Decizia nr. 289/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată și modificată prin Legea nr. 493/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 7/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind impozitul pe venit
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit, excepție ridicată de Mariana Togoe în Dosarul nr. 55/2003 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arata ca, anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 73/1999
au fost abrogate prin dispozițiile
art. 85 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001
privind impozitul pe venit, ordonanța care reia însă dispozițiile criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 55/2003, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit, cu modificările și completările ulterioare.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mariana Togoe, într-o cauza ce are ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate în temeiul
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Brașov și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Brașov.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2), argumentele prezentate referindu-se la aspecte legate de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor
art. 56 și 57 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 .
Instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, întrucât
Ordonanța Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin
art. 85 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001
privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări și completări prin
Avocatul Poporului considera ca argumentele prezentate de autorul excepției, referitoare la modul în care sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituția României, nu au relevanta în cauza de fața.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 73/1999
au fost abrogate prin
Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, intrata în vigoare la 1 ianuarie 2002, ordonanța aprobată prin
Legea nr. 493/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002.
Articolul 60
din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001
a preluat însă identic
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , astfel ca, soluția legislativă fiind păstrată, motivele excepției de neconstituționalitate formulate de autorul acesteia subzistă.
În aceste condiții Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor
art. 60 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 , dispoziții care au următorul conținut:
"(1) Pierderea fiscală anuală înregistrată din activități independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii și asimilate salariilor, obținute în cursul aceluiași an fiscal. Pierderea care rămâne necompensata în cursul aceluiași an fiscal devine pierdere reportata.
(2) Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice române se compensează cu veniturile de aceeași natura, din străinătate, pe fiecare țara, înregistrate în cursul aceluiași an fiscal, sau se reportează pe următorii 5 ani asupra veniturilor realizate din țara respectiva."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale."
Examinând pe fond excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.
Exceptarea prin lege a rezultatelor pozitive ale veniturilor salariale sau asimilate acestora de la regula compensării pierderii fiscale înregistrate din veniturile din activități independente nu este, prin ea însăși, neconstitutionala și nu contravine, sub nici un aspect, obligației de a asigura, prin sistemul legal de impuneri, o așezare justa a sarcinilor fiscale. Dimpotriva, aceasta reprezintă o practica legislativă curenta, ce corespunde fie necesității de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice.
În legătură cu invocarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, Curtea constata ca, pentru susținerea neconstitutionalitatii
art. 60 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 , acestea sunt nerelevante, neavând nici o concludenta pentru soluționarea cauzei.
În sfârșit, asupra modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor
art. 56 și 57 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , Curtea Constituțională, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu se poate pronunța. Instanța judecătorească interpretează și aplica legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzei cu care a fost investită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 60 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001
privind impozitul pe venit, aprobată și modificată prin
Legea nr. 493/2002 , excepție ridicată de Mariana Togoe în Dosarul nr. 55/2003 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2003.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent șef, Doina Suliman ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.