Decizia nr. 273/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Elena Oancea pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sustinand ca art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.306/2001, Curtea Suprema de Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală, ridicată de Adrian Popa, inculpat recurent în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției, trimis în judecata pentru mai multe infracțiuni de înșelăciune săvârșite în timp ce avea calitatea de militar, susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 cu referire la art. 4 alin. (2). În opinia sa, constituie o discriminare nepermisă faptul ca o categorie aparte de cetățeni nu sunt justițiabili ai instanțelor de drept comun, ci ai unor instanțe speciale cum sunt instanțele militare, chiar și în condițiile în care infracțiunile de care sunt învinuiți nu au nici o legătură cu viața militară, asa cum este cazul sau. De asemenea, el mai arata ca instanțele militare nu sunt instanțe independente, asa încât nu este respectat dreptul sau de acces liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție. În plus, instanțele militare, nefiind instanțe independente, nu îndeplinesc nici cerințele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar potrivit art. 20 din Convenție, legile interne privitoare la drepturile omului trebuie interpretate și aplicate în raport cu acele dispoziții. În fine, autorul excepției mai susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere și prevederilor art. 49 alin. (2) din Constituție, deoarece restrangerea dreptului sau de a fi judecat de o instanța independenta este disproportionata față de ponderea unui eventual interes public ce a avut în vedere aceasta restrangere.

Curtea Suprema de Justiție - Secția penală considera ca excepția este neîntemeiată. Se arata ca existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât atragerea competentei în funcție de calitatea infractorului nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerută de calitatea de militar pe care acesta o are. Stabilirea competentei după calitatea persoanei este atributul legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constituție, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, fapt care nu este contrar principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, atâta timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetățenilor în utilizarea lor. Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătorești. Instanța conchide ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție. De asemenea, arata ca dispozițiile art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, deoarece nu se creează nici privilegii și nici discriminări, neincalcandu-se vreunul dintre criteriile egalității în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituție. În ceea ce privește necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane, se arata ca acesta este un principiu unanim admis în doctrina și consacrat în legislația tuturor statelor.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se argumenteaza ca principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel ca numai la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal. Dimpotriva, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Infracțiunile judecate de instanțele militare au un caracter specific, ce tine de obiectul infracțiunii sau de calitatea făptuitorului, chemat să respecte prevederi aplicabile calității de militar sau de salariat civil al anumitor autorități sau instituții publice. Prin reglementarea competentei instanțelor militare nu se creează discriminări, deoarece exista o diferența de situație între militari și salariații civili ai unor autorități sau instituții, pe de o parte, și ceilalți cetățeni, pe de altă parte, ceea ce creează premisele diferenței de tratament juridic. Mai arata ca dispozițiile legale criticate sunt conforme art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție. În același timp, nu sunt incalcate nici prevederile art. 4 și 16 din Constituție, deoarece tuturor instanțelor militare li se aplică regulile referitoare la diferența de tratament juridic. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arata ca acestea implica dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, judecat de către o instanța independenta și impartiala, stabilită prin lege, condiții care sunt asigurate în cazul judecării proceselor de către instanțele militare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală, care stabilesc competența instanțelor militare. Textele criticate au următorul conținut:

- Art. 26: "Tribunalul militar judeca în prima instanța:

1. infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepția celor date prin legi în competența altor instanțe;

2. următoarele infracțiuni săvârșite de civili:

a) infracțiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosință Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Ministerului Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Serviciului de Protecție și Paza, care prin natura sau destinația lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare ori siguranța statului;

b) infracțiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal;

3. infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.";

- Art. 28: "Tribunalul militar teritorial:

1. judeca în prima instanța:

a) infracțiunile săvârșite de ofițerii superiori, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe;

b) infracțiunile menționate în art. 27 pct. 1 lit. a), b) și c), săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza;

c) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;

2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și a infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială.";

- Art. 28^2 : "Curtea Militară de Apel:

1. judeca în prima instanța:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și art. 356-361, săvârșite de militari ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza;

b) infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și ai tribunalelor militare teritoriale, precum și de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanțe;

c) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;

2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare teritoriale;

3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare și tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competența a unor tribunale militare teritoriale diferite."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții, stabilind ca o categorie aparte de cetățeni sunt supuși jurisdicției unor instanțe speciale, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile egalității, ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 49 alin. (2) referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, se susține și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Instituirea instanțelor militare, a căror competența este determinata de calitatea persoanelor de militari sau de angajați ai anumitor organe, este recunoscută în toate sistemele de drept și nu încalcă nici principiul egalității în drepturi, nici drepturile procesuale garantate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât instituirea ei, care este atributul legiuitorului, asa cum se prevede în art. 125 alin. (3) din Constituție, nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerută de calitatea de militar sau de angajat civil în forțele armate.

De asemenea, nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece dispozițiile legale criticate nu inlatura posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, 28 și 28^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2003.