Decizia nr. 263/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 425 alin. (1) din Codul civil, excepție ridicată de Bogdan Adrian în Dosarul nr. 5.686/221/2014 al Judecătoriei Deva și care constituie obiectul Dosarului nr. 906D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că acțiunea în stabilirea paternității aparține copilului și are caracter personal, textul criticat aplicându-se tuturor celor aflați în ipoteza normei. Apreciază că autorul excepției urmărește completarea prevederilor de lege supuse controlului, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 158/R/2015 din 7 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.686/221/2014/a1, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 425 alin. (1) din Codul civil, excepție ridicată de Bogdan Adrian într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva încheierii prin care Judecătoria Deva a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, excepție ridicată în cursul judecării unei acțiuni în stabilirea paternității.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile de lege criticate sunt împotriva interesului superior al copilului, care poate fi împiedicat prin atitudinea mamei sale să știe cine este tatăl său, dar și împotriva dreptului pe care îl are presupusul tată de a fi decisă paternitatea sa pe baza unor probe concludente. Forma de manifestare pentru presupusul tată biologic al unui copil născut în afara căsătoriei este limitată la recunoașterea pretinsului său copil, neavând posibilitatea de a se adresa justiției și de a solicita proba cu expertiza medico-legală de stabilire a filiației, pentru a-și forma convingerea cu privire la paternitatea reală față de acel copil. Diferențierea prin care se are în vedere numai sexul părintelui și starea civilă a mamei copilului creează o discriminare evidentă între persoane care se află în aceeași situație juridică, de presupuși părinți, raportat la copilul născut în afara căsătoriei. Autorul excepției consideră că ar trebui să existe posibilitatea legală ca și cel care pretinde că este tatăl copilului născut în afara căsătoriei sau tatăl copilului care nu are stabilită paternitatea, ca urmare a pierderii paternității după finalizarea unor acțiuni în justiție, să aibă la îndemână mijloacele procedurale pentru a introduce în justiție acțiunea în stabilirea paternității pe cale judecătorească, nu numai prin recunoașterea paternității de către presupusul tată în fața organelor administrative. În scopul stabilirii paternității, tatăl biologic al unui copil ar trebui să aibă aceleași drepturi ce sunt reglementate pentru stabilirea filiației față de mamă, adică filiația față de tată să se stabilească printr-o acțiune în stabilirea paternității în cadrul căreia să poată fi administrate orice mijloace de probă. În interesul superior al copilului este stabilirea filiației față de ambii părinți, indiferent care dintre aceștia pornește acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei.

6. Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă apreciază că prin limitarea dreptului de a promova acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind în acord și cu dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la respectarea vieții private și de familie.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, sunt aplicabile cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 983 din 30 septembrie 2008

referitoare la prevederile similare cuprinse în art. 59 din Codul familiei.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile art. 16 și art. 26 din Constituție. În plus, apreciază că autorul excepției urmărește completarea acestuia în sensul reglementării dreptului tatălui biologic de a formula acțiune în stabilirea paternității, ceea ce, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , apare ca inadmisibil, întrucât Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 425 alin. (1) din Codul civil, care au următoarea redactare: "Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal".

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 care garantează accesul liber la justiție, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 48 privind familia, art. 124 alin. (1) și (2) privitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (1) și (2) referitor la instanțele judecătorești. Se invocă, de asemenea, și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și în art. 13 care consacră dreptul la un recurs efectiv.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 983 din 30 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 59 din Codul familiei, care aveau același conținut normativ cu actualele dispoziții din Codul civil ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, constatând că nu încalcă principiul egalității în drepturi și nu nesocotesc dreptul la viață intimă, familială și privată.

15. Astfel, Curtea a reținut că art. 59 din Codul familiei reglementează acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Aceasta este o acțiune în reclamație de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara căsătoriei și tatăl său. Potrivit textului de lege criticat în cauza soluționată prin decizia menționată, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acțiunea aparține copilului, indiferent dacă este minor sau major, și are caracter personal. Astfel, mama poate introduce în numele copilului acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, acțiunea introdusă de mamă în nume propriu fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exercițiu restrânsă și copilul care are capacitate de exercițiu deplină pot introduce singuri acțiunea, deoarece aceasta are caracter personal. Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord și cu dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la respectarea vieții private și de familie.

16. Întrucât textul de lege ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate are un conținut identic cu cel cu privire la care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia menționată, cele reținute în considerentele acesteia își mențin valabilitatea și în cauza de față.

