Decizia nr. 282/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curții de Apel Ploiesti.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2003 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 1 iulie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 8.920/2002, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.A. Sinaia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prin

art. 48 din Legea nr. 10/2001

se prevede faptul ca persoanele îndreptățite conform acestei legi, cărora li s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acțiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de către stat, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natura, conform legii menționate. Autoarea excepției considera ca dispozițiile art. 48 sunt contrare principiului statului de drept, care presupune respectarea separației puterilor în stat și, implicit, recunoașterea de către legiuitor a forței hotărârilor judecătorești, respectiv a autorității de lucru judecat.

De asemenea, se considera ca dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale privind ocrotirea dreptului de proprietate, în măsura în care se impune unor persoane private care au dobândit un drept de proprietate în mod legal, în baza

Legii nr. 15/1990 , sa restituie în natura bunurile solicitate de urmașii fostului proprietar, chiar dacă acțiunea de revendicare a acestora a fost respinsă prin hotărâre judecătorească.

Or, legiuitorul nu poate ignora principiile consacrate de art. 1 alin. (3) și de art. 41 din Constituție, atunci când prevede dreptul unor persoane de a solicita măsuri reparatorii având ca obiect bunuri aflate în proprietatea unor persoane private, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Curtea de Apel Ploiesti considera ca excepția invocată este intemeiata, deoarece dispozițiile

art. 48 din Legea nr. 10/2001

au efecte retroactive în măsura în care lipsesc de autoritate de lucru judecat hotărârile judecătorești rămase irevocabile, prin care persoanelor îndreptățite sau altor persoane vătămate în vreun drept al lor li s-au respins acțiunile având ca obiect bunuri preluate de stat sau de către alte persoane juridice.

În situația în care art. 48 și-ar găsi o justificare în raporturile juridice dintre persoanele îndreptățite și stat, prin aceea ca statul renunța la dreptul de a invoca excepția autorității de lucru judecat, aceasta explicație nu subzistă dacă în cauzele respective au figurat ca pârâți persoane fizice sau persoane juridice care se vad private de un drept câștigat și silite să se judece din nou pentru același lucru.

Prin urmare, instanța judecătorească apreciază ca textul de lege criticat încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție numai în măsura în care ar fi aplicabil cazurilor în care cererea de restituire a persoanei îndreptățite pune în discuție puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care i se respinsese acțiunea în revendicare sau în anulare a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect același bun, de regula un imobil preluat fără titlu valabil.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președintele Camerei Deputaților arata, în esenta, ca

Legea nr. 10/2001

este un act reparator, aceasta având drept scop înlăturarea efectelor negative ale unor acte din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent dacă, anterior intrării sale în vigoare, au existat sau nu cereri de reparații sau dacă, pe cale legală, judiciară sau amiabila, s-au luat măsuri în acest sens.

Referitor la critica de neconstituționalitate a

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , în sensul că prin lipsirea de forta juridică a hotărârilor definitive și irevocabile se creează premisele vatamarii dreptului de proprietate, se considera ca

Legea nr. 10/2001

instituie prevederi exprese care intaresc valabilitatea unor acte juridice încheiate în deplina concordanta cu normele în vigoare la acea data. Prin urmare, nu ne aflam în prezenta unei infrangeri a hotărârilor instanțelor judecătorești, ci a unor mecanisme de acordare efectivă a reparațiilor ce se cuvin persoanelor îndreptățite, prin intermediul unei proceduri administrative.

În consecința, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001

este neîntemeiată.

Guvernul și președintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 48 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 48: "Persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condițiile prezentei legi."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată de art. 1201 din Codul civil, ca o prezumție legală, absolută și irefragabila de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 din Codul de procedură civilă, drept o excepție de fond, peremptorie și absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, referitor la constituționalitatea dispozițiilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 149/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003, considerând excepția ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej instanța constituțională a reținut ca autoritatea de lucru judecat "operează ca atare în cadrul unui nou proces civil și nu este opozabilă autorităților publice chemate sa pună în aplicare legea noua care instituie măsuri reparatorii pentru toți cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale căror acțiuni în revendicare au fost respinse de instanțele judecătorești în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunțării acelor hotărâri judecătorești.

Legea nr. 10/2001

cuprinde reglementări noi în materia restituirii și da un nou înțeles notiunii de <<imobile preluate în mod abuziv>>. [...] De altfel, nimic nu-l împiedica pe legiuitor sa extindă, printr-o lege ulterioară, sfera subiectilor care urmează sa beneficieze de măsuri reparatorii și la persoane cărora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioară".

Asa fiind, modificarea temeiului juridic al acțiunii, respectiv schimbarea calificării juridice a stării de fapt, inlatura unul dintre elementele esențiale ale autorității de lucru judecat, și anume identitatea de cauza. Prin urmare, în situația în care s-ar naște un nou litigiu, fundamentat juridic pe noua lege, acesta are o alta cauza decât cea existenta în litigiul anterior, care, eventual, a avut același obiect și aceleași părți.

Curtea mai retine ca excepția autorității de lucru judecat este destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice și sa dea eficienta activității instanțelor judecătorești. Astfel, este evident ca ori de câte ori instanța soluționează fondul cauzei, pronunțând o hotărâre judecătorească irevocabilă, în cazul inițierii unui nou litigiu devin aplicabile prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă, care prevăd ca "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs". Analizând dispoziția cuprinsă în textul de lege criticat, Curtea retine ca nimic nu împiedica părțile sau instanța judecătorească sesizată cu soluționarea litigiului sa ridice aceasta excepție, dacă prima acțiune a fost respinsă pe fond, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. De altfel textul

art. 48 din Legea nr. 10/2001

prevede că persoanele îndreptățite "pot solicita" acordarea unor măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, însă instanța judecătorească este singura competența sa decidă dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, inclusiv cele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Pe de altă parte, este evident ca puterea de lucru judecat nu operează atunci când prima acțiune a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei sau când noua acțiune invoca un alt temei al dreptului pretins, decurgând inclusiv din modificarea reglementării în materie.

Pentru aceleași ratiuni Curtea constata ca

art. 48 din Legea nr. 10/2001

nu aduce atingere nici dreptului de proprietate recunoscut anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 nu este intemeiata.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curții de Apel Ploiesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2003.