Decizia nr. 139/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grupul de Management al Creanțelor Z - S.R.L. (GMCZ) din București în Dosarul nr. 40.494/3/2014/a3 (2.662/2015) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.271D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Adrian Rădulescu din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.343D/2015, nr. 1.895D/2015 și nr. 23D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală și respectiv art. 493 din Codul de procedură penală, în ultimul dosar, excepție ridicată de S.C. Succes Nic Com - S.R.L. Voluntari, S.C. Ambient - S.A. Sibiu și S.C. Nouvelle Construct - S.R.L. Ploiești în dosarele nr. 14.220/63/2014/a24, nr. 486/54/2015 și nr. 2.046/105/2014 ale Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Prahova - Secția penală.

4. La apelul nominal răspunde în Dosarul nr. 1.895D/2015, pentru autorul excepției, doamna avocat Georgiana Felicia Sabo din cadrul Baroului Cluj, cu delegație, la dosar și lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.343D/2015 autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, iar în dosarele nr. 1.895D/2015 și nr. 23D/2016, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentanții autorilor excepției prezenți sunt de acord cu conexarea dosarelor.

8. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

9. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.343D/2015, nr. 1.895D/2015 și nr. 23D/2016 la Dosarul nr. 1.271D/2015, care a fost primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului avocat Adrian Rădulescu, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, dispozițiile art. 493 din Codul de procedură penală afectează principiul proporționalității, al justului echilibru între interesele generale și private, deoarece măsura preventivă a fost dispusă fără a se stabili vreun termen. Se poate ajunge ca măsura preventivă să depășească o eventuală sancțiune maximă care s-ar dispune față de societatea respectivă. Mai arată că prin instituirea măsurilor preventive, la finalizarea procesului penal prin achitare, societatea în cauză nu mai există pentru că nu a putut să desfășoare anumite activități.

11. Totodată, se încalcă dreptul la libera asociere și corolarul său, dreptul la disociere, deoarece, interzicându-se asocierea, dizolvarea sau fuziunea cu altă societate, atunci sunt afectate drepturile persoanelor fizice care au înființat societatea. Așa fiind, măsura preventivă dispusă față de persoana juridică trebuie privită exact ca măsura preventivă dispusă față de persoana fizică și, în consecință, apreciază că sunt valabile argumentele din jurisprudența Curții Constituționale cu privire la existența unei durate maxime a măsurilor preventive aplicabile persoanelor fizice.

12. Doamna avocat Georgiana Felicia Sabo pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate nu prevăd un termen maxim până la care pot fi dispuse măsurile preventive față de persoanele juridice. Câtă vreme societatea comercială nu poate desfășura anumite activități, atunci această interdicție afectează dreptul de proprietate și libertatea economică. Așa fiind, dispunerea măsurilor preventive față de persoana juridică până la soluționarea cauzei nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece admițând posibilitatea dizolvării unei persoane juridice inculpate, se ajunge la situația în care aceasta nu mai poate fi trasă la răspundere penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

14. Prin Decizia penală nr. 409/CO din 24 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 40.494/3/2014/a3 (2.662/2015), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (4) din Codul de procedură penală.

15. Prin Încheierea nr. 243 din 11 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14.220/63/2014/a24, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală.

16. Prin încheierea din 18 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 486/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală.

17. Prin încheierea din 15 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.046/105/2014, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 din Codul de procedură penală.

18. Excepția a fost ridicată de Grupul de Management al Creanțelor Z - S.R.L. (GMCZ) din București, S.C. Succes Nic Com - S.R.L. din Voluntari, S.C. Ambient - S.A. din Sibiu și de S.C. Nouvelle Construct - S.R.L. din Ploiești în dosarele de mai sus în care s-au dispus măsuri preventive față de persoanele juridice inculpate.

19. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece lipsa unei reglementări exprese cu privire la durata totală a măsurilor preventive ce se pot lua față de o persoană juridică nu este proporțională cu situația care a determinat luarea lor și afectează pe timp nelimitat libertatea economică și libera inițiativă. În acest sens se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014

și

Decizia nr. 361 din 7 mai 2015 . A interzice inițierea procedurii de dizolvare echivalează cu împiedicarea persoanelor fizice sau juridice care alcătuiesc persoana juridică supusă măsurii să renunțe la calitatea lor. Totodată, o astfel de măsură nu este necesară într-o societate democratică pentru că prin dizolvare nu se înlătură răspunderea penală sau patrimonială a persoanei fizice prepus al persoanei juridice (prepus care adesea săvârșește fapta penală fără știința membrilor persoanei juridice).

