Decizia nr. 125/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.688/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 963D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 23 februarie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, în prezența apărătorilor autorului excepției, a reprezentantului Consiliului Concurenței, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea formulată de apărătorul autorului excepției privind depunerea de concluzii scrise, Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992

coroborate cu ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 3 martie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 25 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.688/2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 . Excepția a fost ridicată de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în cadrul recursului declarat de către aceasta împotriva Sentinței nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a solicitat casarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București, în subsidiar, modificarea sentinței, prin anularea Deciziei nr. 97 din 21 decembrie 2011 emise de Consiliul Concurenței (de sancționare), cu consecința exonerării societății de la plata amenzii aplicate de Consiliu, iar în subsidiar cu consecința reducerii amenzii aplicate sub nivelul stabilit de către Consiliu.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul solicită ca, prin decizia ce se va pronunța, Curtea Constituțională să constate neconstituționalitatea prevederilor

art. 43 alin. (3) prima frază din Legea concurenței nr. 21/1996 , întrucât acestea încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanței de judecată de către Consiliul Concurenței pentru examinarea acestora exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderii reclamante". Arată autorul că, în fapt, prin Decizia nr. 97 din 21 decembrie 2011, Plenul Consiliului Concurenței a dispus sancționarea cu amendă a mai multor întreprinderi, printre care și "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., pentru participarea la o înțelegere și/sau practică concertată având ca obiect renunțarea la comercializarea cu amănuntul a unui sortiment de benzină pe piața românească în perioada 10 mai 2007-1 aprilie 2008. Constatând că a fost sancționată în mod nelegal, "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., la fel ca și celelalte întreprinderi sancționate, a introdus la data de 1 martie 2012, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, o acțiune în anularea deciziei menționate, în baza dispozițiilor

art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

raportat la

art. 47^1 din Legea concurenței nr. 21/1996 , acțiune care a fost înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București. Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2012, instanța de fond a pus în vedere reprezentantului Consiliului Concurenței "să depună la grefa secției, pentru studiere de către instanță, a notelor interne cu caracter confidențial care nu pot fi păstrate la dosar." Consiliul Concurenței a dat curs acestei solicitări, iar completul de judecată a avut acces la conținutul notelor interne cu caracter confidențial ale direcțiilor de specialitate ale Consiliului. Astfel, aceste înscrisuri au dobândit natura de probe administrate în cadrul litigiului, pertinența, concludența și utilitatea lor în soluționarea cauzei fiind stabilită implicit ca urmare a solicitării exprese a instanței de a se proceda la depunerea lor la dosarul cauzei, precum și prin aceea că acestea au fost analizate de către completul de judecată. Cu toate acestea, notele interne ale Consiliului nu au fost puse și la dispoziția autorului excepției, în vederea analizării conținutului acestora. Dat fiind caracterul acestor înscrisuri de probe câștigate cauzei, ceea ce atrage consecința că instanța de judecată își poate forma convingerea asupra adevărului în cauză, inclusiv în baza acestor înscrisuri, în cadrul ședinței publice din data de 17 octombrie 2012, autorul excepției a solicitat președintelui de complet "autorizarea accesului avocaților indicați în împuternicirile avocațiale depuse la dosar la menționatele note interne, în vederea studierii și a fotocopierii acestora în condiții de confidențialitate, la sediul instanței", semnalând instanței, în mod expres, că, în caz contrar, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța asupra fondului cauzei s-ar încălca dreptul "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. la un proces echitabil, statuat de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție. Solicitarea orală a fost suplimentată prin depunerea, anterior ședinței din 24 octombrie 2012, a unor "concluzii scrise", prin care s-a detaliat că accesul "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. la conținutul notelor interne urmează a se face în condițiile art. 92 alin. (2), (9) și (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005

(deci cu păstrarea confidențialității), precum și că acest acces are ca scop, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, asigurarea respectării dreptului la apărare și a principiilor contradictorialității și egalității armelor. Prin Încheierea de ședință din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București a dispus, inter alia: "Referitor la cererea de acordare a accesului reclamantei, prin reprezentant/apărător, la notele interne cu caracter confidențial, Curtea constată că acestea nu se încadrează în prevederile art. 92 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (invocat de reclamantă), accesul la informațiile confidențiale în materie beneficiind, de altfel, de o procedură reglementată special de

