Decizia nr. 251/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Năstase în Dosarul nr. 29.522/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.288D/2015, de Iulian Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 5.347/314/2015/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 1.289D/2015 și de Daniel Alen Moisin în Dosarul nr. 257/197/2016/a1.11 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 219D/2016.

2. Dezbaterile inițiale au avut loc la data de 12 aprilie 2016, când Curtea a conexat dosarele nr. 1.289D/2015 și nr. 216D/2016 la Dosarul nr. 1.288D/2015 care a fost primul înregistrat și, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută de art. 6 teza a doua și

art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru termenul din 5 mai 2016.

3. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.289D/2015 răspunde personal autorul Iulian Constantin Ciobanu și în Dosarul nr. 219D/2016 răspunde personal autorul Daniel Alen Moisin și asistat de doamna avocat Lorette Luca din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Lorette Luca, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând în esență că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu este interpretat în lumina art. 268 alin. (1) din același cod.

5. Autorii prezenți sunt de acord cu susținerile doamnei avocat.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece trebuie avut în vedere și alin. (2) al art. 207 din Codul de procedură penală potrivit căruia, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Prin urmare, situația este diferită de cea avută în vedere de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015

unde în discuție era propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 6 august 2015 pronunțată în Dosarul nr. 29.522/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

8. Prin Încheierea nr. 470 din 3 august 2015 pronunțată în Dosarul nr. 5.347/314/2015/a1, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

9. Prin Încheierea din 15 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 257/197/2016/a1.11, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.

10. Excepția a fost ridicată de Daniel Năstase, Iulian Constantin Ciobanu și Daniel Alen Moisin în dosarele de mai sus având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară la fond sau în contestație.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, sens în care fac trimitere la jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia, prin

Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 , s-a statuat că "dispozițiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului «cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive» atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală". Așa fiind, argumentele deciziei mai sus menționate sunt valabile mutatis mutandis și în ce privește obligația procurorului de a trimite rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive.

12. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, sens în care apreciază că sunt valabile aceleași argumente avute în vedere de Curtea Constituțională cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 .

13. Tribunalul Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, sens în care pentru egalitate de tratament juridic urmează a se constata că termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen imperativ, și nu de recomandare.

14. Judecătoria Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate atrage imposibilitatea menținerii măsurii arestării preventive dacă se constată, în raport de complexitatea cauzei și de atitudinea procesuală a inculpatului și apărătorului acestuia, că actele dosarului sunt cunoscute și se poate pregăti o apărare efectivă la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive la primirea dosarului în instanță.

15. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

16. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele nr. 1.288D/2015 și nr. 1.289D/2015 este neîntemeiată, deoarece procedura reglementată de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, spre deosebire de cea prevăzută de art. 235 din același cod, prevede ca și garanție procesuală pentru inculpat faptul că judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Astfel, dreptul la apărare va fi valorificat în procedura de verificare din oficiu desfășurată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu citarea inculpatului, prin acordarea timpului necesar pentru pregătirea unei apărări efective.

17. În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 219D/2016, Guvernul consideră că este inadmisibilă, deoarece nu a fost invocată în cadrul procedurii de verificare din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, ci în procedura de soluționare a cererii de revocare a măsurii preventive formulate în temeiul art. 242 din Codul de procedură penală.

18. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (1) cu denumirea marginală Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia."

22. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 124 referitor la Înfăptuirea justiției, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o excepție identică. Cu acel prilej s-a reținut că trimiterea la instanța competentă, de către procuror, a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, declanșează procedura de cameră preliminară. În cazul în care inculpatul trimis în judecată se află, la momentul sesizării instanței, sub puterea unei măsuri preventive dispuse în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, primind dosarul, are obligația ca, din oficiu, fără a exista vreo cerere din partea procurorului sau a inculpatului, să procedeze la verificarea - cu respectarea procedurii reglementate de art. 207 din Codul de procedură penală -, a legalității și temeiniciei măsurii preventive căreia îi este supus inculpatul, indiferent de felul acesteia (control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă), și să decidă dacă se impune sau nu ca măsura preventivă să fie menținută. În acest scop, rechizitoriul cuprinde, în mod obligatoriu, date referitoare la măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 328 alin. (1) raportate la art. 286 alin. (2) lit. e) teza finală din Codul de procedură penală. Rechizitoriul poate să cuprindă, potrivit art. 330 din Codul de procedură penală, și propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive. Acest text se referă la dreptul procurorului de a formula cereri în legătură cu măsurile preventive, cereri pe care le poate face fie prin rechizitoriu, odată cu sesizarea instanței, fie ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară. Dreptul procurorului de a formula astfel de cereri nu trebuie, însă, confundat cu sesizarea din oficiu în baza căreia judecătorul de cameră preliminară verifică, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.