20. Măsura luată afectează sever drepturile unor persoane care nu au săvârșit fapte penale, precum asociații unor societăți comerciale care au avut încredere în administratorul numit de ei, iar după săvârșirea infracțiunii rămân "legați" de societate pentru că nu pot înstrăina participațiile (nimeni nu este interesat să le cumpere) și nu pot dizolva societatea. Legiuitorul a făcut abstracție de faptul că prin dizolvare nu se oprește activitatea persoanei juridice, ci doar se continuă realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor deja asumate (procedura lichidării) și că în procedura lichidării sunt realizate drepturile terților în raport cu persoana juridică. De asemenea sunt afectate drepturile terților aflați în relații economice cu persoana juridică în curs de dizolvare, pentru că nu își pot realiza drepturile împotriva acesteia cu celeritate, deși nu au contribuit cu nimic la faptele penale ale persoanei juridice.

21. În plus, legiuitorul nu a făcut nicio distincție între dizolvarea și lichidarea de drept comun și dizolvarea și lichidarea în procedura insolvenței. Această lipsă de preciziune, care încalcă art. 53 alin. (2) din Constituție, permite ca judecătorul sau procurorul să ia măsuri preventive de suspendare a dizolvării sau lichidării, ori chiar de inițiere a procedurii insolvenței (specie a dizolvării și lichidării), chiar și atunci când aceste proceduri sunt reglementate a se desfășura sub supravegherea și controlul judecătorului-sindic.

22. De asemenea se mai susține că dispozițiile legale criticate afectează dreptul fundamental la asociere, inclusiv al persoanei juridice, cât și corolarul său, dreptul de a renunța la asociere. Interdicția dizolvării aplicată unei persoane juridice constă în interdicția exercitării dreptului de a renunța la asociere.

23. Exigențele de claritate și previzibilitate a legii au fost afirmate în mod repetat de Curtea Constituțională prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție. Aceste exigențe sunt afectate câtă vreme expresia "susceptibile de a antrena" poate fi înțeleasă deopotrivă atât ca o predispoziție, cât și ca o capacitate. În prima ipoteză, legea poate fi considerată ca previzibilă, iar dacă o persoană se raportează la al doilea sens, simpla capacitate de a produce o diminuare de patrimoniu este specifică oricărei operațiuni patrimoniale, pentru că în cursul derulării ei în mod obiectiv pot să apară disfuncționalități.

24. Totodată, ingerințele în dreptul de proprietate privată ale persoanelor juridice nu sunt proporționale cu cauzele care le-au determinat, întrucât dispunerea, prelungirea ori menținerea măsurilor fără a fi reglementat un termen maxim pentru care acestea se pot afla în ființă în niciuna din fazele procesuale și nici în ansamblul procesului nu asigură un just echilibru între interesul public și cel individual. De aceea, principiul proporționalității care trebuie să guverneze restrângerile drepturilor și libertăților fundamentale impune caracterul excepțional al acestora, iar caracterul excepțional, la rândul lui, implică caracterul temporar al ingerințelor. În plus, atât timp cât ingerințele în drepturile fundamentale nu au caracter temporar, ele sunt în măsură să afecteze chiar substanța dreptului fundamental, în speța de față a dreptului de proprietate privată și a dreptului la libertate economică.

25. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, câtă vreme măsurile preventive ajută la identificarea și indisponibilizarea produsului infracțiunii, inclusiv în vederea garantării unui ordin de confiscare în echivalent a produsului infracțiunii, atunci este necesar ca acestea să fie menținute până la deliberare, deoarece doar atunci dispare exigența proporționalității măsurii cu situația care a generat-o.

26. Totodată, având o natură și finalitate juridică proprie, luarea măsurilor preventive ce pot fi dispuse față de persoana juridică, chiar dacă servește bunei desfășurări a procesului penal, nu atrage per se o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, fiind evident că luarea unor măsuri preventive față de persoana fizică presupune analizarea proporționalității ingerinței în raport cu alte valori, precum libertatea fizică, siguranța individuală, libertatea de circulație etc. Or, ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex.

27. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece nu este reglementată durata maximă a măsurilor preventive care pot fi dispuse de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată. O asemenea situație afectează dreptul fundamental al persoanei juridice la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la o activitate economică și la liberă inițiativă și nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

28. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece ingerințele în drepturile fundamentale ale persoanelor juridice instituite prin măsurile preventive nu sunt proporționale cu cauzele care le-au determinat, întrucât dispunerea, prelungirea ori menținerea măsurilor fără a fi reglementat un termen maxim pentru care acestea se pot dispune nu asigură un just echilibru între interesul public și cel individual.

29. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece ingerința analizată nu este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucției penale, și nu asigură un just echilibru între interesul public și cel privat, atât timp cât nu este precizată o durată maximă pentru care se pot dispune măsuri preventive față de persoane juridice.

30. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

31. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, scopul măsurilor preventive constă în aceea că previn finalizarea procedurii insolvenței, având drept consecință nu doar dizolvarea persoanei juridice, ci și imposibilitatea tragerii la răspundere penală.

32. Spre deosebire de măsurile preventive care se dispun față de o persoană fizică dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, în cazul persoanelor juridice măsurile preventive se dispun numai pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Așa fiind, nu poate fi primită nici critica raportată la încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

33. Câtă vreme art. 53 din Constituție permite restrângerea atât a dreptului de proprietate, cât și a libertății economice, dacă acest lucru este necesar în interesul desfășurării instrucției penale, Guvernul apreciază că prevederile legale criticate sunt conforme cu dispozițiile art. 44 și art. 45 din Constituție.

34. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

35. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

36. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 493 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Măsurile preventive, care au următorul conținut:

"(1) Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanța poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;

b) interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale;

c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice;

d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;

e) interzicerea desfășurării activităților de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea.

(2) Pentru a asigura respectarea măsurilor prevăzute la alin. (1), persoana juridică poate fi obligată la depunerea unei cauțiuni constând într-o sumă de bani care nu poate fi mai mică de 10.000 lei. Cauțiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronunțate în cauză, dacă persoana juridică a respectat măsura sau măsurile preventive, precum și în cazul în care, prin hotărâre definitivă, s-a dispus achitarea persoanei juridice.

(3) Cauțiunea nu se restituie în cazul nerespectării de către persoana juridică a măsurii sau a măsurilor preventive luate, făcându-se venit la bugetul de stat la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză, precum și dacă s-a dispus plata din cauțiune, în ordinea următoare, a despăgubirilor bănești acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.

(4) Măsurile preventive prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmăririi penale și a menținerii în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile.

(5) În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Împotriva încheierii se poate face contestație la judecătorul de drepturi și libertăți sau, după caz, la judecătorul de cameră preliminară ori instanța ierarhic superioară, de către persoana juridică și procuror, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru persoana juridică lipsă.

(8) Măsurile preventive se revocă de către judecătorul de drepturi și libertăți la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de către judecătorul de cameră preliminară și de către instanță și din oficiu, numai când se constată că nu mai există temeiurile care au justificat luarea sau menținerea acestora. Dispozițiile alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(9) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate măsurile prevăzute la art. 265 și art. 283 alin. (2), iar față de practicianul în insolvență, măsura prevăzută la art. 283 alin. (2).

(10) Luarea măsurilor preventive nu împiedică luarea măsurilor asigurătorii conform art. 249-256."

37. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, art. 44 referitor la Dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la Libertatea economică și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

38. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că măsurile preventive aplicabile persoanei juridice sunt măsuri procesuale ce vizează în mod direct fie libertatea economică, fie dreptul de proprietate privată al acesteia. Măsurile preventive pot fi luate în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi și libertăți, la propunerea procurorului sau de către judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, după caz, dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o infracțiune și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Cu toate acestea, deși, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Codul de procedură penală, aceste măsuri pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmăririi penale și a menținerii în cursul procedurii de camera preliminară, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea lor, fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile, legiuitorul nu a reglementat și cu privire la durata maximă pentru care acestea pot fi dispuse.

