Decizia nr. 451/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.593/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 85D/2013.

La apelul nominal, pentru autorul excepției răspunde apărătorul ales Cristian Bogdan Pârvu, cu împuternicire avocațială la dosar.

Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, precum și în notele scrise depuse la dosar. Susține, astfel, că dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice, încalcă prevederile art. 4, art. 16, art. 23 alin. (11), art. 45, art. 53 și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. Consideră că înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor respective aduce atingere prezumției de nevinovăție, prin antepronunțarea într-o cauză penală în care vinovăția nu a fost încă dovedită. Face trimitere la

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, potrivit căreia sunt înregistrate ca mențiuni numai hotărârile de condamnare, nu și aspectele ce privesc urmărirea penală sau trimiterea în judecată. De asemenea, face comparație între, pe de o parte, evidența cazierului judiciar în care se notează în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a cauzei, date privind persoanele fizice sau juridice față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și, pe de altă parte, evidența rezultată din mențiunile înscrise în registrul comerțului. Prin urmare, în cazul persoanei fizice se asigură protecție în ceea ce privește faptul că aceasta este subiectul unui dosar penal, în schimb persoana juridică nu beneficiază de același regim de protecție, deși pot apărea consecințe grave în activitatea comercială.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală. În acest sens, arată că nu se poate face comparație între cazierul judiciar, pe de o parte, care ține evidența condamnărilor persoanei fizice/juridice și în cadrul căruia mențiunile privind punerea în mișcare a acțiunii penale sau luarea vreuneia din măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală reprezintă mențiuni provizorii, și, pe de altă parte, certificatul constatator eliberat de registrul comerțului cu privire la comerciantul persoană juridică, care este guvernat de rațiuni distincte determinate de necesitatea derulării în bune condiții a vieții comerciale. Referitor la dispozițiile

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, potrivit cărora sunt înregistrate ca mențiuni numai hotărârile de condamnare, nu și aspectele privind urmărirea penală sau trimiterea în judecată, face observația că la data edictării normei respective nu exista instituția răspunderii penale a persoanei juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8.593/3/2012, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect radierea unei mențiuni înscrise în registrul comerțului referitoare la starea societății comerciale, și anume "stare firmă [...] urmărire penală, trimitere în judecată".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice, încalcă egalitatea în drepturi, prezumția de nevinovăție, libertatea economică și protecția concurenței loiale, precum și condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât aduc o atingere gravă drepturilor și intereselor societății comerciale și afectează, în mod indirect, persoanele fizice care dețin diverse calități în cadrul persoanei juridice, ca titulari de drepturi și libertăți consacrate de Constituție. Astfel, consideră că înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice aduce atingere prezumției de nevinovăție, prin antepronunțarea de către organele judiciare a soluției într-o cauză penală în care vinovăția nu a fost încă dovedită. În acest sens, face trimitere la

Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, în cadrul căreia legiuitorul a consacrat prezumția de nevinovăție prin ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 21 lit. g), potrivit cărora sunt înregistrate ca mențiuni numai hotărârile de condamnare, nu și aspectele ce privesc urmărirea penală sau trimiterea în judecată.

Referitor la critica privind tratamentul discriminatoriu, autorul excepției arată că, potrivit

art. 11 din Legea nr. 290/2004 , în evidența cazierului judiciar organizată la unitățile de poliție se notează în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a cauzei, când se șterg din evidență, date privind persoanele fizice sau juridice față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sau față de care a fost luată una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Deci este vorba despre o evidență internă, care nu este destinată publicului larg, în opoziție cu evidența rezultată din mențiunile înscrise în registrul comerțului, care are în vedere informarea generală. Datele menționate nu se înscriu în certificatul de cazier judiciar eliberat persoanei fizice sau, după caz, persoanei juridice. Prin urmare, în cazul persoanei fizice, acordându-se eficiență prezumției de nevinovăție, se asigură protecție în ceea ce privește faptul că aceasta este subiectul unui dosar penal, în schimb, persoana juridică "beneficiază" de o expunere în sens negativ, concretizată prin aducerea la cunoștința publicului a implicării într-o afacere penală, ceea ce se constituie într-un "cvasicazier de condamnare".

