceste condiții fiind stabilite prin regulamentele Parlamentului. Dispozițiile art. 103 alin. 3 teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaților prevăd ca: "Textele articolelor și amendamentelor se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți".
Stenograma ședinței Camerei Deputaților din data de 5 iunie 2003 confirma ca la acea ședința au fost dezbătute și votate amendamentele, alineatele și articolul proiectului de lege. Întrucât la votarea fiecărui amendament sau alineat au fost mai multe voturi pentru decât împotriva, neinregistrandu-se nici o abținere, rezultă ca ele au fost adoptate cu votul majorității deputaților prezenți, iar articolul modificat prin ordonanța, care a fost amendat, a fost adoptat cu unanimitate de voturi.
De altfel, chiar și în situația în care s-ar fi constatat încălcarea vreunei prevederi din Regulamentul Camerei Deputaților, aceasta nu ar fi constituit o problemă de constituționalitate, ci, exclusiv, de aplicare a regulamentului, care, în virtutea autonomiei regulamentare a Camerei, se poate soluționa numai prin metode și mijloace parlamentare.
Pentru valabilitatea votului final asupra unui proiect de lege, avut în vedere de art. 74 alin. (2) din Constituție, se cer doua condiții cumulative: să fie prezenți la ședința majoritatea membrilor fiecărei Camere și sa voteze favorabil majoritatea celor prezenți.
Cu referire la votul final asupra proiectului Legii privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 , Curtea constata ca acesta s-a realizat în ședința Camerei Deputaților din 17 iunie 2003, asa cum rezultă din stenograma ședinței, în care s-a consemnat ca s-au exprimat 194 de voturi pentru adoptarea legii și 36 de voturi împotriva. Aceste cifre atesta ca la ședința au participat majoritatea membrilor Camerei Deputaților, iar majoritatea celor prezenți au votat adoptarea legii.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 31 alin. (5), art. 114 alin. (1) și (5), art. 74 alin. (2), art. 138 alin. (1), art. 144 lit. a) din Constituție, precum și prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17 și
art. 18 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 18/2003
pentru modificarea
art. 40 din Legea nr. 41/1994
privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune este neconstitutionala, întrucât ordonanța aprobată prin această lege a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Constituție.
Definitivă și obligatorie.
Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2003 și la aceasta au participat: Nicolae Popa, președinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu și Ioan Vida, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Prim-magistrat-asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.