39. Astfel, scopul acestor restrângeri constă atât în prevenirea producerii unor noi pierderi, cât și în atingerea finalității proprii a procesului penal, și anume tragerea la răspundere penală a persoanei juridice. Prin urmare, ținând seama de faptul că, în acord cu art. 136 din Codul penal, pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale (amenda) și complementare (dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară și afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare), atunci măsurile preventive care pot fi luate față de un inculpat persoană juridică își găsesc deplina justificare în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. În măsura în care s-ar institui un termen maxim până la care pot fi prelungite/menținute măsurile preventive față de persoana juridică, atunci s-ar nega însuși scopul acțiunii penale, și anume acela de a trage la răspundere penală persoana juridică, întrucât, prin permiterea dizolvării, lichidării, fuziunii sau divizării sale, obiectul acțiunii penale, astfel consacrat de art. 14 din Codul de procedură penală, ar rămâne fără finalitate. Or, tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni este un deziderat al ordinii publice, care legitimează, pe cale de consecință, instituirea măsurilor reclamate. Astfel, deși în urma finalizării procesului penal instanța de judecată ar dispune condamnarea persoanei juridice inculpate, aceasta nu mai poate fi trasă la răspundere penală, deoarece și-a pierdut identitatea prin dispariția sa juridică și radierea din Registrul comerțului. Așa cum însuși textul legal criticat dispune, luarea măsurilor preventive are ca scop buna desfășurare a procesului penal, care presupune implicit garantarea, în eventualitatea unei hotărâri definitive de condamnare, a executării pedepsei aplicate. În plus, prin natura lor, măsurile preventive nu împiedică persoana juridică suspectă/inculpată să desfășoare activități comerciale, aceasta fiind limitată să efectueze acte de comerț și să intre în relații contractuale cu terțe persoane (a se vedea

Decizia nr. 451 din 7 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 6 decembrie 2013).

40. Totodată, Curtea mai constată că situația unei persoane juridice inculpate față de care se dispune o măsură preventivă nu este identică cu cea a persoanei fizice inculpate față de care s-a dispus o măsură preventivă, de exemplu luarea controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune. În aceste din urmă cazuri, Curtea a cenzurat inexistența unor termene și a unei durate maxime pentru care pot fi luate măsurile preventive, deoarece intruziunea în dreptul fundamental al libertății individuale nu asigura un just echilibru între interesul public și cel privat. De altfel, în cazul controlului judiciar încetarea măsurii preventive nu împiedica, asemeni situației de față, tragerea la răspundere penală a inculpatului.

41. În ce privește critica formulată din perspectiva lipsei de claritate a normei, Curtea constată că sintagma "susceptibile de a antrena" are în vedere atât predispoziția, cât și capacitatea unor operațiuni patrimoniale de a duce la diminuarea activului patrimonial sau la insolvența persoanei juridice. Prin urmare, legea circumstanțiază în termeni lipsiți de echivoc care anume operațiuni pot fi interzise, întrucât nu toate operațiunile patrimoniale duc în mod obiectiv la diminuare, unele dintre acestea având drept consecință, dimpotrivă, majorarea activului patrimonial al persoanei juridice. Așa fiind, în funcție de circumstanțele de fapt ale fiecărei spețe, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate institui măsura preventivă cea mai adecvată în așa fel încât să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. Prin urmare, critica raportată la exigențele constituționale consacrate de art. 1 alin. (5) este neîntemeiată.

42. În ce privește raportarea criticilor de neconstituționalitate la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea constată că nu s-a arătat în concret în ce constă contrarietatea reclamată. În plus, din perspectiva dreptului constituțional al accesului liber la justiție, dispozițiile legale criticate sunt conforme cu acesta, întrucât măsurile preventive sunt dispuse de către judecător, cu citarea persoanei juridice și participarea obligatorie a procurorului, asigurându-se astfel contradictorialitatea specifică unui proces echitabil, iar împotriva luării unei astfel de măsuri se poate face contestație în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru persoana juridică lipsă, asigurându-se, în acest fel, un dublu grad de jurisdicție. Totodată, în măsura în care nu mai există temeiurile care au justificat luarea sau menținerea măsurilor preventive, acestea pot fi revocate din oficiu sau la cerere.

43. Totodată, referitor la critica raportată din perspectiva art. 40 din Constituție, Curtea constată că acesta reglementează cu privire la dreptul fundamental al cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și alte forme de asociere. Așa fiind, câtă vreme critica este fundamentată din perspectiva interesului unor persoane juridice, atunci art. 40 din Legea fundamentală nu are incidență în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat, are în vedere un drept fundamental al cetățeanului, și nu un drept al unei entități juridice/colectivități.

