Decizia nr. 383/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție ridicată de Gabriel Ciupercă în Dosarul nr. 1.114/118/2015 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.619D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției domnii avocați Gică Sava și Ion Vulpoiu din cadrul Baroului Constanța, cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Gică Sava, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate deoarece sintagma "înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecății" instituie o discriminare între martorii condamnați și cei necondamnați.

4. Domnul avocat Ion Vulpoiu achiesează la susținerile colegului său. În plus, mai arată că martorul denunțător ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei și dacă denunțul a fost făcut după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece situația juridică în care se află un condamnat nu este identică cu cea a persoanei cercetate care se află în timpul urmăririi penale sau al judecății. Dacă s-ar admite teza posibilității reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege și pentru martorul condamnat, atunci ar fi afectat principiul autorității de lucru judecat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.114/118/2015, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție ridicată de Gabriel Ciupercă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate afectează egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece condiția impusă de legiuitor în persoana martorului denunțător, respectiv ca denunțul sau facilitarea la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârșit infracțiuni grave să se facă "înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății", instituie un regim discriminatoriu de aplicare a normelor cuprinse în lege pentru martorul denunțător, care este deja judecat definitiv și se află în executarea unei pedepse. De aceea, stabilirea unui criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei condamnate, nu poate să constituie un temei al acordării dreptului de reducere al limitelor pedepsei în situația în care martorul denunțător a furnizat sau a fost de acord să furnizeze organelor judiciare informațiile ori datele privind săvârșirea unei infracțiuni grave, căci ar contraveni dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1).

8. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția este neîntemeiată deoarece dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

nu conduc la un tratament discriminatoriu câtă vreme sunt aplicabile fiecărei persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, cu condiția ca înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave. Stabilirea unui termen până la care formularea denunțului atrage reducerea pedepsei este atributul legiuitorului și nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă, deoarece prin

Decizia nr. 67 din 26 ianuarie 2015 , Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

afectează prevederile constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, persoanele aflate în executarea unei pedepse sunt excluse în mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea pedepsei, întrucât nu au demonstrat în momentul individualizării acesteia aceeași atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunță sau facilitează identificarea altor făptuitori înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecății.

12. Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat. Când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei, și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului de constituționalitate ca fiind discriminatorie (a se vedea

Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 ).

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, care au următorul conținut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007 și

Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticate și în prezenta cauză, prilej cu care a statuat că inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.

18. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator diferențiat în funcție de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.

19. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescența unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri și traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecției martorilor și nu este de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi.

20. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, apreciem că soluția și argumentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Ciupercă în Dosarul nr. 1.114/118/2015 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.