24. Curtea a reținut că, atunci când inculpatul trimis în judecată este supus unei măsuri preventive, sesizarea instanței competente trebuie făcută de procuror, conform art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii preventive în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului și înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Așadar, dispozițiile de lege menționate stabilesc termene atât pentru procuror - un termen în interiorul căruia să înainteze rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât acesta să aibă timpul necesar și suficient pentru a face aceste verificări anterior expirării duratei măsurii preventive -, cât și pentru judecătorul de cameră preliminară.

25. Cu privire la un termen regresiv similar celui prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin această decizie, Curtea a reținut că, potrivit art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, alin. (2) al aceluiași articol, în prima și ultima teză, stabilind că judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen pentru soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, avocatul inculpatului este încunoștințat și i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei (paragraful 19). În ceea ce privește natura juridică a termenului regresiv reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală (art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968), Curtea a observat că "practica judiciară cvasiunanimă a calificat termenul de minim 5 zile de sesizare a instanței pentru prelungirea arestării preventive ca fiind un termen de recomandare" (paragraful 21). Ținând cont de faptul că rațiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a elimina arbitrariul cât privește dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea a constatat că "acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu", aceasta fiind "singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare și cu dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției" (paragraful 48). Curtea a concluzionat că "nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi și libertăți «cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive» este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, așa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen" (paragraful 49).

26. În motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, se susține că aceleași considerente care au stat la baza deciziei mai sus menționate sunt aplicabile și cu privire la dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe motiv că scopul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive în procedura de cameră preliminară constă în aprecierea oportunității menținerii măsurii preventive dispuse în cursul urmăririi penale, menținere care produce față de inculpat aceleași efecte ca și prelungirea măsurii [art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală are, de fapt, în vedere doar arestarea preventivă]. Astfel, autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului de minimum 5 zile de dinainte de expirarea duratei măsurii preventive - prevăzut pentru sesizarea instanței cu rechizitoriu - este sancționată cu decăderea procurorului din dreptul de a mai solicita verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, de unde decurge consecința imposibilității menținerii acesteia pe durata desfășurării procedurii în cameră preliminară.

27. Referitor la natura juridică a termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive și la consecințele nerespectării acestuia, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 , Curtea a observat că practica judiciară cvasiunanimă, în special cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a calificat termenul de minimum 5 zile de sesizare a instanței, prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală (art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968), ca fiind un termen de recomandare (paragraful 21). Prin această decizie, Curtea a constatat că, în cauză, "este pusă în discuție însăși constituționalitatea interpretării pe care acest text de lege a primit-o în practică, în concret, natura juridică a termenului reglementat de normele procesual penale precitate" (paragraful 29). De vreme ce "deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări", Curtea are "competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției" (paragraful 30). Prin decizia menționată, Curtea a reținut, în esență, că interpretarea dată dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul că termenul prevăzut pentru depunerea de către procuror a propunerii de prelungire a arestării preventive ar fi un termen de recomandare, aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul acuzatului de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, întrucât "intervalul de timp rămas până la soluționarea propunerii este insuficient pentru pregătirea unei apărări efective" (paragraful 42) și "pentru studierea de către judecător a cauzei, pentru derularea ședinței și pentru soluționarea propunerii" (paragraful 46).

28. Curtea constată că termenul prevăzut de dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeași natură juridică cu cel prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu, dar, spre deosebire de situația avută în vedere la pronunțarea

Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 , când instanța de contencios constituțional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime și de durată - aparținând inclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție -, care a dat textului valențe neconstituționale, în cauza de față nu se poate vorbi de o atare interpretare a dispozițiilor de lege criticate. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce trebuie să aparțină instanțelor judecătorești, este inadmisibilă.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Năstase în Dosarul nr. 29.522/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală, de Iulian Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 5.347/314/2015/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și de Daniel Alen Moisin în Dosarul nr. 257/197/2016/a1.11 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală, Tribunalului Suceava - Secția penală și Judecătoriei Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.