Decizia nr. 309/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, excepție ridicată de Teofil Rus în Dosarul nr. 351/33/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 289D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât există precedent constituțional în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 3.341 din 2 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 351/33/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, excepție ridicată de Teofil Rus într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unei decizii a Autorității de Supraveghere Financiară, cauză a cărei soluționare a fost declinată de către Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că ordonanța de urgență nu a fost aprobată cu majoritatea prevăzută la

art. 76 alin. (1) din Constituție

și are o motivare străină de textul

ordonanței , care nu conține nicio măsură de eficientizare a activității de supraveghere sectorială realizată în afara ariei de competență a băncii centrale, niciun risc de contaminare, ci se preiau doar atribuțiile instituțiilor existente care sunt transferate, în mod ilegal, unei entități autonome - Autoritatea de Supraveghere Financiară, care nu are niciun regim juridic concret.

6.

Se mai arată că, prin ordonanța de urgență criticată, se suprapun atribuțiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, instituții ale statului care sunt, astfel, paralizate, efectul fiind contrar motivării cuprinse în preambulul

ordonanței de urgență .

7.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nu sunt instituții fundamentale, astfel încât desființarea acestora și înlocuirea lor cu Autoritatea de Supraveghere Financiară nu reprezintă o modificare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului, nefiind incidente prevederile

art. 115

și nici cele ale

art. 76 din Constituție .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 113/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 aprilie 2013.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 115

privind delegarea legislativă.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 175 din 26 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014,

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, și

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, referitor la exigențele constituționale privind existența unei situații extraordinare, care să justifice urgența adoptării unei ordonanțe de urgență, a statuat că ordonanțele de urgență pot fi adoptate de Guvern în următoare condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

15.

Situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență (a se vedea mutatis mutandis

Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

16.

Curtea a reținut că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , această intervenție legislativă este justificată de Guvern prin faptul că au fost constatate „disfuncționalități (…) în activitatea desfășurată în sectorul pieței de capital și cel al asigurărilor“, care, datorită „tensiunilor generate de criza economică“, sunt de natură să „submineze, prin contaminare, încrederea populației“ în sistemul financiar. Guvernul consideră necesară adoptarea de urgență a unor măsuri de ordin legislativ care să asigure „eficientizarea activității de supraveghere sectorială“.

17.

În subsidiar, din analiza Notei de fundamentare care a însoțit proiectul ordonanței de urgență criticate reiese că au fost avute în vedere, de asemenea, și „experiența recentă a unor state membre, precum și recomandările europene în domeniu“. Se arată că „modelul dominant în Uniunea Europeană este cel al autorității unice a sectorului financiar“.

18.

Curtea a reținut faptul că, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , Autoritatea de Supraveghere Financiară se înființează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanțată.

19.

Potrivit

art. 117 alin. (2) din Constituție , autoritățile administrative autonome se pot înființa prin lege organică. Însă, și prin ordonanță de urgență se poate reglementa în materii care fac obiectul legilor organice, întrucât chiar

art. 115 alin. (5) teza finală din Legea fundamentală

prevede că ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la

art. 76 alin. (1) , respectiv cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

20.

Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, din analiza preambulului

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

și a Notei de fundamentare, Curtea a constatat elementele de fapt/obiective ale situației extraordinare. Situația indicată este rezultatul existenței unor disfuncționalități ale sistemului financiar, care, pe fondul tensiunilor generate de criza economică, ar conduce la pierderea încrederii populației în serviciile oferite de întregul sistem financiar. Chiar dacă disfuncționalitățile sistemului financiar, privite în mod singular, nu sunt de o atare gravitate încât să afecteze interesul public, coroborate, însă, cu tensiunile generate de criza economică pot conduce la lezarea interesului public; de altfel, în aprecierea acestor din urmă situații Guvernul dispune de o anumită marjă de apreciere.

21.

Prin urmare, Curtea a acceptat că elementele cuprinse în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

pot fi considerate ca justificând atât oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, cât și existența unei situații extraordinare.

22.

În plus, Curtea observă că

Legea nr. 113/2013

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 aprilie 2013 a fost adoptată ca lege organică de Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a țării, cu respectarea prevederilor

art. 75

și ale

art. 76 alin. (1) din Constituția României .

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi^1, ^1 A se vedea opinia separată atașată

Deciziei Curții Constituționale nr. 175 din 26 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teofil Rus în Dosarul nr. 351/33/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 mai 2018.