Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 281/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior

prezumat în vigoare

Data actului
1 iulie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 565 din 6 august 2003
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.352 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 174/2001 13 decembrie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Fundația Universitară pentru Integrare Europeană a Universitatii Româno-Germane din Sibiu în Dosarul nr. 482/2003 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare a judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării, depusa de partea Ministerul Finanțelor Publice la data de 17 iunie 2003.

Președintele pune în discuție cererea înregistrată la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui termen, deoarece de la data depunerii cererii de amânare până la termen a trecut suficient timp în care partea își putea pregati apărarea.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila. Arata ca excepția de neconstituționalitate a

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001

a fost deja admisă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, iar critica referitoare la art. 4 din același act normativ a rămas, în consecința, fără obiect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 482/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 , excepție ridicată de Fundația Universitară pentru Integrare Europeană a Universitatii RomanoGermane din Sibiu într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării și cu Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 , prin obligarea instituțiilor de învățământ particulare sa verse la bugetul de stat o taxa în cuantum de 10% din veniturile realizate din toate taxele percepute în procesul de învățământ de la studenți, urmând ca sumele vărsate să fie utilizate pentru susținerea investițiilor și a activităților de întreținere și de reparare a căminelor studențești, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (5) și (6), art. 41 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) și c) din Constituție.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât prin dispozițiile legale criticate "s-a stabilit cadrul legal pentru asigurarea egalității de sanse studenților din învățământul particular, știut fiind ca pentru oricare dintre studenți locul de cazare reprezintă o problemă majoră", iar dispozițiile ordonanței de urgenta se încadrează în reglementările generale din

Legea învățământului nr. 84/1995 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca stabilirea, pentru instituțiile de învățământ superior particulare, a obligației prevăzute de dispozițiile criticate nu poate fi considerată ca un transfer de proprietate sau ca o confiscare, cum susține autorul excepției, ci ca o sarcina fiscală, având ca temei constituțional dispozițiile art. 136 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 32 alin. (6) din Constituție, considera ca autonomia universitară trebuie să funcționeze în cadrul legal instituit, conform art. 32 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia "instituțiile de învățământ, inclusiv cele particulare, se înființează și își desfășoară activitatea în condițiile legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1: "Instituțiile de învățământ superior particulare au obligația sa verse la bugetul de stat o taxa în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de școlarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, precum și a celorlalte taxe percepute în procesul de învățământ de la studenți.";

- Art. 4: "Sumele prevăzute la art. 1-3 se utilizează pentru susținerea investițiilor, activităților de întreținere și de reparare a căminelor studențești."

Curtea Constituțională constata ca a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 , cu o motivare similară, iar prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea textului de lege criticat.

În acea decizie Curtea a reținut ca "dispozițiile criticate, prin instituirea obligației de plată a taxei de 10% exclusiv de către universitățile particulare, creează premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri [...]. Taxa în discuție este stabilită în afară cadrului general al impozitelor și taxelor, întrucât nu este justificată prin nici un fel de prestație a unei autorități publice, contravenind principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, consacrat de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, prin dispozițiile criticate se restrânge și dreptul de proprietate al instituțiilor de învățământ superior particulare, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la protecția proprietății private, precum și ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Curtea constata ca art. 1 din ordonanța, fiind declarat neconstitutional, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din aceeași ordonanța a rămas fără obiect.

În consecința, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale [...] constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2001

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, excepție ridicată de Fundația Universitară pentru Integrare Europeană a Universitatii Româno-Germane din Sibiu în Dosarul nr. 482/2003 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
────────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.