Decizia nr. 76/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și ale

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comimpex Cezar" - S.R.L. din comuna Valu lui Traian, județul Constanța, în Dosarul nr. 39.595/212/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 777D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.390D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. din Abrud în Dosarul nr. 2.173/203/2010 al Tribunalului Alba - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.390D/2011 la Dosarul nr. 777D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 815/RCA din 20 aprilie 2011 și prin Încheierea nr. 901/R/2011 din 10 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 39.595/212/2009 și nr. 2.173/203/2010, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și ale art. 14, respectiv ale art. 10 lit. b) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comimpex Cezar" - S.R.L. din comuna Valu lui Traian, județul Constanța, și de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. din Abrud în cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentințelor prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele:

Dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât acestea nu menționează cazurile în care nu este obligatorie emiterea facturilor fiscale, iar cele ale art. 1 alin. (3) au o formulare "ambiguă și subversivă", deoarece nu precizează care sunt excepțiile de la obligația operatorului economic de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturile fiscale pentru vânzările cu ridicata. De asemenea, se consideră că art. 10 lit. b) nu reflectă gradul de vinovăție al operatorului economic, iar sancțiunea aplicată nu are nicio logică în actuala economie de piață.

Totodată, în opinia autorului, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 57, precum și celor referitoare la ocrotirea proprietății private în mod egal, indiferent de titular.

În continuare se arată că, prin prevederile legale reținute de agentul constatator ca temei al antrenării răspunderii contravenționale se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă inițiativă și se încearcă aplicarea unor limitări în cazul unor activități care nu sunt de natură publică. Totodată, în opinia autorului excepției, statul trebuie să asigure libertatea comerțului, or aplicarea sancțiunilor și cuantumul nejustificat, în raport cu pericolul social al faptelor contravenționale, au ca efect distrugerea operatorului economic și preluarea de către stat a patrimoniului acestuia, ceea ce echivalează cu o expropriere.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției, în condițiile în care legiuitorul a stabilit desfășurarea activităților comerciale într-un climat de ordine și prevenire a eventualelor abuzuri și disfuncționalități în desfășurarea activităților economice de către societățile comerciale.

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.390D/2011, își menține punctul de vedere comunicat anterior și reținut în deciziile Curții Constituționale, spre exemplu în

Decizia nr. 1.100 din 16 octombrie 2008 ,

Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008 ,

Decizia nr. 210 din 17 februarie 2009

sau

Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza actelor de sesizare și ale notelor autorilor excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează numai art. 1 alin. (1) și (3), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunța. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) și (3): "(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

[...]

(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin distribuitor autorizat se înțelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obținut avizul, precum și obligația să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât și prin alți operatori economici acreditați de către acesta, denumiți în continuare unități acreditate pentru comercializare și/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.";

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

[...]

b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;";

- Art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3): "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

[...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;

[...]

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (11) potrivit căruia, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 referitor la contribuții financiare, art. 57 care prevede exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără a fi încălcate drepturile și libertățile celorlalți, precum și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitor la economia României. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că acestea nu menționează cazurile în care nu este obligatorie emiterea facturilor fiscale, având o formulare "ambiguă și subversivă", și nu precizează care sunt excepțiile de la obligația operatorului economic de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturile fiscale pentru vânzările cu ridicata.

Or, din economia textelor criticate reiese că acestea prevăd, pe de o parte, că operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și nu stabilesc vreo excepție de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar, pe de altă parte, reglementează livrarea de aparate de marcat electronice fiscale prin distribuitorii autorizați.

Ca atare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

apare ca neîntemeiată.

2. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepției de neconstituționalitate, raportat la critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011,

Decizia nr. 506 din 27 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, sau

Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În situația textului de lege criticat, reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia sa constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând operatorilor economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fiind, deci, în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției.

De asemenea, Curtea a reținut că sancțiunea suspendării activității unității care nu a respectat obligațiile stabilite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligațiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție și nu aduce atingere libertății comerțului sau valorificării factorilor de producție.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată, căreia persoana sancționată contravențional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în acestea își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În aceste condiții nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 56 și 57 din Constituție, având în vedere conținutul reglementărilor criticate, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comimpex Cezar" - S.R.L. din comuna Valu lui Traian, județul Constanța, în Dosarul nr. 39.595/212/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. din Abrud în Dosarul nr. 2.173/203/2010 al Tribunalului Alba - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2012.