44. Examinând celelalte critici, Curtea constată că, așa cum însuși textul criticat dispune, măsurile preventive se pot dispune dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Acestea pot viza interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare, lichidare, de fuziune, de divizare sau de reducere a capitalului social al persoanei juridice, interzicerea oricăror operațiuni patrimoniale susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice sau interzicerea anumitor acte juridice stabilite de organul judiciar ori interzicerea desfășurării activităților de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea. Prin urmare, ținând seama de consecințele măsurilor preventive dispuse, se poate constata că acestea urmăresc conservarea entității juridice și a capitalului social în așa fel încât, pentru buna desfășurare a procesului penal, să se împiedice orice acțiune de încetare a existenței unei societății comerciale (deci dispariția juridică a societății comerciale și, în final, radierea din Registrul comerțului), de transformare a activului în bani, de partajare a activului net între asociați ori restructurarea societății comerciale.

45. Libertatea economică presupune, pe lângă dreptul de a începe o activitate economică, exercitarea activităților într-un mediu concurențial, fiind deci o cerință fundamentală a economiei de piață, care se concretizează în participarea neîngrădită a comercianților la schimburile de mărfuri și servicii. Dreptul la libertatea economică este în corelație cu alte drepturi și libertăți fundamentale, precum dreptul de proprietate privată, sens în care, în considerarea specificului economiei de piață, statul, nefiind deținătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, are drept rol crearea cadrului general economic, social și politic necesar pentru derularea activităților economice, fapt care poate implica și adoptarea unor reglementări restrictive, cu condiția ca acestea să se situeze în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, că, de vreme ce finalitatea urmărită de o anumită reglementare nu poate fi atinsă, atunci este firesc să i se recunoască statului posibilitatea de a interveni prin măsuri adecvate. Temeiul constituțional al unei asemenea intervenții se regăsește și în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, referitoare la obligația statului de a asigura "[... ] protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție" și, respectiv, de a asigura "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții". Totuși, libertatea economică nu poate fi absolutizată, întrucât ar crea grave disfuncționalități la nivelul economiei statului și ar putea în final afecta stabilitatea economică a acestuia. Pentru a evita o asemenea finalitate și pentru a crea un climat de ordine și încredere la nivel economic, din punct de vedere constituțional, statul este îndrituit să adopte măsuri legislative eficiente și energice. Desigur, aceste măsuri nu trebuie să aibă ca rezultat tocmai negarea libertății comerțului, ci să se constituie într-un adevărat corolar al acestuia. În aceste categorii de măsuri se încadrează și dispozițiile legale ce vizează măsurile preventive care pot fi luate față de persoane juridice. Statul, reglementând asemenea măsuri, veghează la securitatea circuitului comercial și, pentru a asigura acel climat de ordine și încredere la nivel economic, a prevăzut instituirea unor măsuri preventive față operatorii economici care înregistrează disfuncționalități (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010).

46. Prin urmare, nefiind un drept absolut, libertatea economică se poate exercita în așa fel încât să nu afecteze rațiuni de interes general.

47. Totodată, dreptul de proprietate privată al persoanelor juridice consacrat de art. 44 din Constituție este garantat și ocrotit în mod egal de către stat, iar conținutul și limitele sale se stabilesc prin lege. Prin urmare, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată poate fi supusă unor limitări în măsura în care anumite operațiuni patrimoniale sunt susceptibile de a antrena diminuarea patrimoniului sau insolvența persoanei juridice ce are calitatea de inculpat într-o cauză penală. În acest fel se urmărește protejarea patrimoniului persoanei juridice prin diminuarea sa frauduloasă, cât și valorificarea cu eficiență a activelor. Deși indisponibilizarea bunurilor și a acțiunilor persoanei juridice, precum și vânzarea unor active constituie limitări ale exercițiului dreptului de proprietate, acestea sunt în concordanță cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua Constituție, întrucât limitarea atributelor dreptului în privința patrimoniului persoanei juridice este determinată de săvârșirea unei fapte penale.

48. Așa fiind, Curtea constată că, de vreme ce măsurile preventive dispuse față de persoanele juridice se află în interiorul limitelor proprii ale dreptului de proprietate privată și libertății economice, atunci dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Grupul de Management al Creanțelor Z - S.R.L. (GMCZ) din București, S.C. Succes Nic Com - S.R.L. din Voluntari, S.C. Ambient - S.A. din Sibiu și de S.C. Nouvelle Construct - S.R.L. din Ploiești în dosarele nr. 40.494/3/2014/a3 (2.662/2015), nr. 14.220/63/2014/a24, nr. 486/54/2015 și nr. 2.046/105/2014 ale Curții de Apel București - Secția a II-a penală, Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 493 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală, Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.