Legea nr. 21/1996 , motiv pentru care va respinge cererea de acces". Autorul subliniază că motivarea măsurii dispuse prin Încheierea din 24 octombrie 2012 nu indică în mod concret textul din Legea concurenței avut în vedere de către Curtea de Apel București, însă, analizând ansamblul conținutului acestui act normativ, se poate constata că numai două dintre textele sale interzic accesul la informații confidențiale, și anume art. 61 alin. (4) [art. 64 alin. (4)] și, respectiv, art. 44 alin. (3) [ art. 43 alin. (3)] din Legea concurenței nr. 21/1996 . Arată în continuare că soluția stabilită prin Încheierea din 24 octombrie 2012 a fost confirmată ulterior în cuprinsul Sentinței nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus respingerea acțiunii în anulare introduse de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., iar, în motivarea sentinței, instanța a reținut că "În ceea ce privește documentele confidențiale depuse de Consiliul Concurenței, la solicitarea reclamantei, Curtea a constatat că acestea sunt reprezentate de trei note interne care nu constituie probe (înscrisuri doveditoare), deci nu se poate susține că prin respingerea cererii de acces la acestea s-ar produce încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, astfel cum s-a susținut de-a lungul procesului. Curtea constată că fiecare dintre ordinele contestate (inclusiv cel inițial) a fost precedat de o notă internă a Direcției Industrie și Energie, motivată sub aspectul fundamentării necesității propuse: de declanșare a investigației, de modificare a obiectului investigației, de disjungere a investigației etc. Faptul că aceste note interne - care nu constituie «probe» în sensul procedurii civile și sunt inaccesibile prin natura lor și confidențiale prin faptul că se referă și la alte investigații, ce nu interesează prezenta cauză - nu au putut fi accesate de reclamantă, nu o îndreptățește pe aceasta din urmă să «presupună» că nu este îndeplinită condiția motivării notelor/propunerilor, Curtea constatând, de altfel, contrariul."

5. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, autorul susține că limitarea legală a accesului reclamantei la înscrisuri aflate la dosarul cauzei, înscrisuri la care instanța judecătorească și cealaltă parte în proces au avut acces, încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 21 alin. (3) din Constituție, sub forma încălcării, pe de o parte, a principiului contradictorialității, sub aspectul faptului că, prin restricționarea accesului la asemenea înscrisuri, părțile nu pot discuta în contradictoriu și pune concluzii cu privire la conținutul acestora, iar, pe de altă parte, prin încălcarea principiului egalității armelor, sub aspectul faptului că un înscris cunoscut celeilalte părți din proces și utilizat de către instanța de judecată în formarea opiniei sale nu îi este cunoscut și reclamantei. Susține, totodată, că dispozițiile de lege criticate încalcă, deopotrivă, și prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare.

6. Așadar, autorul excepției susține că este pe deplin de acord că accesul la anumite documente interne/confidențiale ale Consiliului Concurenței sau ale unei alte autorități poate fi restricționat de lege, în anumite situații expres prevăzute, însă această restricție nu mai poate opera după ce aceste acte au fost depuse la dosarul instanței judecătorești și au fost deci accesibile judecătorului cauzei. Conform art. 140 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "înscrisurile depuse de părți rămân dobândite judecății și nu se mai pot retrage fără învoirea părții potrivnice". Prin urmare, potrivit normelor procesual civile, prin simplul fapt al depunerii, notele interne au fost câștigate cauzei și deci au dobândit caracterul de probe în dosar, fiind necesară punerea lor în discuția contradictorie a părților, pentru a se respecta garanțiile procesuale reglementate de Constituție prin art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În aceste condiții, au fost încălcate principiile contradictorialității și al egalității armelor și, totodată, instanța de fond a respins, în temeiul acestor înscrisuri, criticile de fond formulate de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. cu privire la nerespectarea condiției motivării ordinelor în baza cărora s-a desfășurat investigația. Face referire la Hotărârea din 18 martie 2014, pronunțată în Cauza Beraru împotriva României, paragraful 70, potrivit căreia "Curtea reamintește că a constatat deja că accesul nerestricționat la dosarul cauzei și folosirea nerestricționată a notițelor, inclusiv, după caz, posibilitatea de a obține copii ale documentelor relevante, constituie garanții importante ale procesului echitabil. Neasigurarea acestui tip de acces a reprezentat, în motivarea Curții, unul dintre factorii care au determinat constatarea încălcării principiului egalității armelor", și, de asemenea, reamintește

