Decizia nr. 128/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea "Impex Dona" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 12.476/193/2014 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 661D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 12.476/193/2014, Judecătoria Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost invocată de Societatea "Impex Dona" - S.R.L. din Botoșani, într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, în esență, că dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, deoarece persoana juridică este supusă unor sancțiuni drastice, cum ar fi suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, pentru o faptă săvârșită de o persoană fizică, respectiv fapta de a nu utiliza aparatul de marcat electronic fiscal. Elementele constitutive obligatorii ale contravenției sunt: subiectul, obiectul, latura obiectivă și latura subiectivă. Or, potrivit textelor de lege criticate, este sancționată persoana juridică pentru fapta unei persoane fizice, respectiv vânzătorul care nu a utilizat aparatul de marcat.

7. Judecătoria Botoșani - Secția civilă apreciază că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 56 din 13 aprilie 1999 , nr. 91 din 7 februarie 2006 și nr. 506 din 27 aprilie 2010.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care aveau următorul cuprins la data întocmirii procesului-verbal de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale:

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...] b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.";

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.";

- Art. 14 alin. (2): "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

13. Curtea observă că între momentul aplicării sancțiunilor contravenționale principale și complementare și momentul pronunțării prezentei decizii,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

a fost modificată succesiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014, pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015. Instanța de judecată a sesizat Curtea cu prevederile care au constituit temeiul aplicării sancțiunilor contravenționale.

14. Având în vedere cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma anterioară modificărilor aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative.

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. De asemenea, Curtea constatată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând acestora. Totodată, Curtea reține că sancțiunea suspendării pe o perioadă de 3 luni a activității unității care nu a respectat obligațiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligații constituționale (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013).

17. Distinct de cele reținute prin decizia menționată, Curtea observă că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni poate fi privită ca o limitare a folosinței, ca atribut al dreptului de proprietate privată, pe o perioadă determinată, măsură justificată obiectiv și rațional, pentru a da expresie principiilor constituționale anterior invocate.

18. În ceea ce privește vinovăția în săvârșirea faptei, Curtea reține că instanța de judecată are posibilitatea și, totodată, obligația ca, administrând un întreg material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție (respectiv, dacă neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică, până în momentul ștergerii memoriei operative, sunt fapte săvârșite cu vinovăție) și să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârșită cu vinovăție. Dacă textul legal presupune intenție în săvârșirea faptei, este mai mult decât justificată aplicarea sancțiunii complementare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012).

19. Totodată, cu acest prilej, Curtea reține că legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi. Mai mult, titlul VI al părții generale din Codul penal reglementează cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice. Prin prevederile legale criticate s-a intenționat responsabilizarea persoanei juridice cu privire la modul de alegere și supraveghere a angajaților, precum și înlăturarea dificultăților în ceea ce privește identificarea persoanei care a săvârșit fapta, în cazul societăților cu mai mulți angajați.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Impex Dona" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 12.476/193/2014 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și constată că prevederile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma anterioară modificărilor aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.