17. În plus, distinct de cele deja arătate, Curtea observă că problema ridicată de autorul prezentei excepții vizează persoanele care pot avea calitate procesuală activă în cazul acțiunii în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei. Acesta este nemulțumit de faptul că doar mama, în numele copilului, are posibilitatea de a promova această acțiune, nu și cel care se presupune că ar fi tatăl copilului. Sub acest aspect, Curtea reține, în primul rând, că, potrivit reglementării actuale, stabilirea paternității din afara căsătoriei este o acțiune esențialmente personală, care aparține exclusiv copilului. Niciun alt subiect de drept nu poate introduce în nume propriu o asemenea acțiune. Atunci când copilul este minor și nu a împlinit vârsta de 14 ani, această acțiune va fi pornită în numele său de mama sa ori de reprezentantul lui legal, care vor acționa însă numai în numele și în interesul copilului. După împlinirea acestei vârste și până la majorat, copilul va putea introduce personal acțiunea, urmând să fie asistat de reprezentantul său legal, conform regulilor privind capacitatea persoanei. Dacă este major, acesta are deplina libertate să formuleze și să susțină acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei.

18. Este firesc ca unicul titular al acestei acțiuni să fie însuși copilul, nicio altă persoană neputând justifica un interes în promovarea unei acțiuni în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Copilul este cel care este interesat să știe cu certitudine care îi sunt părinții firești, în funcție de această împrejurare având apoi posibilitatea să solicite și să obțină de la aceștia îndeplinirea obligațiilor pe care legea le impune în sarcina lor în ceea ce privește ocrotirea, creșterea și educarea sa, fiind ținut, totodată, de reciprocitatea obligației de întreținere, potrivit art. 516 din Codul civil, precum și să culeagă, după moartea acestora, cota din masa succesorală cuvenită potrivit regulilor devoluțiunii succesorale.

19. În aceste condiții, nu poate fi reținută critica referitoare la imposibilitatea persoanei față de care ar urma să se stabilească paternitatea de a introduce o astfel de acțiune. Presupunând prin absurd că o asemenea posibilitate ar fi permisă de lege, s-ar ajunge la situația în care orice bărbat ar putea să pretindă pe cale judecătorească, la un moment dat, că este tatăl biologic al unui copil care nu are stabilită filiația față de un alt bărbat, fie din cauză că este provenit din afara căsătoriei, fie ca urmare a faptului că a fost admisă acțiunea în tăgada paternității, fie în cazul în care copilul este adoptat fără ca tatăl biologic al acestuia să fie cunoscut. O asemenea situație ar genera o perpetuă instabilitate în ceea ce privește statutul civil al copilului, de natură să pericliteze interesul superior al acestuia, valoare ce trebuie avută permanent în vedere. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 3 alin. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, "în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".

20. Prin urmare, nu se poate reține vreo discriminare între pretinsul tată și mama copilului sau reprezentantul legal al acestuia din urmă în ce privește dreptul de a iniția o acțiune în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Este adevărat că cel care afirmă că este tatăl biologic al copilului trebuie să aștepte ca acesta din urmă să declanșeze acțiunea, dar este evident că, față de cele mai sus arătate, o asemenea cronologie este necesară pentru asigurarea interesului superior al copilului. În plus, Curtea observă că, dacă este animat de bună-credință, iar intenția sa de afirmare a calității de tată biologic este serioasă, acesta poate uza de instituția recunoașterii paternității, consacrată de art. 415 alin. (2) din Codul civil.

21. Autorul excepției susține, totodată, că textul de lege este neconstituțional ca urmare a faptului că nu se poate adresa justiției în vederea stabilirii paternității, astfel că nu are posibilitatea de a solicita proba cu expertiza medico-legală de stabilire a filiației, pentru a-și forma convingerea cu privire la paternitatea față de acel copil. În realitate, în cadrul procesului prin care se soluționează acțiunea în stabilirea paternității nimic nu împiedică părțile să utilizeze orice mijloace de probă în vederea stabilirii prin hotărâre judecătorească a filiației față de tată, inclusiv expertize științifice prin care să se dovedească în mod indubitabil că respectivul bărbat este tatăl copilului.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan Adrian în Dosarul nr. 5.686/221/2014 al Judecătoriei Deva și constată că dispozițiile art. 425 alin. (1) din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.