Decizia nr. 15/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Ștefan Olexiuc în Dosarul nr. 39.586/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Silvia Olexiuc în Dosarul nr. 9.722/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Valentina Constantinescu în Dosarul nr. 26.406/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor conexate nr. 862D/2015, nr. 898D/2015 și nr. 924D/2015 ale Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că dosarele nr. 862D/2015, nr. 898D/2015 și nr. 924D/2015 au fost conexate potrivit Încheierii de ședință din 26 noiembrie 2015, când, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a doua și
art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în temeiul
art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
și art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor la data de 19 ianuarie 2016. De asemenea, magistratul-asistent învederează că, la dosare, autorii excepțiilor de neconstituționalitate au depus cereri privind judecarea cauzelor în lipsă.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Precizează că instituirea unor norme procedurale privind efectuarea plății despăgubirilor cuvenite în temeiul
Legii nr. 9/1998
și al
Legii nr. 290/2003
nu afectează în substanța sa dreptul de proprietate privată și că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, fără a putea fi considerate contrare principiului neretroactivității legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
5. Prin Încheierea din 20 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 39.586/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ștefan Olexiuc într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a dispune plata despăgubirilor cuvenite în temeiul
Legii nr. 290/2003 .
6. Prin Decizia nr. 2005 din 6 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 9.722/3/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014 . Excepția a fost ridicată de Silvia Olexiuc cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 6.354 din 9 octombrie 2014 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect pretenții.
7. Prin Încheierea din 17 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 26.406/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentina Constantinescu într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a dispune plata despăgubirilor cuvenite în temeiul
Legii nr. 290/2003 .
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
vin în contradicție cu dispozițiile constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât se aplică inclusiv litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii. În același timp, prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
sunt neconstituționale, deoarece afectează dreptul de proprietate, prin instituirea unei eșalonări a plății despăgubirilor stabilite în temeiul
Legii nr. 290/2003 , pe o perioadă de 5 ani. În susținerea neconstituționalității prevederilor de lege criticate sunt invocate
deciziile Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014
și nr. 528 din 12 decembrie 2013.
9. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
10. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
pot fi privite drept neconstituționale din perspectiva dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere că, îndeosebi în absența unei distincții în privința normelor de drept material și procedural la care fac referire, acestea pot determina eventuala prematuritate a acțiunilor în justiție, în temeiul unei prevederi legale care nu se afla însă în vigoare la momentul sesizării instanței. În acest sens invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014 . În ceea ce privește prevederile art. 10 raportate la cele ale
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , instanța judecătorească apreciază că eventuala compatibilitate a acestora cu dreptul de proprietate al reclamantului, respectiv cu garanțiile constituționale ale art. 44, se impune a fi analizată de la caz la caz, în funcție de justificarea oferită de debitor, dar și de situația concretă a creditorului (data dobândirii dreptului de proprietate fiind relevantă), de plano, neputându-se concluziona în sensul neconstituționalității acestora. În susținerea acestei opinii, instanța judecătorească invocă considerentele
deciziilor Curții Constituționale nr. 31 din 3 februarie 2015
și nr. 528 din 9 octombrie 2014, precum și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 51.
11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
pot fi considerate neconstituționale din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție, iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 coroborat cu
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
consideră că eventuala compatibilitate a acestora cu dreptul de proprietate, respectiv cu garanțiile constituționale ale art. 44, se impune a fi analizată de la caz la caz, neputându-se concluziona, de plano, în sensul neconstituționalității acestora.
12. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 862D/2015, consideră că prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
sunt constituționale în măsura în care nu permit suprimarea cursului procesului, cu dispunerea reluării fazei administrative, iar dispozițiile art. 10 din același act normativ sunt constituționale. Având în vedere
deciziile Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014
și nr. 269 din 7 mai 2014 și faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat deja excepția prematurității în cauză, tocmai ca urmare a adoptării unui nou act normativ în cursul soluționării procesului, consideră că dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
ar putea fi afectate de un viciu de neconstituționalitate doar în măsura în care sunt interpretate în sensul că părțile implicate în procese (beneficiare ale actelor normative modificate prin legea criticată) sunt obligate să reia faza administrativă de soluționare a dosarelor de acordare a despăgubirilor, cu respectarea termenelor prevăzute de
Legea nr. 164/2014 . Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , față de art. 44 din Constituție, consideră că situația generată de noile prevederi legale în privința modalității de plată nu este de natură a aduce atingere normelor constituționale, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul
Legii nr. 290/2003 , și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței judecătorești nu este suprimat. Noile dispoziții conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele de lege criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare. Ca atare, prin instituirea unei noi proceduri de stabilire și acordare a despăgubirilor, precum și de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 164/2014
și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, în tranșe anuale egale, în termen de 5 ani, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată, în substanța sa. Stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care are competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
14. În dosarele nr. 898D/2015 și nr. 924D/2015 Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, constituționalitatea
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
ar putea fi pusă în discuție doar în măsura în care instanța de judecată ar fi admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată pe motiv că noile termene de soluționare a cererilor pe cale administrativă se aplică și dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. Or, din moment ce cursul procesului nu a fost suprimat, normele de lege criticate, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, sunt constituționale. De asemenea apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului neretroactivității legii, întrucât acestea se aplică după intrarea în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , având domeniul propriu de aplicare. Consideră că soluția legislativă de eșalonare a plății despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani, chiar în cazul sumelor stabilite în baza unor hotărâri judecătorești, nu încalcă dreptul de proprietate privată.
15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosare de partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă."
18. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
19. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 *), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile art. 3 alin. (2) și
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,
deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002,
nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau
nr. 294 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016.
──────────
20. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014
este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.
21. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014 , formulată, din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).
22. Curtea a constatat că prevederile
art. 10 din Legea nr. 164/2014
îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
23. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la
Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit
Legii nr. 290/2003
și
Legii nr. 9/1998 .
24. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,
Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale. De asemenea, prin
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.
25. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul
Legii nr. 9/1998
și al
Legii nr. 290/2003 . Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.
26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Olexiuc în Dosarul nr. 39.586/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Silvia Olexiuc în Dosarul nr. 9.722/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Valentina Constantinescu în Dosarul nr. 26.406/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 3 alin. (2) și
art. 10 din Legea nr. 164/2014
privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al
Legii nr. 290/2003
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015