Decizia Curții Constituționale nr. 76 din 26 februarie 2015 , paragraful 15, potrivit căreia "Contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăși o garanție a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituționale prin posibilitatea atât a acuzării, cât și a apărării, nu numai de a lua cunoștință de toate piesele, observațiile sau elementele de probă propuse judecătorului de natură să îi influențeze decizia, ci și de a le discuta ori comenta. Această exigență poate fi realizată în diferite moduri, cu condiția ca partea adversă să aibă posibilitatea de a combate în mod direct observațiile depuse." Arată, totodată, că instanța supremă a reținut în mod eronat faptul că autorul excepției a avut acces la notele interne în forma depusă de Consiliul Concurenței, în realitate acesta având acces doar la o formă cenzurată, în vreme ce instanța de judecată a avut acces la forma integrală, neconfidențială.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că motivele de limitare a accesului la dosarul de investigație se situează în limitele constituționale, întrucât dreptul de acces la informațiile de natură publică sau privată nu este unul absolut, Constituția instituind limitări în acest sens prin art. 31 care garantează dreptul la informație, prevăzând în alin. (3) că accesul la informații "nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională" și, mai ales, prin art. 53, care reglementează posibilitatea și condițiile în care poate avea loc "restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". În acest sens s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-360/09 Pfleiderer AG v. Bundeskartellamt, când, deși a confirmat că cel prejudiciat poate avea acces la documentele utilizate într-o procedură de clemență, în cadrul unei acțiuni în despăgubire, a statuat că rămâne în sarcina instanțelor naționale să determine condițiile în care accesul la acestea trebuie acordat sau, dimpotrivă, refuzat. În speță, Instrucțiunile din 2 martie 2011 privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenței prevăd că accesul la acest dosar constituie una dintre garanțiile procedurale menite a contribui la respectarea principiului egalității de tratament și a dreptului la apărare, iar acest drept este distinct de dreptul general de acces la informațiile de interes public și nu intră în sfera de aplicare a reglementărilor privind liberul acces la informațiile de interes public, care urmăresc un alt scop. De asemenea, instanța supremă arată că intimatul, Consiliul Concurenței, a renunțat la caracterul protejat al înscrisurilor prevăzute de

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 , aceste înscrisuri fiind comunicate recurentei în ședința publică din 12 decembrie 2012.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile orale și scrise ale părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii prin care Curtea Constituțională a fost sesizată, dispozițiile

art. 43 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 . Analizând notele scrise ale autorului excepției, Curtea constată că acesta formulează critici de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 43 alin. (3) prima frază din Legea concurenței nr. 21/1996 , solicitând să se constate neconstituționalitatea acestora "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanței de judecată de către Consiliul Concurenței pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderii reclamante". Curtea constată, de asemenea, că între data dezbaterilor din ședința publică, respectiv 23 februarie 2016, și data pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate, respectiv 3 martie 2016,

Legea concurenței nr. 21/1996

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, dându-se textelor o nouă numerotare, textul de lege supus controlului de constituționalitate regăsindu-se la

art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea nr. 21/1996 . În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanței de judecată de către Consiliul Concurenței pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderii reclamante". Textul de lege criticat are următorul conținut: "Dreptul de acces la dosar nu se extinde asupra secretelor de afaceri, altor informații confidențiale și nici asupra documentelor interne ale Consiliului Concurenței, ale Comisiei Europene sau ale autorităților de concurență ale statelor membre ale Uniunii Europene."

12. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Legea concurenței nr. 21/1996

are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, iar punerea în aplicare a Legii concurenței este de competența Consiliului Concurenței, autoritate națională în domeniul concurenței, având statut de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței. Printre atribuțiile Consiliului Concurenței se numără și aceea de efectuare a investigațiilor privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 8, 13 și

art. 47 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 , precum și a prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de luare a deciziilor prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor precitate, constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență. Curtea reține că, în vederea descoperirii și investigării de către Consiliul Concurenței a încălcării prevederilor Legii concurenței, precum și a prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în capitolul V al

Legii nr. 21/1996 , art. 32-51, a fost reglementată procedura de examinare preliminară, de investigare și de luare a deciziilor de către această autoritate. În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate - art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenței, incluse în

cap. V din Legea concurenței nr. 21/1996 , sunt norme de procedură aplicabile în fața Consiliului Concurenței în investigarea cazurilor privind practicile anticoncurențiale. În context, Curtea reține că autorul excepției nu a avut acces la notele interne cu caracter confidențial ale direcțiilor de specialitate ale Consiliului Concurenței în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ formulate cu privire la Decizia nr. 97 din 21 decembrie 2011, de sancționare, potrivit susținerilor autorului, fiindu-i afectat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

14. Curtea reține că, în procedura din fața Consiliului Concurenței, accesul la dosar constituie una dintre garanțiile menite să contribuie la respectarea principiului egalității de tratament și a dreptului la apărare. Potrivit pct. 1 din capitolul I al anexei la

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 421/2011

pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenței în cazurile referitoare la

art. 5, 6 și 9 din Legea concurenței nr. 21/1996 , art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în cazurile de concentrări economice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2011, odată cu transmiterea raportului de investigație, președintele Consiliului Concurenței stabilește termenul-limită până la care părțile în cauză pot consulta dosarul și pot obține, în format electronic, copii și/sau extrase ale actelor procedurii de investigație și, de asemenea, termenul-limită pentru depunerea observațiilor scrise. Așadar, destinatarii raportului de investigație - reprezentanți ai autorităților și instituțiilor administrației publice centrale sau locale, persoanelor, întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi al căror comportament face obiectul raportului de investigație al Consiliului Concurenței - au posibilitatea de a cunoaște informațiile din dosar, astfel încât, pe baza acestora, să își poată face cunoscut, în mod efectiv, punctul de vedere cu privire la concluziile la care a ajuns echipa de investigație, exprimate în raportul de investigație. În acest sens se acordă accesul la documentele din dosarul Consiliului Concurenței, cu excepția documentelor interne, secretelor de afaceri ale altor întreprinderi sau a altor informații confidențiale.

15. Curtea reține că printre documentele inaccesibile destinatarilor raportului de investigație se numără și documentele interne - proiecte, opinii, note ale compartimentelor Consiliului Concurenței sau ale altor autorități publice - din dosarul Consiliului Concurenței care nu au caracter incriminator (informație necesară pentru a dovedi o pretinsă încălcare) sau dezincriminator (informație necesară pentru disculparea unei persoane), potrivit pct. 11 din cap. II al Instrucțiunilor. Curtea constată însă că, potrivit acelorași dispoziții, documentele interne nu constituie parte a probelor pe care Consiliul Concurenței se întemeiază în evaluarea unui caz. În mod excepțional, documentele ce provin de la autoritățile de concurență din alte state membre și, de asemenea, procesele-verbale redactate cu ocazia întâlnirilor cu diverși participanți, când aceștia și-au însușit, prin semnătură, procesul-verbal al întâlnirii, sunt accesibile după înlăturarea secretelor de afaceri sau a altor informații confidențiale din conținutul lor, întrucât constituie parte a dovezilor pe care Consiliul Concurenței le poate utiliza în evaluarea unui caz, așadar fac parte din elementele de probă folosite în procesul de investigare, într-un mod similar documentelor obținute de la terți [potrivit pct. 12 și 15 din cap. II al Instrucțiunilor]. De altfel, Curtea observă că și instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în Sentința nr. 2.046 din 19 iunie 2013 faptul că, în ceea ce privește documentele confidențiale depuse de Consiliul Concurenței, acestea sunt reprezentate de trei note interne care nu constituie probe (înscrisuri doveditoare), deci nu se poate susține că prin respingerea cererii de acces la acestea s-ar produce încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție. S-a constatat că fiecare dintre ordinele contestate (inclusiv cel inițial) a fost precedat de o notă internă a Direcției Industrie și Energie, motivată sub aspectul fundamentării necesității propuse: de declanșare a investigației, de modificare a obiectului investigației, de disjungere a investigației, iar aceste note interne nu constituie "probe" în sensul procedurii civile și sunt inaccesibile prin natura lor și confidențiale prin faptul că se referă și la alte investigații, ce nu interesează cauza dedusă judecății.