De asemenea, consideră că prin efectuarea de mențiuni provizorii în registrul comerțului referitoare la starea societății, și anume cu privire la începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, persoana juridică a cărei vinovăție nu a fost încă dovedită și împotriva căreia nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare definitivă este plasată în mod nepermis într-un con de umbră, întrucât este exclusă de la normalitatea vieții comerciale, atât angajații, cât și partenerii contractuali devenind sceptici în ceea ce privește derularea firească a operațiunilor comerciale. Astfel, prin înscrierea în registrul comerțului a acestor mențiuni arbitrare, sunt afectați, în mod indirect, și asociații/acționarii persoanei juridice, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților lor legitime nerespectând cerințele constituționale ce vizează proporționalitatea și nediscriminarea în materia restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale.

În fine, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală generează un regim concurențial discriminatoriu pentru comercianții persoane juridice față de care au fost efectuate mențiuni cu privire la începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, prin limitarea posibilității de a încheia noi contracte comerciale și de a demara noi proiecte de afaceri, ceea ce conduce practic la eliminarea din piață a persoanelor juridice în cauză, chiar și în condițiile în care nu există o hotărâre definitivă de condamnare, iar, ulterior, instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare.

Tribunalul București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor art. 4 și 16, art. 23 alin. (11), art. 53 și art. 45 raportat la art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției, referitoare la prezumția de nevinovăție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, egalitatea în drepturi și libertatea economică. Mai arată că reglementarea unei proceduri de informare în cazul persoanelor juridice are ca scop asigurarea unei evidențe și monitorizări a măsurilor luate împotriva persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal, pentru a garanta că pedepsele aplicate vor fi în mod efectiv executate. Comunicarea datelor prevăzute la art. 479^7 din Codul de procedură penală se face în vederea efectuării de către organele care au autorizat sau înregistrat persoana juridică a mențiunilor corespunzătoare. Modalitatea efectivă prin care sunt notate aceste mențiuni, rubrica unde se face notarea, accesibilitatea acestor informații reprezintă o problemă de aplicabilitate a legii, și nu una de constituționalitate. Prin instituirea acestei proceduri de informare este creat cadrul legal pentru urmărirea procesului penal de către organele care au autorizat sau înregistrat persoana, iar, în cazul în care persoana juridică este găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni care are legătură cu obiectul de activitate pentru care persoana a fost autorizată să se înființeze, aceste organe pot evalua dacă este sau nu necesar să îi retragă autorizația, ca măsură administrativă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, introduse prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

"Organul judiciar comunică organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Organele prevăzute în alin. 1 sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice mențiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind economia de piață, libertatea comerțului și protecția concurenței loiale, precum și a prevederilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de informare în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice nu reprezintă o antepronunțare a soluției de către organele judiciare și nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție. Persoana juridică învinuită sau inculpată într-un proces penal are la îndemână toate mijloacele procesuale prin care își poate organiza apărarea, beneficiind, până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă, de aplicarea principiului prezumției de nevinovăție, care este prevăzut și de art. 52 și art. 66 din Codul de procedură penală.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 53 din Constituție, nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile constituționale invocate permit restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în vederea desfășurării instrucției penale. În acest sens, dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală stabilesc obligațiile care incumbă, pe de o parte, organului judiciar, iar, pe de altă parte, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică, cu privire la înregistrarea mențiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acesteia. Comunicarea de către organul judiciar a datelor prevăzute de dispozițiile de lege criticate se face în vederea efectuării de către organele care au autorizat și înregistrat persoana juridica a mențiunilor corespunzătoare.

Reglementarea procedurii de informare în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice are ca scop asigurarea unei evidențe a măsurilor luate împotriva persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal și garantarea, în eventualitatea unei hotărâri definitive de condamnare, a executării pedepsei aplicate.

Având în vedere scopul procedurii de informare, dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiului nediscriminării. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că pentru situații diferite se impun soluții juridice diferite. Astfel, în

Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea a reținut că principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în

Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat că principiul egalității nu presupune uniformitate, așa încât toate situațiile să fie tratate în același fel, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Procedura de informare reglementată de textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor juridice, în mod nediscriminatoriu, obligația organelor judiciare de a informa organele care au autorizat și înregistrat persoana juridică fiind generală.

În fine, Curtea reține că dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 45 și art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal nu îi sunt stabilite interdicții cu privire la desfășurarea de activități economice, aceasta fiind liberă să efectueze acte de comerț și să între în relații contractuale cu terțe persoane.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.593/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 479^7 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2013.