16. Curtea constată însă că, în procedurile desfășurate în cazurile privind practicile anticoncurențiale, calificarea unei informații ca fiind confidențială nu constituie în sine o interdicție de a dezvălui o astfel de informație dacă aceasta este necesară pentru a dovedi o pretinsă încălcare (document incriminator) sau este necesară pentru disculparea unei părți (document dezincriminator). Potrivit pct. 51 și 51^1 din cap. IV al Instrucțiunilor, în măsura în care un destinatar al raportului de investigație consideră, după ce i s-a acordat accesul la dosar, că îi este necesară pentru apărarea sa cunoașterea unor documente, date și informații confidențiale, poate formula o cerere motivată în acest sens către președintele Consiliului Concurenței. Documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul Consiliului Concurenței pot fi solicitate, de regulă, o singură dată, iar, în lipsa unor elemente noi, nu pot fi formulate cereri succesive de acces la documente, date și informații confidențiale. Așa încât Curtea constată că documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul Consiliului Concurenței sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii și/sau extrase doar prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, acest aspect fiind reglementat și prin dispozițiile

art. 45 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996 .

17. În aceste condiții, având în vedere cele arătate, cu precădere considerentele din paragrafele 15 și 19 ale prezentei decizii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile de lege criticate, respectiv art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenței, ar putea avea "legătură cu soluționarea cauzei" - în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată - într-o eventuală acțiune în instanță având ca obiect contestarea ordinului președintelui Consiliului Concurenței prin care a fost restricționat accesul părților în cauză - destinatari ai raportului de investigație - la documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul Consiliului, acțiune ce poate fi promovată odată cu cea de anulare a deciziei de sancționare. În prezenta speță, însă, Curtea reține că acțiunea introductivă - acțiunea în anulare - formulată de către întreprinderea investigată, autor al excepției, pe rolul Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect principal anularea, ca fiind nelegale, a ordinelor președintelui Consiliului Concurenței nr. 211/2005, nr. 350/2009, nr. 541/2010, nr. 588/2011 și nr. 647/2011 (prin care s-a dispus declanșarea investigației), inclusiv a Deciziei nr. 97 din 21 decembrie 2011 (de sancționare), iar excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către întreprinderea investigată în cadrul recursului declarat de către aceasta împotriva Sentinței nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Așadar, nici acțiunea introductivă și nici recursul formulat cu privire la hotărârea pronunțată în primă instanță nu au privit și anularea unui eventual ordin al președintelui Consiliului Concurenței de restricționare a accesului părților în cauză la documente, date și informații confidențiale din dosarul Consiliului. Așa încât Curtea constată că dispozițiile de lege criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor din

Legea nr. 47/1992 , precitate, excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

18. Curtea reține că, în cauză, sub rezerva aprecierii instanței, autorul excepției ar fi putut consulta documentele confidențiale aflate la dosarul cauzei, în temeiul art. 13 din Codul de procedură civilă, în condițiile dispozițiilor art. 92 alin. (2), (9) și (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, potrivit cărora avocații, părțile sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în cauză pot consulta documentele care presupun confidențialitate [în prezent, dispozițiile art. 93 alin. (2), (3), (10) și (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015]. Curtea reține că eventualele greșeli de interpretare și aplicare a legii, care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorului excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, aceste aspecte fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Or, a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Așa încât Curtea constată că, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenței, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanței de judecată de către Consiliul Concurenței pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderii reclamante", este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanței de judecată de către Consiliul Concurenței pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenței de sancționare a întreprinderii reclamante", excepție ridicată de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.688/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.